Băsescu, omul deciziilor mari și al faptelor mici

Președintele Băsescu știe ce vrea, țintește sus și nu se încurcă în detalii. Știe chiar și întrebările jurnaliștilor, înainte de a fi rostite:  „am înțeles întrebarea, domnu’…”,   „am înțeles întrebarea doamna…”  Un soi de „aici e show-ul meu, nu o să stau cum mă puneți voi”. A răspuns pe larg la ce i-a plăcut, a ripostat la ce l-a enervat și le-a îngropat pe multe dintre cele relevante.

Căci nu va lăsa pe nimeni și nimic să-i strice moștenirea. Numărați în discurs. A vorbit despre România de peste 120 de ori, de stat sau state de aproape 60 de ori, de instituții de 11 ori, dar de români doar de 10 ori, iar de cetățeni de două ori.

E, în fapt, esența mandatului său. Președintele Băsescu nu s-a încurcat în cetățenii săi. A trecut peste ei, i-a certat, pe unii i-a călcat în picioare, a aruncat un popor în aer și a reușit să-l rupă în mici bucăți. Va dura ani până când românii își vor regăsi un țel comun. Dar, slavă Domnului – gândește domnul Băsescu – instituțiile sunt în picioare sau chiar mai puternice. Și are dreptate.

Președintele Băsescu lasă în urma un sistem de parchete mult mai eficient. Procurorii chiar lucrează, așa cum nu s-a întâmplat niciodată înaintea sa.  Pentru prima oară în existența sa, clasa politică românească simte un fel de frică. Nu mai există oameni și zone tabu. E posibil ca toți să ajungă la închisoare, inclusiv Băsescu.

Președintele Băsescu ne lasă cele mai mari servicii secrete din Europa, comparabile doar cu cele americane. Puțini oameni știu numărul angajaților și nimeni nu le mai controlează.  Aici, întoarcerea la normalitate, bate spre imposibil. Iar aseară, Traian Băsescu a trasat și linia către viitor: „securitatea primează drepturilor și libertăților individuale”. Ceea ce este greșit și revoltător. Cele două trebuie să se afle în echilibru. Nu suntem toți infractori nedescoperiți. De aici și refuzul de a răspunde la chestiunea închisorilor CIA, o temă pe care avem dreptul de a o dezbate, măcar.

Și, da, mă simt sigur în România știind că e parte ireversibil și irevocabil din NATO și UE.  Aici, Băsescu a ținut cârma bine și a imprimat cursul corect care va rămâne de nediscutat în societatea românească.

Așa vrea să fie judecat domnul Băsescu. Așa speră să rămână în istorie. Și e posibil să se și întâmple. Pentru noi, contemporanii săi, 10 ani înseamnă însă mult. Și știm că, la adăpostul tuturor deciziilor mari, s-au strecurat toate faptele mici.

Sfârșitul de mandat îl găsește cu apropiații și familia anchetați sau trimiși în judecată. Nici măcar cei mai înverșunați suporteri nu cred cu tărie că Traian Băsescu nu a știut ce se întâmplă. La adăpostul său a apărut un sistem mafiot cumplit, unde milioanele de euro, luxul și disprețul față de cei mici au fost temelia.

Niciunul dintre hoții adăpostiți la umbra lui nu a fost ridicat, anchetat sau măcar luat la întrebări în vârful puterii sale. Doar adversarii săi au răspuns pentru mârșăviile făcute. Când puterea a început să-i scape printre degete, acest lucru s-a remediat.

Toată această bogăție s-a construit pe spatele unor amărâți pe care i-a supus unui regim de austeritate cumplit, incapabil să găsească soluții complexe la probleme complicate. În acest timp, oamenii cu care făcea petreceri storceau milioane de euro pe oră de la stat.

Ca și discursul de aseară, a gândit România doar în cifre. Milioanele de oameni s-au transformat în statistici pe biroul său. Și în mandatul său, românii au continuat să părăsească nemăsurat țara. ”Să trăiți bine!” s-a împlinit prea puțin. Educația și sănătatea sunt tot acolo, dar mai bogate, căci se fură mai mult.

A uitat însăși esența guvernării. Nimic nu l-a impresionat. A jignit nemăsurat și nimeni nu a știut vreodată dacă iubește ceva cu adevărat. Dar toată lumea a știut ce urăște cu putere. Sau, mai ales, pe cine urăște.

Și ar mai fi ceva: indiferent de cum îl vom judeca azi, prea puțin ne vom da dreptate unul altuia. Iar la asta ar trebui să mediteze domnul Băsescu măcar vreo 10 ani, așa cum am făcut-o și noi. Dar mi-e teamă că domnul președinte nu și-a terminat decât soclul la statuie. Și că din ianuarie o să lucreze în continuare la ea. Și iarăși o să facă mult praf.

 

 

 

 

 

 

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

2 comentarii la Băsescu, omul deciziilor mari și al faptelor mici

  1. ROMÂNIA spune:

    ….refuzul justitziei demonstreazã foarte clar cât este de coruptã, cât este de mituitã pentru a se ascunde în hãtzishurile birocratice din noianul de articole shi paragrafe care au fost inventate exact în acest scop ………….pentru a se ascunde în „umbra” lor shi ei , shi specimenele care trebuie judecate shi pedepsite……….foarte putzini „justitziari”au rãmas nepãtatzi………cei care mai au o aurã de „oameni” corectzi (în primul rând sunt oameni , apoi altceva), sunt împiedicatzi prin orice mijloace sã nu poatã face ce trebuie sã facã………..asta iste imaginea „justitziei” , dacã se mai poate numi justitzie , în ochii tuturor oamenilor, chiar dacã unora le este fricã sã recunoascã………dar vine vremea la toate shi la totzi , fãrã exceptzie………….

  2. Patrocle54 spune:

    Curatenia este determinanta . La nevoie putem circula pe cadavre . Pe ale cui ? Asta nu hotarasc eu . Posibil si pe al meu . Nu exclud nici varianta asta . Apoi se aduna tot ce ramane in urma si se pune la loc in pusculita . Si sigur pentru cei ramasi va mai exista o speranta .

Lasă un răspuns la Patrocle54 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *