Un lucru e clar: copiii nu se mai întorc la școală până în septembrie. Și nici atunci nu e sigur. Președintele Iohannis a anunțat că școlile nu se mai deschid, iar anul se termină pe 12 iunie. Iar aceasta este o veste care poate schimba România în mod fundamental.
Președintele Iohannis a făcut un anunț care a luat multora o piatră de pe inimă. Argumentul principal pentru încheierea anului fără revenirea la școală, este riscul major pentru copii și cei din familiile lor. (De dimineață au circulat mai multe scenarii în care școala s-ar fi repornit treptat, dar dl Iohannis știe exact care este capacitatea noastră organizatorică. Mai mult de atât,) el însuși profesor, știe mai bine ce se poate face sau nu într-o școală cu mai mulți sau mai puțini copii. Așadar, niciun risc și mai vorbim la toamnă.
Asta înseamnă că școală se va face de acum online și că, de fapt, această veste proastă este o mare oportunitate. Una care să ne arate că în România se poate trece la următorul nivel, cel al școlii digitale. Dacă ea se va face cu seriozitate și atenție.
Adevărul este că în multe școli din România, până în această săptămână nu s-au făcut ore mai deloc. O arată un sondaj online, necalibrat al Consiliului Elevilor. Acesta ar arăta că în 60 la sută dintre școlile românești s-au făcut unele cursuri online. Și nu la toate materiile, ci acolo unde profesorii au știut și au putut.
Evident, au existat și cazuri de dezinteres, dar și cazuri în care cursurile nu s-au putut ține. România este o țară inegală și în care nu toată lumea are acces la platformele online sau instrumentele necesare. Dar nu cred că aceast este majoritatea.
Eu cred că în școlile din urban, majoritatea elevilor și profesorilor au ce le trebuie pentru această interacțiune. Iar pentru cei care nu au, comunitatea trebuie să se organizeze. Cel mai sigur, însă, este că un copil sau un profesor de oraș au atât laptop cât și telefon mobil. Dovada este că multe cursuri au început să se țină după ce ministru a cerut print-screenurile, ca profesorii să-și ia salariul.
Dincolo de asta, școala are acum o oportunitate pe care a refuzat-o în ultimii ani, dar cu care s-a făcut o bună afacere. De 10 ani, România are o strategie de digitalizare a școlii, iar mulți profesori au fost trimiși la cursuri de diverse autorități tocmai pentru a învăța predarea online. Pentru că aceasta are un tipic anume al ei. De la platforma pe care se ține, până la discursul profesorului, astfel încât copii să înțeleagă. Deși cursuri s-au mai făcut, ele n-au fost decât o bifă pentru o activitate profesională sau un supliment de salariu.
Acum, în vacanța de vară, toată energia autorităților române trebuie să se concentreze pentru ca aceste lecții să capete sens. Nu știm cât va dura boala. S-ar putea ca în septembrie să fim tot acolo. Profesorii ar trebui să știe unde predau, cum predau, ce instrumente folosesc. Mai ales că au în față copii complet digitalizați, crescuți cu telefon și laptop.
Ar putea să înceapă chiar cu constatările copiilor despre cursurile online, prezente în raportul Consiliului Elevilor: profesorii nu știu să folosească mediile respective, nu înțelegem ce ne scriu, ne dau prea multe teme, interacțiunea este scăzută, dacă nu ne place, putem să nu fim prezenți, nu putem fi testați, nu ne ajută fișierele pdf. Lista e mare.
Da, doamnelor și domnilor. Ascultați-i și rezolvați căci tocmai se schimbă terenul de joacă, iar profesorii trebuie să intre ei în lumea elevilor. Curaj!
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
„Un lucru e clar: copiii nu se mai întorc la școală până în septembrie.”
În opinia mea, nu e deloc clar [nici măcar] acest punct. Îmi bazez această opinie pe realități, nu pe vorbele gonflate și afectat sacadate ale autorităților care nu doar că se contrazic la fiecare „ieșire” între ele ci reușesc adesea performanța ca în același discurs, câte unul din reprezentanții săi de seamă să se contrazică singur de la un paragraf citit la altul.
Prin urmare, e greșită afirmația citată atâta timp cât aproximativ 17% din copii trebuie totuși să se întoarcă la școală. Este vorba de cei din clasele terminale de gimnaziu și de liceu la care se mai pot adăuga și cei care nu au note suficiente (și nu numai).
…”profesorii nu știu să folosească mediile respective, nu înțelegem ce ne scriu, ne dau prea multe teme, interacțiunea este scăzută, dacă nu ne place, putem să nu fim prezenți, nu putem fi testați, nu ne ajută fișierele pdf. Lista e mare”.
Asadar, elevii, ca si parintii de altfel, reclama aspectul de mai sus: „E greu al dracului sa faci scoala de calitate in RO.”, cu programa asta extrema ca pentru campioni olimpici. dar din pacate „olimpicii” reprezinta un procent neinsemnata. NEINSEMNAT !!. Si o sa se demonstreze afirmatia, mea cu ocazia cursurilor 0n-line. Ma uit in casa la noi, unde avem toate cele necesare aplicatiei porpuse de catre ministerul de resort. …”dar ce zgomot si ce zbucium”. Toata lumea participa mai apoi la rezolvarea problemelor de „mate” ; tota lumea. Ba, interactionam si intre noi prietenii, bunici cu nepoti in clasele 3 si 4. Ne testam adica inteligenta la mate. Si de multe ori suntem in impas, desi avem toti studii superioare. Dar dle. Striblea , va sugerez sa faceti un sondaj de opinie printre „Parinti” si sa le solicitati parerea vizavi de toata aceasta „tarasenie”, caci in cazul parintilor care merg la serviciu , sau vor incepe sa mearga nu stiu cand, cum se va rezolva chestiunea, nu stim inca. Personal, ma amuza nebunia frenetica de care este cuprinsa intreaga ” protipendada intelectuala si educationala”, care-si dedica cei mai frumosi ani din viata aplicarii unor programe educationale, eronate si cand spun aceasta le compar cu acelea folosite in adevaratele „tari civilizate”, dintre care remarca Finlanda.
Revista Dilema Veche, a gazduit in urma cu ceva ani, un dialog pe aceasta tema, cu parinti si cu profesori. Toti, dar absolut toti, au remarcat acelasi lucru: totul la noi este NEPOTRIVIT. Discutiile particulare ale parintilor remarca acelasi lucru. Si va pot pune la dispozitie „marfa” despre asa ceva(…). Asa ca subsemnatul, astept fara nicio urma de emotie, constatarea unui deznodamant previzibil. Imi permit chiar sa compar „teribila actiune” a factorilor educationali romanesti ca avand efect identic cu titlul romanului „Cronica unei morti anuntate” a lui Garcia Marquez .
P.S. Cel care va reusii sa demonstreze acest lucru printr-un studiu sau cel putin un comentariu serios si dedicat subiectului, adica cu deplina seriozitate si profesionalism, va putea primii „Premiul Nobel” pt. educatie, pentru RO.
Personal, realmente, sunt ingrijorat de nivelul scazut al educatiei si culturii (reale) a populatiei romanesti, in ziua de azi, dar mai ales de contrastul care se adanceste vazand cu…mintea, intre intelighentia romana si majoritatea populatiei. Iata insa un alt subiect care se pretinde a fi dezbatut.
Păi știți și dvs foarte bine. că și eu am copil de școală 🙂