Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Cum să faci un bloc invizibil pentru stat

Ați văzut, probabil, că în București a ars un bloc de patru etaje. Nouă persoane au fost rănite. Majoritatea locatarilor au ieșit cu bine din apartamente. Incendiul a pornit de la o casă din apropierea blocului. Este momentul în care am aflat cu toții că această construcție, singura de patru etaje dintr-un cartier de case, nu are niciun fel de document care să-i confere legalitate. 

Dar niciunul. Adică o construcție care se vede și din satelit nu a fost văzută de nicio autoritate din România vreme de 5 ani. În acest timp blocul a existat, a avut utililtăți, oamenii au locuit acolo, iar vecinii s-au plâns că nu respectă nicio normă de grănițuire, darămite planuri de urbanism.

Mai mult

Firea întărește cea mai neagră bănuială despre Dragnea

Povestea dintre Dragnea și Firea ar putea fi un punct important în istoria PSD. Dacă cei doi nu se împacă și nu tranzacționează orice au în discuție, unul trebuie să moară politic. Pentru Dragnea asta înseamnă că trebuie să câștige. Obligatoriu. Dacă pierde, pierde șefia partidului și pierde capacitatea de face modificările la legile justiției care să-l facă scăpat pe el și pe alții. 

De asta mă aștept ca Gabrielei Firea să i se întâmple cele mai grele lucruri cu putință. Nici invers nu va fi ușor. Cert este că, dacă e război, el se va sfârși repede. Dragnea nu are timp de pierdut. În rest trebuie să nu pierdem din vedere lucrurile importante.

Mai mult

Poporul fără reguli. Azi, faza pe salvamari

Nu știu dacă este o fază care să ne caracterizeze mai bine decât cea cu valurile de la mare. Am stat în sudul litoralului mai bine de o săptămână. Și în fiecare zi au fost valuri din acelea uriașe. Unele erau cât mine. 

Un prieten care stă în Mangalia mi-a spus că așa e toată luna august. Și că în toată luna este arborat steagul roșu care arată că nu poți intra în apă. L-am văzut peste tot: Neptun, Olimp, 2 Mai. Și tot peste tot erau oameni în apă. Cu sutele. 

Mai mult

Guvernul se ocupă de ”sandilăi”

UPDATE: Nu aveam această informație când am scris textul. Un fel de ”ne-ai făcut plângere? Să vedem dacă îți lăsăm copiii. De fapt unul dintre ei. Cel care are 14 ani,  pentru că celălalt este adult.  Ce ticăloșie!

 

Cumva, Darius Vâlcov și-a cerut scuze după ce a publicat datele medicale ale unui om. Zice că e mâhnit că a căzut pradă tensiunii din România. Dacă mă întrebați, un avocat l-a învățat să nu-și agraveze situația, mai ales că este deja condamnat în primă instanță. 

Fapta domnului Vâlcov este penală. Adică nu ai voie să publici nimic legat de sănătatea unui om. Și e la fel de vinovat și cel care i-a dat demnitarului această fișă. Vom afla cine este în timpul anchetei, probabil. Fapta în sine este un bun exemplu de poliție politică. În epoca Ceaușescu, prezentarea ca nebuni a unor adversari ai puterii era des întâlnită. Diferența e că atunci multe dosare erau fabricate.  

Mai mult

Scoția, ceva ”coate uscate” și Garcea

Mă așez ușurel pe banca de lângă Arhivele din Edinburgh. Alina are de fotografiat ceva în depărtare și nu mai fac greșeli de începător. Ce crede ea că este imediat după intersecție este la vreo trei kilometri. Nu are sens să mă arunc.

Stau și mă uit la lume. E Fringe, festivalul anual de artă stradală și sunt mii de oameni care împânzesc orașul. Un tip brunet, bărbos se așază lângă mine. E în jeanși maro, cu o vestă de piele pe el. E relaxat, scoate o pungă de tutun și începe să ruleze. Doar că nu e tutun. Țigara are un miros cunoscut.

”Vrei?,” mă întreabă și-mi întinde jumătate din ea. Înlemnesc. Primul meu gând e că e polițist sub acoperire și că mă testează. Sau ceva cu camera ascunsă. Nu. Omul e doar relaxat. ”Ești în Scoția, la Fringe, nu-ți fă griji!” ”M-am lăsat,” îi spun în lipsă de altceva. Zâmbește.

Mai mult

Oameni de care nu vorbește nimeni. Și o faptă bună

Uneori, viața este la un telefon distanță. Un telefon pe care o secretară îl poate da sau nu. Dintre toate lucrurile din lume, te-ai gândi vreodată că o secretară sau dispoziția ei este cea care poate face diferența? Un minut mai devreme sau unul mai târziu, cineva care intră pe ușă sau nu, un gând care poate veni sau nu. Toate astea duc la un telefon care îți arată că drumul tău este în altă parte.

Asta i s-a întâmplat lui Dragoș. Un telefon de la secretara DGASPC Huși i-a arătat cu 18 ani întârziere că este viață și pentru el. Că este și el important. Când a fost sunat, Dragoș Pleșuvu avea 18 ani, nu luase Bacalaureatul și lucra într-un bar din Huși, Zodiac. Întâmplător, am fost odată acolo. Ne-am întâlnit. Nu l-am reținut.  Poate era și un motiv.

Mai mult

PSD, nu te supăra! Și lumea a înghițit destule

Aproape de capătul funiei lui Ceușescu sau, mă scuzați, aproape de finalul Epocii de Aur, se umpluse Vasluiul de mesaje anti-PSD. Ăăăăăă, ăsta anti-PCR. Era cam 1988 și te miri unde mai apărea câte un Jos Ceaușescu scris cu smoală pe pereți. 

Orașul se împânzea de lozinci anti-comuniste și ăștia nu-i dădeau de cap. Pentru generațiile mai tinere, ca să înțelegeți exact, ăsta era caz de pușcărie pentru tine și tot neamul tău. Pușcărie și bătaie de la Securitate. Cel mai rău i-a durut când a apărut scrisul pe statuia lui Ștefan cel Mare, chiar în centru, la prima oră a dimineții. L-au văzut mii de oameni că nu apucau să-l șteargă.

Mai mult

VIA, aplicația care vindecă suflete lăsate singure

Mi-a rămas în cap o reclamă. De fapt, nu o reclamă. O frază, atât: ”tu mai știi ce face prietenul tău bolnav de cancer?” Nu știu să vă spun când am văzut-o sau la ce campanie era. Mi-a pus însă un gând în minte. De ce să pui întrebarea asta?

Nu mi-a fost foarte clar până când eu însumi am filmat la un spital de copii din Capitală pentru un program de sărbători. Echipele noastre au adus cadouri, am citit povești, am reușit să facem câteva momente de normalitate. După care am plecat. Am plecat și ne-am văzut fiecare de viețile noastre.

Mai mult

Ce să mai faci cu copilul în oraș

Vă las aici o listă cu ce-am mai văzut în ultima vreme prin oraș, poate vreți să mai ieșiți și nu aveți idei. Trebuie să recunosc că mare parte dintre lucrurile de mai jos se întâmplă pentru că Vladimir a ajuns la o vârstă la care trebuie cumva desprins de tabletă. Trebuie să-i mai dai și alte gânduri și alte percepții, să-i mai arăți și altceva. 

Așa că băgăm ceva cultură pe repede înainte, pentru că ne-am lămurit demult că meciurile sunt niște chinuri pentru copilul meu. De la handbal  la fotbal, de la tenis la baschet, se plictisește. Iar singura dată când am fost la F1 a dormit. Deci ce-am văzut:

Mai mult

V-ați liniștit? Ar fi fost prea frumos

V-ați liniștit? A fost frumos! Mondialul acesta se încheie în lacrimile multora dintre noi. Pentru c-ar fi fost prea frumos să câștige Croația. În numele tuturor echipelor mici care nu vor avea niciodată șansa de a avea Cupa Mondială pe masă. Ar fi fost prea frumos pentru toți nedreptățiții fotbalului. Pentru cei care nu s-au născut la o masă foarte mare.

Ar fi fost prea frumos pentru Bale și Giggs, pentru Best, pentru Scifo, pentru Gascoine,  Platini, Eusebio, Puskas sau pentru Cruyff. Ar fi fost prea frumos pentru toate națiile mici sau pentru toți jucătorii născuți la timpul nepotrivit, dar care s-au ridicat deasupra timpului lor. 

Ar fi fost prea frumos. Mulțumim, nea Vanea, pentru acest titlu care cuprinde tot sufletul nostru la final de 4-2 pentru Franța.

Așa că să ne mulțumim c-a fost frumos.

Mai mult