UPDATE: Nu aveam această informație când am scris textul. Un fel de ”ne-ai făcut plângere? Să vedem dacă îți lăsăm copiii. De fapt unul dintre ei. Cel care are 14 ani,  pentru că celălalt este adult.  Ce ticăloșie!

Cumva, Darius Vâlcov și-a cerut scuze după ce a publicat datele medicale ale unui om. Zice că e mâhnit că a căzut pradă tensiunii din România. Dacă mă întrebați, un avocat l-a învățat să nu-și agraveze situația, mai ales că este deja condamnat în primă instanță. 

Fapta domnului Vâlcov este penală. Adică nu ai voie să publici nimic legat de sănătatea unui om. Și e la fel de vinovat și cel care i-a dat demnitarului această fișă. Vom afla cine este în timpul anchetei, probabil. Fapta în sine este un bun exemplu de poliție politică. În epoca Ceaușescu, prezentarea ca nebuni a unor adversari ai puterii era des întâlnită. Diferența e că atunci multe dosare erau fabricate.  

Nu știu de ce suferă Sandi Matei sau dacă suferința sa este periculoasă pentru sine sau pentru alții. Știu doar că pe pagina mea de FB există măcar un cetățean care a scris că el trebuie închis și că societatea trebuie ferită de el. Am mai văzut un punct de vedere public care spune că noi ar trebui să știm aceste lucruri ca să ne putem lua măsuri de apărare împotriva celor cu boli psihice. 

De asta cred că mesajul lui Vâlcov și-a atins ținta. Mulți judecă faptele agresive ale lui Matei în acest nou context. Și mai ales protestul său. Iar Vâlcov este văzut ca un soi de binefăcător social. Ori tocmai asta este de speriat. Pentru că, în afara medicilor, nimeni nu poate judeca ce trăiește un om din punct de vedere psihic. Asta este treaba sa și a medicului său. Ca în oricare altă boală. 

Dacă liderii politici ajung să prezinte public bolile cetățenilor fără niciun fel de consecință, de abia asta este o boală. 

Sper că nu ați uitat că a avea probleme psihologice  în România este o dramă cumplită. Nu numai că funcționarii guvernamentali râd de tine, dar în cazurile grave ești condamnat la moarte. Nu vorbim niciodată de zecile de morți suspecte din diverse spitale de psihiatrie. Nici măcar de cele care sunt consemnate juridic în Europa. Iar din punctul acesta de vedere, chiar suntem o rușine, o rușine criminală. 

”Tot după ce Gazeta de Sud a scris despre condiţiile improprii de la Poiana Mare, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), organizaţie nonguvernamentală care militează pentru protecţia drepturilor omului şi promovarea statului de drept, atrăgea atenţia asupra situaţiei existente la acest spital, unde 17 pacienţi ar fi murit de foame şi de frig doar în primele două luni ale anului 2004, alţi 84 de pacienţi decedaseră pe parcursul anului 2003. Timp de zece ani, organizaţia a încercat să obţină în instanţă dreptatea pentru acest tânăr.”

Înțelegeți voi acum de ce fapta domnului Vâlcov, eminență cenușie românească, este de două o rușine criminală. O dată pentru că stigmatizează un om și a doua oară pentru că îi abandonează chiar pe cei care au nevoie de cel mai mult ajutor. 

Dar ce să mai aștepți de la un guvern care nu tratează cu omenie nici pe toți oamenii sănătoși? Darămite pe ”sandilăi.”

P.S: La acuzațiile care i se aduc lui Vâlcov, asta cu Sandi Matei este trecută în PSD la ”de râs”, intoxicări, ”bine i-a făcut.” Argumentul și rușine sunt demult extirpate. Rămâne doar emoția, dar așa nu poate funcționa o țară.