Am fost o săptămână la mare în România. Și am supraviețuit

Merg des la mare în România. Să stau însă o săptămână întreagă pe ”litoralul românesc”, nu mi s-a mai întâmplat demult. Nu am stat la hotel, ci la prieteni, dar o să vă spun ce-am văzut.

Așa aglomerație nu am mai întâlnit din copilărie. Atât în sud, cât și-n nord. Cel puțin în zilele de week-end, nu aveai loc pe unde să treci spre apă. De asta ”factorilor de turism” din România le-a pus Dumnezeu mâna în cap, fără să facă mare lucru și se poartă ca atare.

Într-o duminică foarte aglomerată, la Saturn, un băiat ne-a cerut 20 de lei pentru că stăteam sub o umbrelă. ”Nu mai avem șezlonguri, dar dacă vreți să stați la umbră, trebuie să plătiți. Dacă nu, plecați.” Ne-a adus și un regulament care consfințea nesimțirea.

Toată lumea dă bon la șezlonguri, inclusiv băiatul care ne-a taxat pentru umbră. Am rămas uimit că la banii care se fac, fără să faci nimic, patronii nu cumpără nici măcar șezlonguri. Fac o tonă de bani din beach-baruri care au prețuri triple față de oraș.

Plajele arată bine, sunt curățate și multe dintre ele sunt chiar mărite. Au alei de lemn, pe ansamblu arată foarte bine. Nicăieri nu este respectată regula celor cinci metri distanță până la mare. Muzica e dată tare peste tot, spre deosebire  de străinătate, unde poți sta în liniște.

Sunt cetățeni care intră în apă și pe steag roșu și-i ignoră cu veselie pe salvamari. Atâta inconștiență rar mi-a fost dat să văd.

Nu ai niciun coș de gunoi plajă . Și nici nu se sinchisește foarte multă lume. Doar câțiva strâng ambalajele, restul le lasă acolo fără probleme.

Lipsa locurilor îngrijite la Neptun, unde am stat mai mult, este chiar cronică. Spațiile verzi și aleile sunt lăsate să se autoîngrijească. Mă și gândeam: dacă aș fi primar, cât de tare aș trage de puținii bani să fac curat? Ce să aleg? Mangalia, de unde vin voturile? Sau stațiunile de unde vin banii?

Am intrat într-un hotel de două stele. Gresie pe jos în camere, așternuturi curate, prosoape la fel, o baie ok. Nu te dădea pe spate, dar nu te dădea nici afară. Cred că ține de oamenii care se îngrijesc de ele. În orice caz, arată de unul de trei stele din Grecia. Înțeleg de la un patron de pensiune că motivul pentru care nu se cumpără televizoare decât cu tub, este că acestea nu pot fi puse în bagaje.

La restaurant, toți chelnerii sunt nervoși și nicidecum bucuroși că vine lumea la ei. Cred că oamenii sunt foarte prost plătiți și munciți până când cad lați. Mi-au trebuit 35 de secunde să mă cert cu o chelneriță după 20 de minute de așteptare a meniurilor.

Tot peștele care se vinde este la suta de grame. Oricât de fițos este restaurantul, nimeni nu e în stare să dea un preț fix. Nimeni nu vrea să-ți dea un preț la care să te aștepți sau să poți face niște calcule. Te aștepți însă la niște note încurcate de care îți vine lehamite. Apropo, mai toate notele sunt pro-forma. Dacă ții musai, apare și un bon fiscal.

În fine, dacă vrei să te simți bine și ai o gașcă mișto, nu o să te doară foarte tare capul de lucrurile astea. Dacă vrei să te plângi însă ca să rupi internetul, poți să zici că e nenorocire, dar cred că și patronii ar putea zice același lucru despre turiști.

Altfel, dacă aveți vreme, ieșiți de pe autostradă, luați bacul la Călărași către Ostrov și lăsați-vă surprinși de România senzațională pe care o veți găsi.

 

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

2 comentarii la Am fost o săptămână la mare în România. Și am supraviețuit

  1. Avatar radu spune:

    Ultimul paragraf…subscriu. Am mers pe drumul vechi si este sublim fata de autostrada.

  2. Avatar DeLuat spune:

    Mare dreptate ai cand spui ca iti trebuie o gasca misto cu care sa distrezi ca atunci nu te mai intereseaza toate astea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *