Vladimir și lumea electronică. Și cum se face în Germania

Bine ai revenit din lumea calculatorului!”, îmi spune Vladimir strecurându-se pe lângă mine. Am așa un sentiment de vinovăție că am stat ceva timp la laptop, cu copilul găsindu-și ocupații pe lângă mine. Dacă mă gândesc bine, copilul meu mă vede foarte mult timp la calculator. Sau folosind un gadget. Și cu televizoarele deschise. Așa e format obiceiul la noi, cu știrile în mână, căutând alte știri.

Așa că nu mă miră că distracțiile lui sunt electronice. Nu poate să fie altfel decât mine sau Alina.

În paranteză fie spus și Alina e aproape nedezlipită de smartphone. Cum noi suntem primele lui modele, ne va urmări întrutotul. Și știți deja că eu nu mă opun. V-am explicat care e faza cu tableta.

Mi-aduc aminte că primele lui contacte cu calculatorul au fost cu youtube-ul, pe la câteva luni. Când era agitat se înveselea imediat cu un clip de la Coldplay. ( Fac un mic experiment: pornesc clipul acum și e lângă mine de la al doilea acord. „E mișto clipul ăsta cu robotul”, îmi spune. „Mie îmi spui!” și râd de el în gând.). Cred că pe robotul ăsta îl plac toți copiii.

La fel, televizorul a fost de ajutor când nu mânca. De fapt, mânca doar la reclame. Așa că într-o vreme învățaserăm minutele de reclame pe la toate televiziunile. Se uita fascinat și înghițea tot. Mă rog, de mâncat, nu mănâncă nici acum.

Așa că mă gândesc uneori dacă nu noi suntem cei care l-am dus pe calea asta, de vreme ce tableta, telefonul, calculatorul și televizorul par să fie cele mai uzitate obiecte din casă. [citat]Știu părinți care nu și-au lăsat copilul la calculator vreme îndelungată. Sau au blocat canalele tv de desene animate. Sau au instituit un program strict de televizor, cu intervale orare.[/citat]

Prietenii noștri din Germania, de exemplu, au fost foarte aplicați din punctul ăsta de vedere. Și au fost încurajați și de școală. Recent, mi-au scris despre recomandările școlii la care învață băiețelul lor, cu privire la folosirea obiectelor electronice. După cum urmează:

[citat]Între 4-6 ani 30 de minute pe săptămână la calculator, pe pagini selectate și în prezența părinților. Între 7-8 ani, filtre pentru internet, calculatorul programat să se închidă după o oră. Părinții trebuie să fie în aceeași cameră. Nu mai mult de 8 ore pe săptămână pe toate sculele electronice din casă (tv, xbox, tabletă, etc).[/citat] Între 9 și 13 ani se procedează la fel ca la 7-8 ani, doar că progresiv se poate mări durata.

Altminteri, prietenii noștri nici nu și-au lăsat băiețelul la calculator până când nu a devenit o dorință a școlii, în fapt un mod de activitate. Există un site al școlii, unde se fac diverse aplicații sau teme pentru orele următoare.

E acesta sistemul cel mai bun? Sau e mai bună o oarecare libertate pentru ca el să descopere singur lumea din jur?

Noi facem cam așa:

Calculatorul îl deschide rar în zilele de școlă. În fapt, din cauza temelor nu prea are timp. Calculatorul oricum îl dorește doar pentru site-urile cu jocuri online. Acolo i-am făcut eu conturi care raportează la mine ca să știu ce și cum. I-am explicat detaliat și repetat  ce probleme pune internetul ca să înțeleagă de ce nu are voie în modul multiplayer.

În plus, merge la ore de informatică să vadă că un computer e o unealtă. În acest moment stăpânește word-ul un pic ma bine ca mine. A și mers la concursuri cu informatică pentru categoria lui de vârstă, unde a fost și premiat.

Tableta o folosește mai des, de obicei între școală și teme, doar pt jocuri. Ajunge uneori la mai bine de o oră pe zi,  dacă a terminat temele sau nu are programate ore de sport (tenis, inot) sau alte activități. Nu are o tabletă a lui, ci o folosește pe a mea, doar cu aprobare.

Are un telefon, dar nu la școală, unde nu are încă nevoie de el. Părinții care trimit copiii la after-school le dau telefoane la școală și mi se pare corect. Și el îl are, dacă pleacă mai mult timp de acasă. Nu are internet pe telefon.

X box, în 90 la sută din cazuri doar pe kinnect pt că din punctul meu de vedere nu sunt tocmai jocuri, ci sport. Uneori iese transpirat ca după două ore de sport. Nu stă niciodată mai mult de o oră și îl folosește mai mult în week-end.

Televizorul e marea pacoste, mai ales serialele de pe Disney Channel și desenele absurde de pe Cartoon. Dar toți băieții le urmăresc și ar fi un fel de excluziune să nu-i dăm voie. Doar că am ajuns să mă uit uneori cu el, ca să știu ce vede. Dacă a terminat temele, sincer nu-l mai bat la cap cu timpul de stat la tv, dacă a mai citit și câteva pagini dintr-o carte.

Mai interesant e că început să se uite la știri, odată cu noi, ceea ce uneori e foarte dificil. Nici nu mai știam în câteva cazuri cum să mai schimb canalele.

Una peste alta, nu suntem foarte stricți, dar încercăm să-i spunem stop la timp. Doar că uneori, de oboseală sau pentru că ești prins cu diverse preocupări sau pentru că pur și simplu vrei un pic de timp pentru tine, cedezi. Și atunci el recuperează. Știm că a exagerat când începe să ducă lupte imaginare sau să vorbească precum în filme. Și atunci o luăm de la capăt.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *