Uite, Vali, l-am păstrat

Nu ştiu dacă e corect aşa, nu ştiu dacă se cade acum, când nu mai e, dar de când mi-au dat vestea, nu am reuşit să mă întristez. Şi asta pentru că mi-a revenit un val de amintiri. Un val de emoţii, de drumuri şi de întâmplări pe care le-am trăit foarte tânăr. Şi o idee care mă stăpâneşte din ce în ce mai tare: am fost foarte norocos că l-am cunoscut pe Valeriu Ştefan. Şi atunci îmi vine să zâmbesc, pentru că mintea mea de acum tocmai înţelege cât de mult a contat Vali în ceea ce fac acum.

Pentru mine Vali Ştefan înseamnă câţiva ani de muncă, energie, vise şi puterea aceea pe care o ai doar la 20-21 de ani, când nimic nu-ţi stă în cale. Şi mult râs. Cu Vali am râs minunat în zeci de drumuri, ore şi emisii petrecute împreună. El ştia toată lumea din Moldova, avea peste tot popas, subiecte şi oameni de intervievat. Tovarăş la prostiile noastre, la ideile noastre uneori prea îndrăzneţe, niciodată nu s-a profilat, însă, altfel decât un şef.

Pe la jumătatea anilor ”90 conducea Departamentul Sport de la Radio Iaşi. Atunci a avut nebunească idee să strângă alături de el foarte mulţi tineri colaboratori. A făcut un concurs şi aşa ne-am cunoscut. Am fost vreo 10-15 la început, i-am rămas câţiva alături în anii ce-au urmat. Am prezentat buletinele de ştiri, am făcut transmisii de la meciuri, reportaje şi interviuri.

Dacă mă gândesc acum, ce-a făcut el atunci a fost o nebunie. Chiar o nebunie, pentru care bănuiesc că a avut mult de suferit. După ce a luat conducerea Departamentului Publicistică, a început să ne dea emisiuni. Datorită lui am făcut zeci de ore de emisie: dimineaţa, prânz şi după-masa, cele mai importante programe ale Radio Iaşi. Şi noi nu eram decât nişte puşti cu mintea aşijderea. Nu cred că astăzi se mai poate face aşa ceva. Nu ştiu cine ar mai avea curaj să dea radioul pe mâna unor copii. Experienţa asta a contat enorm pentru noi.

Avea o formă de nebunie pozitivă cu care te învingea mereu. Şi Ilie Dobre ştie: l-a sunat la un moment dat să îi ia un interviu crezând că e Vali Ştefan, celebrul fotbalist al acelor ani, de la Oţelul Galaţi. Vali s-a prins, dar tot i-a dat un interviu ca la carte despre viitorul meci european al Oţelului. Întâmplarea a făcut deliciul multor reuniuni tovărăşeşti la care am luat parte.

Dar cel mai mult îi mulţumesc pentru nebuneasca idee de a ne pune să cunoaştem România. A iniţiat o serie de emisiuni itinerante, cu transmisiuni în direct din oraşele mari, în cele mai mici sate din Moldova. Am bătut Moldova în lung şi lat atunci cu Valeriu Ştefan, Doina Bazgan, Mihaela Munteanu, Adrian Grăjdeanu şi nelipsitul Dumitru Lupu, un şofer care ştia oamenii mai bine ca un ziarist. Pentru mine a fost o experienţă teribilă şi cea mai bună ca ziarist: să cunosc oamenii, să stau de vorbă cu ei, să învăţ meseria la firul ierbii.

Ieri am aflat că Vali nu mai e. Am vorbit anii din urmă doar la telefon. Îmi mai povestea ce necazuri i-a mai scos viaţa profesională înainte. Şi vocea aia puternică a lui m-a păcălit. Eu vorbeam tot cu mustăciosul acela brunet cu o Motorola ca o cărămidă, care purta la gât un lanţişor cu un cerc în care ne aflam câţiva prieteni. Uite, Vali, cercul meu, îl am de aproape 20 de ani…Nu am uitat.  Eu încă vorbeam cu bărbatul rotund de care râdeam uneori când se strecura cu greu în Dacia lui albă: Vali, noi ştim mereu când pleci de la Radio. Claxonezi cu burta când intri în maşină… Nu vă e ruşine, mă…Râdea…

Nu m-am gândit nicio clipă că Vali Ştefan a îmbătrânit. Pe pagina de la Radio Iaşi e o mică înregistrare cu vocea lui, dar parcă nu mai era el. Şi parcă şi el ştia. E o încheiere de program cu o amintire…Închei cu un cântec care cu ceva ani în urmă termina programul Dimineţilor de Duminică, poate unii dintre voi îşi mai amintesc. Şi apoi revărsa muzica din Colibri…Sfârşitul nu-i aici…

Da, Vali, eu o să-mi amintesc tot timpul de Dimineţile pe care ni le-ai dat şi pentru care o să-ţi rămânem mereu datori.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *