presa

De ce am spus că filmul Colectiv este minunat

Marți dimineață, în Deșteptarea, Cătălin Tolontan a vorbit despre filmul Colectiv în care ”joacă”. Filmul este nominalizat la Oscar, de două ori, iar Tolo spune că este un film al speranței. Vlad Petreanu a spus că nici vorbă de așa ceva, că nu poate fi decât un film care arată modul în care România nu funcționează.

Intervenția întreagă o găsiți la acest link. Merită ascultată.

Eu aici sunt de partea lui Tolo. Cred că e un film al speranței. Cred că e un film care arată o țară mai aproape de normalitate decât credem. O țară zguduită de tragedii și de neputință, dar o țară care se luptă. O țară care are speranță de viață.

Este un film care-ți arată că în România se pun întrebări, că se pot deschide uși, că nu toți oamenii sunt otova. Și că ne pictează așa cum suntem cu bune și rele. Da, spitalele țării nu funcționează, dar oamenii nu au uitat ce este rău sau bine. Da, politicienii nu sunt perfecți, dar au încă niște răspunsuri.

De ce este minunat?

Cu o zi înainte de această discuție, am vorbit la radio despre nominalizare. Și am spus la un moment dat că filmul Colectiv este minunat. Și apoi am început să dau în bâlbâială pentru ce-am zis. Mi-a trecut prin cap că o să mă judece lumea c-am folosit cuvântul minunat. Căci cum ar putea să fie minunat un film izvorât dintr-o așa tragedie? Și aproape mi-am luat cuvintele înapoi.

Dar îmi dau seama că de fapt despre asta e vorba. Este un film minunat când te gândești la modul în care este făcut, la mesajul său și la scopul pe care vrea să-l atingă. Adică realizatorul reușește prin arta sa să te facă să vibrezi. Nu doar canalizează o emoție, ci îi dă și un sens. Și de asta, arta sa este minunată. Și de asta este și acolo între marile filme ale lumii, în acest an. Nu pentru că noi am trăit o dramă, ci pentru că Nanau a știut să o cuprindă cel mai bine în o sută de minute. Și să o facă să te urmărești cu sufletul la gură, deși deznodământul său este cunoscut.

Căci acesta nu este un film de propagandă, cum zic unii gândindu-se la Voiculescu sau la Tolo. Este un film care-ți arată trăirile unei societăți în fața unei tragedii. Și modul în care încearcă să se apere, să progreze și să se salveze. Și poate modul în care poate să ofere un pic de alinare celor aflați în necaz.

Filmul e găsește HBOGO și aici este trailerul

Iar aici este interviul meu Alexander Nanau, regizorul filmului

Domnule Iohannis, nu promulgați legea care dă avantaje fiscale presei!

PSD, PMP, Pro România și UDMR au adoptat o lege prin care jurnaliștii sunt scutiți de plata impozitului pe profit. Legea va merge la promulgare la președintele Iohannis. PNL și USR s-au abținut de la vot. Legea este inițiată de deputatul Valeriu Steriu, acum la PSD, după ce-a trecut pe la mai multe partide. Rețin din expunerea de motive că ”importanța jurnalismului în viața omului este inegalabilă, deoarece este conceput pentru a susține o cauză nobilă, o cauză socială. ” Inegalabil, într-adevăr. 

Inițiatorul mai spune că presa este într-o situație dificilă și că trebuie ajutată. De asta îi scutește pe impozitul de venit pe toți cei care practică meseria asta, fie că sunt angajați cu contract de muncă, fie cu drepturi de autor.  Nu este clar cine sunt acești oameni. Ar urma ca acest lucru să fie stabilit de Ministerul de Finanțe și de cel al Muncii. Expunerea de motive nu are nicio cifră, nici date economice pe care s-ar putea întemeia. Nu apare nicio analiză de impact fiscal, financiar, nicio perspectivă asupra problemelor reale din presă. Este doar o compunere. Una care are și o perspectivă ticăloasă.

Legea este un cadou otrăvit pus în brațele presei. Dacă clasa politică duce demersul până la capăt, acesta va macula toți jurnaliștii care vor fi trecuți într-o castă superioară față de cetățenii obișnuiți. La rândul lor vor fi trecuți laolaltă cu toți privilegiații acestei țări. Iar lumea va spune ”vă știu, sunteți la fel.” Și așa lumea are impresia că patronii de presă dictează ce spun angajații lor. Odată cu acest privilegiu, senzația de minciună va fi acută. Neîncrederea va spori și va duce la decredibilizarea completă a breslei. 

În altă ordine de idei, o atare propunere nu profită direct jurnaliștilor ale căror salarii nu vor fi mărite, ci companiilor din care fac parte. Ele nu vor mai  plăti brutul, asta-i tot! Or asta este un ajutor de stat de care presa nu are nevoie, în comparație cu alte afaceri. E de fapt un bonus pe care statul li-l dă patronilor pentru protecție mediatică. 

Măsurile reale pentru această afacere, care chiar suferă,  sunt în altă parte. 

În primul rând, statul trebuie să nu mai intervină cu controale discreționare la diverse instituții de presă. Cohorte de salariați au fost trimiși în diverse redacții ”neplăcute” și ținute acolo până dădeau de ceva. E o practică de la Adrian Năstase încoace.  Și toate guvernele s-au folosite de ea ca să îngenuncheze redacțiile nealiniate. 

De asemenea, statul trebuie să înceteze cu acordarea contractelor preferențiale redacțiilor care sunt plăcute de autorități. Aceasta este adevărata practică discriminatorie. 

În fine, statul poate apăra presa dacă va taxa giganții Google și Facebook care iau sume uriașe din publicitatea românească. De asemenea, ele folosesc munca jurnaliștilor români pe care-i sărăcesc, practic, fără a aduce un beneficiu înapoi. 

Astea sunt chestiuni reale, nu aruncarea cu bani în patroni și mânjirea întregii bresle. Cred că este de datoria președintelui Iohannis să întoarcă această lege în Parlament și să refuze promulgarea ei. De asemenea, trebuie sesizată CCR pentru a constata neconstituționalitatea acestor prevederi discriminatorii. Nu suntem speciali.

 

Cine te-a mințit ultima dată? Sau războiul unei generații

”Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește de pomană.” Parcă așa spunea Dinică în Filantropica. Perfect se aplică băieților care caută like-uri. Doar că ce a început ca o poveste despre like-uri, astăzi a căpăta o miză uriașă. Poveștile false decid alegeri, induc reforme, contracții sociale sau sapă adânc în clivajele societății.

Te poți apăra? Primele semne arată că da. Poți avea succes? Sau poți avea un succes comparabil cu al acestor povești? De văzut. Nici ei nu vor sta pe loc. Dar mai întâi poveștile.

Mai mult

Cazul jucăriilor. The Sun aproape că are dreptate

Am stat de vorbă cu Timeea Jurj, femeia care a apărut în The Sun asamblând jucării alături de copiii ei. De la ora la care am vorbit, până acum, Parchetul a anunțat că anchetează acest caz. O posibilă acuzație ar fi aceea că familia cu pricina și-a traficat copii, în sensul exploatării lor prin muncă forțată. 

Ea merită ascultată cu atenție pentru lămuririle pe care le dă și mai ales pentru cele care nu le dă în timpul interviului. Încep să-mi formez convingerea că de data asta englezii nu au dat un rateu complet.

Mai mult

Îmi exprim invidia față de ziariștii care merg cu Iohannis

Ca unul care a stat mai mult în breasla asta, la finalul acestei săptămâni nu pot decât să-mi exprim admirația, invidia și respectul meu total față de colegii care l-au însoțit pe președintele Klaus Iohannis în Israel.

Să vă explic un pic contextul. Vreo doi ani am fost acreditat la guvern, în perioada lui Adrian Năstase. El avea prostul obicei să înceapă acțiunile cu presa pe la 8.30-9.00 și apoi să le termine pe la opt seara. În timpul ăsta, mai punea una-două ieșiri și apăreau trei comunicate. O deplasare de o zi conținea măcar patru-cinci momente cu declarații, iar o deplasare de două zile era asigurarea că vii rupt.

Mai mult

Cele mai mari mizerii scrise după Colectiv

Nu au fost scrise de jurnaliști sau pseudo-jurnaliști. Au și ei partea lor. Dar când vine spațiul public, trebuie să ne asumăm fiecare ce face. Și aici contribuim și unii și alții. Și scriitori și comentatori. Spațiul public ne aparține în egală măsură. Și ce folos dacă vine cineva și scrie cu argumente, dacă demersul său este urmat de un val de mizerie?

Așadar cele mai mari mizerii scrise după Colectiv le-am văzut scrise la secțiunea comentarii a unui articol scris de Cătălin Tolontan. El anunța că victimele de la Colectiv vor cere peste un milion de euro de personă statului român pentru ce au pătimit în noapte cu pricina. Deși asta ține de firescul lucrurilor în orice lume, iată ce poți citi la comentarii. Mai mult

Cum s-a văzut ”iadul alb” anul acesta

Am urmărit dezastrul din mijlocul evenimentelor, ca să zic așa. De la televizor și de pe calculator. Dar am și ieșit un pic pe afară să văd cum nu se face mare lucru la mine în sector. Câteva constatări la cald. Mă rog, la rece.

Povestea cu autoritățile nepregătite devine desuetă. Cred că de ani buni, oamenii știu ce au de făcut și fac cât se poate în condiții de vânt de 100 de kilometri la oră. Este inutil să consumi resurse să deszăpezești dacă ninge și în orele următoare. E mai firesc să închizi drumuri până când poți curăța. Și așa, dacă e necesar, după bolnavi se merge cu mașini speciale. Mai mult

Singurul lucru care nu s-a spus despre Netflix

Mi-am făcut cont pe Netflix chiar din primele minute ale anunțului. Nu m-am obosit niciodată să dau filme jos, așa că mi s-a părut un gest firesc. Am conturi și la voyo, hbogo și la seenow, așa că pot face un pic de comparație.

Interfața nu e nici mai bună nici mai proastă ca la ceilalți. Sau invers, dacă vreți ca netflix să fie reperul. Ce e mișto la Netflix este că-ți setează alegerile în funcție de utilizator. Noi suntem trei utilizatori, fiecare va avea o selecție personalizată. Ce este nașpa este că așa îți limitează selecția la genurile care îți plac și nu-ți mai oferă ceva nou. Înțelegeți mai multe de aici. Mai mult

Tehnocrația vorbirii

Astăzi domnul Iohannis s-a plimbat un pic crispat prin Capitală. Nu sunt convins că a avut musai chef, dar  a trebuit să iasă cu domnul Bușoi la camere. Domnul Bușoi este alegerea președintelui și  unei părți a PNL-ului pentru primăria Bucureștiului.

Nu tot PNL-ul îl vrea însă, sunt acolo oameni care au ceva mai mult de zis. Unul dintre motivele pentru care Cristian Bușoi este refuzat e faptul că ”nu are un ascendent asupra sistemului de la Primărie,” cum îmi spunea un înalt lider al partidului. Iar vineri este o ședință care ar putea fi decisivă în acest sens. Așa că domnul Iohannis s-a hotărât să dea un semnal. Nouă și partidului.  Mai mult

Dan C. Mihăilescu pleacă odată cu o idee generoasă

Îmi pare rău că Dan C. Mihăilescu nu o sa mai aibă emisiune la ProTV. Era o emisiune necesară. O spun cu atât mai mult cu cât am lucrat anii aceștia în televiziune și știu că nu am contribuit cu mare lucru la spațiul cultural românesc. Nu e că nu mi-aș fi dorit, dar mașinăria te împinge în altă direcție. Am vazut multe opinii pe tema asta, dar cea mai interesantă fraza din scrisoarea domnului Mihailescu mi se pare urmatoarea:
 
”Gabriela Popescu (directorul știrilor ProTV) a lăsat deschisă orice cale de revenire, cu condiţia găsirii unei surse credibile şi „cu blazon” de sponsorizare, de talia BNR, BOR, British Council şi altele asemenea. Ceea ce, pe unul nedotat socialmente şi financiar ca mine, îl depăşeşte în chip flagrant.”

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!