Rușii au o mega campanie de propagandă în online-ul intern. Într-o țară în care toate resursele media sunt controlate de Kremlin, investiția nu era musai necesară, dar trebuie să te asigură că domini și o zonă care nu poate fi supravegheată total. Așa că apar următoarele producții în care s-a investit ceva.
https://www.youtube.com/watch?v=T65SwzHAbes
Nu ştiu dacă e corect aşa, nu ştiu dacă se cade acum, când nu mai e, dar de când mi-au dat vestea, nu am reuşit să mă întristez. Şi asta pentru că mi-a revenit un val de amintiri. Un val de emoţii, de drumuri şi de întâmplări pe care le-am trăit foarte tânăr. Şi o idee care mă stăpâneşte din ce în ce mai tare: am fost foarte norocos că l-am cunoscut pe Valeriu Ştefan. Şi atunci îmi vine să zâmbesc, pentru că mintea mea de acum tocmai înţelege cât de mult a contat Vali în ceea ce fac acum.
Pentru mine Vali Ştefan înseamnă câţiva ani de muncă, energie, vise şi puterea aceea pe care o ai doar la 20-21 de ani, când nimic nu-ţi stă în cale. Şi mult râs. Cu Vali am râs minunat în zeci de drumuri, ore şi emisii petrecute împreună. El ştia toată lumea din Moldova, avea peste tot popas, subiecte şi oameni de intervievat. Tovarăş la prostiile noastre, la ideile noastre uneori prea îndrăzneţe, niciodată nu s-a profilat, însă, altfel decât un şef.
Niciun profet, nicio religie și nici o ofensă nu pot justifica nemerniciile făcute miercuri la Paris. Atentatul comis în numele Profetului are o semnificație mult mai profundă decât moartea violentă a jurnaiștilor. Și iertați-mă când spun acest lucru neomenesc. Mârșăvia a fost făcută ca să ne fie frică. Să ne temem atunci când spunem ceva, când suntem ironici sau când râdem de cineva cu autoritate, forță și putere. Oroarea atacă unul dintre pilonii fundamentali ai societății noastre europene: dreptul la liberă exprimare.
Vor să-ți fie frică, să te temi și să renunți. Nu vor să pui în dezbatere, să pui la încercare sau să testezi ideile unora sau altora. Acesta a fost mesajul mizerabil care ni s-a transmis ieri: renunțați la dreptul vostru pe care l-ați cucerit în sute și sute de ani. Mai mult
Ieri a fost ziua de naștere a lui Florian Pittiș. Dar pentru mine, ziua lui Pittiș va fi întotdeauna duminica. Duminica seara la 10. Când dădeam drumul la radio să aud cele mai tari povești ale muzicii. Așa i-am cunoscut pe toți de la Elvis la Led Zeppelin, de la Beatles la Dylan, de la Yes la Clapton. Pittiș mi-a spus totul despre ei, mi-a dat muzica lor la care nu aveam altfel acces și mi-a vorbit despre muzică cum astăzi nimeni nu o mai face.
În răsăritul anilor 90, întreaga adolescență mi-am trăit-o duminică seara cu Florian Pittiș. Mai mult
Pentru ce serviciu ai lucrat?
Cât timp ai lucrat?
Cine a făcut recrutarea?
Ce misiuni ai avut?
De ce livretul era de la MApN? Lucrai pentru serviciul militar?
Tu care m-ai făcut mereu să râd, m-ai oprit acum din drum și m-ai făcut să plâng. Amarnic și mult, cu neîncredere și neputință. Tu nu faci lucruri din astea, ești om serios. Unul dintre cei mai serioși pe care îi știu. Doar umorul tău educat și râsul năvalnic te dădeau de gol. Ești băiat de viață, sub haina de profesor universitar. Și acum, că nu o să mai apucăm să stăm la berea aia, trebuie să-ți spun câteva lucruri.
M-am întrebat mereu dacă nu ți s-ar fi potivit mai bine să te dedici doar microfonului și scrisului. Să vii în redacție și să vezi mai puțin de studenți. Când am plecat de la Iași, ți-am spus că trebuie să vii și tu încoace. Te-am chemat apoi după mine și am tras sforile, în mod nereușit, ca să fii doar jurnalist. Mai mult
L-am citit pe CTP de dimineață și vreau să-i spun că nu mă miră tăcearea din jurul Simonei. E o reacție firească. Oamenii se entuziasmează la victorii, iar marile succese sunt cel care îi pun în mișcare. Înfrângerea e primită cu strigăte doar când e o dramă sau când e rezultatul unor ani buni de minciună și furt, vezi cazul fotbalului.
Ori nu este cazul Simonei Halep. Dacă ea s-a impus prin ceva în România, atunci vorbim despre respect. Respectul acordat muncii susținute. Căci, în cazul lui Halep, lumea a văzut doar atât: multă muncă și apoi trofee. Asta și pentru că nici nu este nimic altceva de văzut. Este unul dintre modelele corecte ale României. Printre puținele. Mai mult
Profesional ne-am lovit unul de altul,însă, căci e o lume mică.
Prima dată, când Petromidia a fost listată la Bursă. Cineva din piața de capital mi-a suflat că acolo este o chestie nasoală. Așa cum mi-a povestit-o era foarte urâtă. Esența era că, în mod ciudat listarea se făcuse la un preț mai mic, deși toată piața oferea măcar de 2,5 ori mai mult. Ba mai mult, se părea că vânzarea a fost controlată și dusă către anumite persoane.
L-am sunat să-l întreb câteva lucruri, legate de toată treaba. Eram la BBC. Nu a răspuns, o secretară mi-a preluat mesajul. M-a sunat 30 de minute mai târziu, într-un fel de criză. Mai mult
Purtătorul de cuvânt al guvernului a avut aseară prima apariție publică de la formularea amenințării că ”execută electric jurnaliști”. Mirel Palada și-a cerut scuze la finalul emisiunii.
Pentru că și oamenii mari mai au nevoie de povești. Și pentru că spațiul public e invadat de false povești despre false vedete. Și pentru că rar îl vezi pe Hurezeanu vorbind despre actori. Poate ar trebui să o facă mai des.
Emisiunea inegral, aici