Ucigașul din aer pe care nu-l vezi și de care nu-ți vorbește nimeni

Pe la jumătatea anului 2003, șapte oameni îmbrăcați ca niște brazi de Crăciun, cu mii de ace de metal pe lângă ei, se învârteau pe unul dintre cele mai mari bulevarde din Londra. Marylebone Street are nu mai puțin de șapte benzi în zona cu pricina. Și tot acolo se adună o grămadă de lume care stă la coadă ca să intre la Madame Tussaud. 

Cei șapte făceau parte din echipa lui Surbjit Kaur, o tânără cerecetătoare care avea o idee bine intrată în cap. Surbjit credea cu tărie că guvernele lumii se înșală când măsoară doar doi indicatori de particule emise de mașinile care trec pe stradă.  De asta, laolaltă cu colegii săi, a construit contoare speciale, asemănătoare cu cele Geiger, care absorbeau fumul și aerul de pe stradă. Pe măsură ce aparatele absorbeau aerul și noxele, acestea erau stropite cu vapori fini de alcool, iar apoi selectate și iluminate cu raze laser. Astfel echipa lui Surbjit avea să confirme rapid un coșmar. 

Și atunci, și astăzi, guvernul tău te va înștiința că aerul pe care-l respiri depinde printre altele de doi indicatori care se numesc PM și care vine de la particulate matter. PM 2,5 se referă la dimensiune de 2,5 micrometri sau 2500 de nanometri și PM 10 se referă la dimensiunea de 10 micrometri sau 10 mii de nanometri. Particulele de 2,5 reprezintă 3 la sută din dimensiunea unui fir de păr. Cele de 10 sunt ceva mai mari. 

Potrivit tuturor datelor strânse de medicii occidentali, cele două tipuri de particule sunt responsabile de inflamarea arterelor și blocarea lor, apoi de accidente vasculare și infarct. Cu cât numărul lor crește cu 10 mg pe metrul de aer cub, sporesc și șansele de cancer. Uneori cu până la opt la sută. 

Poate vă întrebați cum funcționează. Aceste particule sunt atât de mici încât intră adânc în plămâni. Unele dintre ele reușesc să ajungă mai departe. Se depun pe ficat. Nu există mod în care noi să le putem opri astăzi. Poate dacă am respira tot timpul, în oraș, printr-o mască. M-am uitat ultimele zile pe una dintre aplicațiile pe care le folosesc pentru monitorizarea aerului. Este AirVisual care folosește date oficiale puse la dispoziție de senzorii statului român. Nu este zi ca indicatorul PM2,5 să nu fi fost depășit major. În nicio zi. 

Dar nu acesta este coșmarul descoperit de Surbjit. Aceasta este normalitatea marilor orașe și, probabil, ne vom adapta ca specie. Altceva căuta echipa tinerei cercetătoare. Bănuiala ei este că există particule mai mici. Aparatul pe care l-a construit măsoară particulele care ajung la 2 nanometri. Deci de 1200 de ori mai mici decât cele de PM2,5. Drama este că numărul acestora este uriaș. Atât de mare că Surbjit a înlemnit. 

La o singură măsurătoare, în dreptul unei mașini, aceste particule pe care le-a numit „ultra-fine” ajungeau la valoarea de 36 de mii. Uneori, în funcție de câte mașini treceau, fiecare măsurătoare indica până la 130 de mii de particule. Echipa sa a descoperit că cei mai expuși acestei probleme erau șoferii care stăteau în fața gazelor de eșapament de la mașina din față. Apoi urmau pietonii de pe stradă care inhalau doze considerabile. Și, în fine, ultimii în topul expunerii erau bicicliștii. 

Studiul lui Surbjit a fost doar primul pas. O lucrare de doctorat a unui alt student, Prashant Kumar, arată că 90 la sută dintre particulele eliberate de țeava de eșapament a mașinilor au sub 100 de nanometri. Ce înseamnă asta în termeni de sănătate?

Toate aceste particule ultra-fine trec de filtre și de plămâni. Ele se duc în sânge, se așază la nivelul ficatului, dar merg și până la rinichi. Fiecare din aceste particule este acoperită de combustibil nears din țevile mașinilor. Observațiile lui Kumar au fost duse mai departe de o echipă a medicului David Newby. Acesta a pregătit particule ultra fine din aur pe care le-a dat spre inhalare mai multor voluntari. Dimensiunile variau. Toate particulele sub 30 de nm au fost găsite în urină și-n sânge, în probele luate în 24 de ore.

Mai mult, o echipă de chirurgi i-a dat unui pacient pregătit de operație să inhaleze astfel de particule. Pacientului urma să-i fie înlăturat un aterom de pe o arteră. La biopsie medicii au descoperit particule de aur fixate în placă. Asta arată că toți acești compuși își găsesc drum și rămân în corp, producând îmbolnăviri grave. Tehnic acestea acționează ca un ambuteiaj toxic, blocând artere. 

Nu există astăzi, nicăieri în lumea civilizată, un program care să urmărească reducerea particulelor ultra-fine. Nu există standarde, nu există proiecte sau discuții în jurul acestor particule. Cercetătorii au descoperit și că acestea nu trebuie corelate cu indicatorul PM2,5, dar ne recomandă să-l urmărim mai îndeaproape cu NO2, oxizii de azot pe care-i vedem în fiecare aplicație. 

Deși datele arată această problemă uriașă, nu există niciun guvern care să arate voință de a face ceva în zona aceasta. Descoperitoarea acestor particule, Surbjit Kaur s-a retras din lumea științei și astăzi lucrează în mangement. Ea spune că de fiecare dată când merge pe stradă nu stă lângă calea mașinilor, că circulă pe cele mai puțin umblate drumuri și că mereu va căuta să treacă printr-un parc. Atât putem azi.

Acest articol folosește ca sursă sinteza unei serii BBC pe care o găsiți aici

  

 

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

5 comentarii la Ucigașul din aer pe care nu-l vezi și de care nu-ți vorbește nimeni

  1. Avatar Mihai Gabureac spune:

    Salut,

    Foarte interesant articol, ca majoritatea care le citesc pe site-ul tau, si foarte pertinent, merci!

    Am doar o observatie, cred ca e vorba de nanometri nu de nanomicroni. Dimensiunea e aceeasi cu cea data de tine, 1/1000 dintr-un micrometru, deci nu schimba mesajul articolului. Particulele astea exista si ele si sunt greu de masurat iar impactul lor pe termen lung poate fi foarte important. Noi avem cursuri speciale de safety si masti cand lucram cu nanoparticles.

    Numai bine,
    Mihai.

    1. Cătălin Striblea Cătălin Striblea spune:

      Salut, Mihai. Ma bucur sa te aud. Am notat si voi corecta.

  2. Aș vrea să menționez că, pe lângă dimensiunea particulelor, este critică natura acestora. De exemplu, norii și ceața obișnuită sunt formate din particule de apă (cu impurități) de diverse dimensiuni, însă sunt considerate, evident, nepericuloase. Bineînțeles, nu este cazul emisiilor de autovehicule, însă trebuie luat în considerare faptul că substanțele se comportă diferit în organism, în funcție de natura lor. Unele se excretă nemodificate, altele sunt mai întâi metabolizate (prin oxidare, glucuronare etc.), ceea ce le poate scădea sau crește toxicitatea. Nu e obligatoriu să ne speriem, de exemplu, de particule de 2 nanometri, deoarece un atom are dimensiuni de ordinul a 0,1 nanometri (1 angstrom), deci sute sau mii de compuși organici sau aerosoli benigni, pe care-i găsești în mod natural și într-o pădure sau deasupra mării pot avea această dimensiune. Revenind însă la emisiile autovehiculelor, trebuie totuși evitate sau minimizate pe cât posibil, deoarece e vorba de o combinație între metale grele și compuși de ardere parțială care afectează sănătatea, soluția cea mai comodă fiind, bineînțeles, parcurile și perdelele de vegetație care din păcate lipsesc cu desăvârșire în unele zone din orașe.

  3. Avatar Alex spune:

    Noi vrem sa punem mai multi senzori Airly in toata Romania, sa vedem dimensiunea reala a dezastrului !

  4. Avatar Melos Negros spune:

    Domnule Striblea, nu mă așteptam de la domnia voastră, care orișicât sunteți om cu condei, bașca cunoscut: adică să nu cunoașteți situațiunea concretă, din teritoriu zic: mai exact în cazul brașovenilor, care sunt păstoriți, grație propriei lor voințe de votanți, de 16 ani, de un primar penal, analfabet, care o declarat în public că nu atât poluarea e problema lui ci prostia de a fi acceptat stațiile de măsurare europene, în municipiul Brașov, prostie pe care alte municipii nu au făcut-o: http://www.bzb.ro/stire/statul-sa-vina-sa-isi-ia-si-gunoiul-pe-care-l-a-lasat-la-brasov-nu-doar-sa-vanda-ce-e-bun-si-sa-spuna-ca-brasovul-e-poluat-a117973?fbclid=IwAR39fUjiszQLeK0nYD70JPhgB2HUw5QItMT-u1igah2svB6gKQsvGUfq15g

Lasă un răspuns la Cătălin Striblea Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *