rezultate

PSD în epoca he-he. Și alte vești proaste.

Doamna Dăncilă a anunțat la Congresul PSD că va face o ”autostradă cap-coadă.” Și că PSD are ”tricolorul în suflet”. Și ar mai fi o listă întreagă de ”o să se facă”,  listă care e cam aceeași de la instalarea la guvernare. Atât s-a putut. Spre norocul ei, doamna Dăncilă nu a comis niciuna dintre gafele care au făcut-o celebră. Și pare mult mai stăpână pe sine de când s-a eliberat, la închiderea lui Dragnea. 

Totuși pentru cine are timp să-și amintească istoria acestui partid, continuatorul PCR, alegerea de sâmbătă pare de mirare. Desigur că era evidentă pentru că nu aveau alte soluții, dar de mirare. Iliescu, Năstase, Geoană, Ponta aveau alt calibru. Dragnea nu avea anvergură, dar, în afara lui Iliescu, era singurul care nu venea din sfere și știa bine de tot România reală sau, mă rog,  partea sa de politică interlopă. 

De-a lungul anilor, dacă te uiți la lista de oameni care s-au perindat prin funcțiile PSD, nu numai că unii aveau și carte, dar aveau și o capacitate de-a înțelege politica peste nivelul de Teleorman. Și-i țineai mai curând minte prin declarațiile jignitoare, nedemocratice, absurde decât prin unele proaste. 

Ce s-a întâmplat? Mai multe, cu siguranță

În primul rând, PSD a rămas același trist și mare partid comunist. Doar că sâmburele de meritocrație din anii 80 și 90 nu mai există. Înainte de 89 nu aveai unde să te duci, de aia la PCR erau  băieți deștepți. Nu aveau alternative. După aia au putut merge oriunde: la alte partide, în străinătate sau se realizau fără politică. PSD a mai fost o atracție pentru oameni cu carte și inițiativă doar în primii ani după 90. Ultimul care a încercat ceva a fost Ponta cu câteva apariții decente și bune în guvernele sale. 

Odată cu treaba asta, partidul și-a deschis porțile pentru tot felul de oameni. Nu a mai funcționat niciun fel de filtru al capacității profesionale. Politica anilor 90 și 2000 a dus la ceea ce se numește rețeaua. Important era să aparții cuiva. Acest sistem de tip fanariot s-a definitivat și a ajuns la apogeu în epoca lui Liviu Dragnea. Aici nu a mai contat în niciun fel știința, ci doar loialitatea față de stăpân. 

Concomitent PSD și-a accentuat valențele de partid-stat și s-a autogenerat laolaltă cu birocrația. Pentru că oamenii care ajungeau aici erau lipsiți de inițiativă și capacitate de a face pentru ei sau comunitate, cu rare excepții antreprenoriale, PSD a devenit un partid care odată cu apartenența îți livra și o funcție la stat. 

Accelerat, partidul a făcut tot ce i-a stat în putință să rupă legături cu societatea civilă, cu zona corporatistă, cu zona europeană sau tineri cu viziuni de stânga reală. PSD s-a transformat în partidul administrației, al unei părți dintre bugetari sau al celor care au strânse legături, în viața lor, cu statul. Adăugați un imens aparat corupător și treaba e cam gata. 

Cu cât structura a devenit mai mare, mai piloasă și mai clientelară, cu atât știința, capacitatea de a înțelege lucrurile s-a subțiat. Și capacitatea de a produce lideri cu viziune și anvergură a decăzut. Pur și simplu s-a șubrezit. Atât mai poate produce. De aici politicile care doar măresc salarii și pensii pe împrumut și nimic altceva. 

Și tot de aici refugiul în naționalism, izolaționism, xenofobie sau mai știu eu ce. Când nu ai nimic de oferit sau de citit, drumul către această zonă e pe cât de facil, pe atât de sigur. 

În fine, dacă nu are norocul unor schimbări majore, PSD va funcționa de aceaeși manieră până când se va subția de tot sau va deveni un partid antieuropean. Este și firesc să fie așa. Totuși se află la capătul la aproape 100 de ani de funcționare din care cea mai mare parte a stat la putere. Lumea se schimbă și unei astfel de structuri îi e greu să o prindă din urmă. 

Partea proastă este că o mare parte din acest partid se confundă până la identitate cu statul român.  

 

O scrisoare pentru domnii Iohannis și Ponta

Am scris acest text în urmă cu doi ani, cred. L-am regăsit din întâmplare și îl public și aici. Învățămintele sale rămân valabile. Mai ales că niciunul din personajele invocate nu le-a respectat. Iată:

♦♦♦

Nu ştiu câţi dintre voi au mai primit în ultimii ani o scrisoare. O scrisoare reală, pe hârtie. Una pe care să o poţi simţi, pipăi, căreia îî poţi simţi mirosul. Să fi fost scrisă cu pixul sau cu stiloul pe o foaie de caiet sau pe cîteva coli albe. Nu dintre cele care se pun în imprimantă, ci din cele găsite şi abandonate în casă, printre te miri ce alte zeci de hârtii. O scrisoare dintre acelea scrise mărunt, pe fiecare rând, cu tăieturi şi ştersături. Cu adnotări pe margine şi scrisă inclusiv pe lateral, dacă se poate, căci altă foaie nu a fost de găsit. Mai mult

Unde a pierdut Ponta și cum a câștigat Iohannis

Telefonul a sunat pe la 4 după-amiaza:” Cătăline, Victor a pierdut!”. Nu  era vorba de rezultatul la acea oră, ci de tendințe care începeau să se vadă destul de clar. Victor Ponta își atinsese maximul până în prânz, când cota sa urcase la 56 la sută. Apoi a căzut încet și sigur.

Într-o zi de alegeri, o redacție e circulată de zvonuri și informații contradictorii mai rău ca o rețea socială. Trebuie să alegi și să discerni între ele cu mare atenție. Doar că de după-masă încolo toate informațiile astea mergeau într-un singur sens: victoria lui Iohannis.  Mai mult

Țara tuturor drepturilor posibile

Constituția României ți le înșiră dintr-o suflare. Sunt 21. Cu unele nici nu-ți mai bați capul. Pe altele nici nu le mai cunoști.  Sunt acolo și poți să te bazezi pe ele. În realitate, știi însă că fiecare dintre drepturile tale sunt scrâșnite.

Tu ai dreptul la sănătate. Dar de asta ți-e cel mai teamă. Căci într-un spital din România e dreptul tău să intri cu groază, că s-ar putea să rămâi acolo. Că nu au nici de unele, nici de altele. E dreptul tău să plătești, să șpăguiești, să dărâmi ușile ca să ajungi unde trebuie. E dreptul tău să stai cu copilul în brațe, cu orele, în săli de așteptare. Și e dreptul tău să fii sunat direct de o companie de pompe funebre să-ți spună că ai pierdut pe cineva drag. Mai mult

Câteva motive pentru care alegerile nu sunt jucate

Adăugați aici și intervenția lui Băsescu, folositoare lui Ponta pentru că mobilizează electoratul acestuia. Dar și cea a lui Crin care, fără să o spună direct, a venit lângă Iohannis.

Unde au fost Ponta și Iohannis egali

În dezbaterea de la B1, Klaus Iohannis a reparat ce s-a întâmplat la Realitatea. A fost argumentat, pregătit, a avut idei de atac,  i-a făcut față lui Victor Ponta. Electoratul său s-a mai liniștit. De asta nici nu mai apare la o altă dezbatere, ca să rămână această ultimă impresie.

Există însă un loc, unde ambii au fost egali. Iată:

Victor Ponta: Nu vreţi să şi faceţi ce spuneţi? Sunt colegii dvs., până vă uitaţi în curtea altora. Trei condamnaţi definitiv şi irevocabil. Puteţi să faceţi ceva sau nu vă ascultă? Mai mult

Cel mai important efect al catastrofei lui Iohannis

Aseară s-au întâmplat câteva lucruri virtual imposibile pentru toți cunoscătorii spațiului public românesc.

Victor Ponta a reușit să mute tema corupției din tabăra PSD în tabăra ACL. Cu nume, exemple și fapte. Cred că un pic a lipsit până când premierul să-l numească pe Iohannis, ”coruptule!”. Și să-i arunce asta în față. Apoi, Ponta a avut libertatea ca în 35 de minute să explice neînțelesul și anume, eșecul votului în străinătate. Tot Iohannis a ieșit șifonat din asta pentru că nu a fost la Chișinău și Cernăuți și nici nu știe unde sunt cei mai mulți români plecați. În fine, Iohannis a ajuns să-și ceară scuze pentru campania mizerabilă dusă de ACL, concretizată printr-un articol într-un ziar de partid. În timp ce el a fost făcut traficant de copii, terfelit că nu are copii sau numit ”cel care va tăia pensiile”. Apropo, asta din urmă e o decizie neconstituțională, dar nici asta nu a reușit să invoce. Mai mult

Unde greșește Iohannis și unde exagerează Ponta

O spune clar Mihai Răzvan Ungureanu într-un articol din Adevărul, din iulie.

”Un preşedinte este dat de combinaţiile în proporţii incerte ale unui triunghi de dorinţe. Contează ce îşi doreşte clasa politică, contează ce îşi doreşte candidatul şi mai contează şi ce vrea electoratul. De cele mai multe ori, cele trei nu coincid.”

Clasa politică își dorește și nu prea. Cea spartă de Băsescu așteaptă ca Iohannis să se roage de ea, dar acesta a hotărât să-i trateze cu oareșce dispreț: ”Nu vorbesc, mă cu voi. Vedeți că aveți ordin de la PPE să veniți cu mine.” Vezi să nu. Mai mult

Nu diaspora e problema lui Iohannis

Ce s-a întâmplat în capitalele europene e o mizerie. Îngrădirea dreptului la vot e una dintre cele mai mari mizerii pe care poți să le faci unui popor. Dar arată și un sentiment de frică. PSD nu a fost convins nicio clipă de diferența asta atât de mare pe care o privim în această dimineață, 40-31. Iar acum votul din străinătate nu mai contează foarte mult, poate 1,5 procente în ansamblul general al rezultatelor din turul unu al alegerilor prezidențiale. În turul doi votul la ambasade va fi perfect.

Dar cine vrea să câștige alegerile trebuie să o facă în țară. Iar aici în următoarele două săptămâni vor fi mai mulți factori determinanți: Mai mult

De ce nu-ți mai trebuie Bacalaureat în România

Sărăcia nu face decât să aducă și mai multă sărăcie. Bacalaureatul de anul ăsta o dovedește cu prisosință. E o îmbinare de sărăcie cu furt, așteptări greșite și incapacitate de a recunoaște că sistemul nu încurajează evoluția copiilor. Și că România e o țară așezată astfel încât performanța școlară nu e răsplătită în niciun fel. Ce o să vedeți mai departe e doar o imagine alcătuită din mici fotografii. Mai mult