Cauzele sunt aceleași pe care le știm și acum. Mortalitate mare, natalitate mică, bașca vrem să plecăm de aici și nu prea ne mai place. Acum, sigur, 2100 este departe și nu prea ne mai interesează. Va fi mai complicat pentru copiii noștri. Și cred că moștenirea pe care trebuie să le-o lăsăm trebuie să fie și de altă natură decât cea financiară. Pentru asta vă las mai mult timp de gândire. Mai jos este și structura bolilor care ne omoară mai devreme decât pe alții.
Ce vă interesează mai tare est perioada dintre 2040 și 2060, cea în care generația noastră începe să primească și pensie. În cazul meu în 2044. Ceea ce, îmi dau seama acum, nici măcar nu este atât de departe. Cam nasol să vezi că anii din față sunt cam tot ăia din spate.
Dacă vă uitați cu atenție, cam în 2044, datele arată că nu prea are cine să plătească pensiile. Cel puțin nu în actualul sistem. Adică cei de sub noi, vor fi mai puțini. Drept urmare, pensiile din sistemul public vor fi mici, iar pentru unii inexistente. Cum vom fi cei mai mulți locuitori în zona respectivă, asta va fi cea mai mare problemă a nației. Asta și clima. Alte lucruri le vom îmbunătăți, dar bătrânețea noastră va fi fierbinte, fără apă și cu pensii mici.
Nu am o soluție la care să nu sufere cineva. Dar de asta vă recomand să vă găsiți soluții individuale de acum. Și să vă pregătiți copiii pentru diverse poveri pe care le vom pune în spatele lor. Sau, după ce trece nenorocirea, presiune imensă pentru a rezolva această problemă. Căci e problema noastră nu a altora. Și, cred că la cât am vorbit, e clar că nu statul plătește pensiile, ci cei de după noi.
Cazul Barangă este un simptom al celei mai mari cangrene din societatea românească. Cea de la care pleacă majoritatea lucrurilor pe care le trăim noi: impostura. Și incapacitatea de a găsi soluții funcționale la problemele de care societatea se lovește.
Dacă vă întrebați vreodată de ce nu avem spitale, de ce nu avem autostrăzi, de ce nu găsim un răspuns adecvat la coronavirus, acum putem desluși foarte bine motivul. O parte dintre oamenii care ne conduc, poate o parte prea mare, sunt impostori incapabil să facă ceva. Ba, mai mult, sunt șantajabili, sunt slabi, vicioși și dedați altor fărădelegi.
Cazul Barangă est uluitor. Puțin zis. Este cea mai mare eroare de sistem care s-a produs până astăzi în România. Sau cel puțin singura de care știm. Un demnitar cu rang înalt, șeful uneia dintre instituțiile implicate în lupta împotriva mafiei, Oficiul Național pentru Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor, este anchetat pentru că și-a falsificat diploma de Bacalaureat. Aceasta era obținută la 32 de ani și fusese baza pentru obținerea altor 19 diplome academice care sunt verificate acum și ele.
Dar acesta nu este întreaga poveste. Funcția ocupată de Laurențiu Barangă se face după verificări minuțioase care atestă probitatea morală și legală a celor care o ocupă. Mai mult, vreme de zece ani, același personaj a activat în cadrul ORNISS. Acesta este Oficiul care atestă că funcționarii cu înalte funcții în stat pot avea acces la secrete de stat. Adică el trebuia să păzească statul tocmai de apariția unor situații de fraudă. Mai mult, deși justiția a desființat toate diplomele deținute de Baranga în 2016, în anul 2017 el a primit și dreptul de a fi conducător de doctorat și a avansat cu viteză în administrația din România
Premierul Orban a avut o reacție curioasă despre acest dosar. „E treaba lui ca ne-a pacalit. Ieri am avut demisia pe masa. Si-a dat demisia, nu mai este presedinte.” Premierul spune că în cazul lui Baranga au fost aplicate toate procedurile pentru ocuparea funcție. Păi, o decizie judecătorească ridicase semne de întrebare asupra probității personajului. Cum să nu știți așa ceva?
Cum e posibil, stai să te gândești, ca un om fără nicio calificare să ajungă într-o astfel de funcție vitală în România. Prieteni, o fi vorba aici doar de impostură? Nu cumva e mai mult? Când ai un om șantajabil într-o astfel de funcție la ce te gândești mai departe?
Dar de-ar fi acesta singurul caz. Din anul 2012, de la plagiatul lui Victor Ponta, aceasta este o discuție nesfârșită. Zeci, sute de plagiate, au fost descoperite între timp la vârful statului român. Plagiatul chiar era un mod de-a fi la nivelul de vârf al administrație. Nu uitați că 73 la sută dintre tezele de doctorat verificate de jurnaliști la Academia de poliție s-au dovedit a fi plagiate. Aici, jurnalista Emilia Șercan chiar a fost amenințată cu moartea de către cei care conduceau Academia ca urmare a dezvăluirilor sale. Ce nivel mai de jos al corupției, cangrenei sau mafiei vă puteți imagina?
România este roasă de această masă de oameni care nu numai că nu sunt capabili să ia decizii, nu pot interpreta fenomenele din fața lor, dar sunt dispuși să fure mai departe. Or asta ne amenință pe toți acum. Nu ajung ventilatoare, nu reușim să mai facem spitale, să aplicăm măsuri de carantină, tot de aici ni se trage. Iar dacă nu o rezolvăm o să ne tragă mereu în jos.
Și o coincidență care nu face decât să întărească ce spun. Luni, la finalul României în Direct, făceam un apel la premierul Orban să-i socotească pe cei din jurul său aflați în această situație. Câteva ore mai târziu, aflam de la Ioana Ene Dogioiu că șeful Grupului de Comunicare Strategică, Andi Manciu nu și-a dat licența. A trecut prin școală, dar nu și pe la examen. Acesta poate fi un accident, dar în fața percepțiilor noastre pare a fi, de fapt, regula.
România în Direct de marți a fost dedicată fraudelor la vot. Am un sentiment de neputință și de furie atunci când văd că în România, o țară care vrea civilizația Uniunii Europene, încă trebuie să ne apărăm voturile. Într-o țară în care trebuie să ne apărăm copiii de focuri, pe noi de drumurile care ne ucid, întreaga societate de furtul generalizat din banii publici, aici trebuie să apărăm în fiecare secundă votul.
Acesta ar fi trebuit să fie al nostru. Să fie dreptul acela inalienabil de care acești oameni să nu aibă voie să se atingă. Dar, ce să vezi, câțiva concetățeni ai noștri au trebuit să stea în stradă ca să păzească voturile. Pentru că există suspiciuni că e posibil să se fi întâmplat o fraudă.
Întâmplarea, pe care o știți de acum, a scandalizat toată țara. Există dovezi credibile că la Sectorul 1 a avut loc o fraudă sau măcar o încercare de fraudare. E un sistem pe care nu l-am deprins încă cu totul, dar care după sondaje, care arătau o diferență de 12 procente, a dus la o diferență de doar o mie de voturi. Un cetățean a fost prins cu mai multe procese verbale în mână. Voturile din unele secții nu corespund cu cele din rapoarte. USR, PNL și PMP spun toate că asistăm la o fraudă.
Între timp, în ciuda suspiciunilor, voturile numărate cu mare greutate arată o victorie a lui Clotilde Armand. Cu chiar 1000 de voturi mai mult. USR cere victoria, PSD renumărare, iar BEC va decide azi ce face.
Astfel de acuzații apar și în Sectorul 5, unde candidatul PNL se plânge de dispariția mai multor voturi. Pe de altă parte, USR atrage atenția că în mai multe secții de votare din Capitală există inadvertențe între voturile numărate și cele prezente în rapoartele depuse la birourile electorale. Astfel, în câteva situații, voturi care aparțineau USR erau trecute la alte partide, iar USR era creditat cu votul acestora. Acest lucru s-a petrecut în special la voturile pentru Consiliul General. Iar în țară, PNL a cerut renumărarea voturilor la Consiliul Județean Vaslui sau la primăria din Focșani
Am stat de vorbă cu mulți oameni care au fost în secțiile de votare. Vă las aici mai jos ediția de România în Direct în care veți găsi foarte multe explicații interesante.
România în Direct: Frauda la vot. Ai încredere că procesul electoral de la tine este corect?https://www.europafm.ro/romania-in-direct-frauda-la-vot-ai-incredere-ca-procesul-electoral-de-la-tine-este-corect-video/
Și la radio. dar și-n foarte multe mesaje pe care le-am primit, lumea îmi spune că actualul sistem de vot împiedică frauda. Sau că o fac foarte dificilă și apoi ușor de probat. Există însă și o gaură în toată povestea asta: operatorul de date. El poate greși, cu sau fără intenție.
Din câte înțeleg se poate petrece așa: operatorul introduce datele în sistem și poate trece de la un partid la altul numărul de voturi. În unele situații el este supravegheat de președinte sau scrie după dictare, dar cel puțin un cetățean, operator de date, mi-a spus c-a făcut toată transcrierea de capul lui. Și că trebuie să ne bizuim pe onestitatea lui. Datele din sistem sunt cele care se numără. La procesele verbale ne mai întoarcem doar dacă sunt probleme.
Și acum poate vă întrebați de ce ar mai încerca cineva să fure în astfel de situații. Ce te motivează, de ce-ai face pușcărie? Poate pentru că altceva nu mai ai.
Știți cum vă duceți dvs. dimineața la muncă? Așa vin și ei la furat. Aceasta este munca lor. Pentru asta se pregătesc. Nu se începe cu un furt mare. Se începe cu pile, cu aranjamente cu mici combinații. Partidul sau gașca unui primar te recrutează și te ia pas cu pas în diverse lucruri tulburi. Ești încurajat să calci reguli și să practici aranjamente. După care pierzi limitele clare și viziunea corectă. Îi vezi și pe ceilalți că fură. Ți se spune că toată lumea fură și că acesta este modelul de conduită corect. Ești lăsat să crezi că reușita ta depinde de acest furt, apoi urci în ierarhia furtului și te obișnuiești cu el până când nu-l mai vezi.
De asta poți fura și la niște alegeri în care chiar poți fi prins ușor. Dar și pentru că, dacă le pierzi, nu rămâi cu mare lucru după asta. Combinațiile de la primărie sunt chiar afacerea ta. Ce-ți rămâne dacă pierzi? Să muncești?
Mie mi se pare că aerul s-a mai primenit. Că e mai bine. Că există semne masive ale unei schimbări importante. Știți ce cred prieteni? Că s-au împlinit cei 25 de ani ai lui Brucan. Pentru că în mintea noastră am crezut că după 25 de ani vom trăi așa ca în Occident. Și nu ne-am dat niciodată seama că de abia încolo începe schimbarea.
Apoi am crezut că schimbare va fi ceva brusc ca și cum cineva va trage cortina la o piesă de teatru și gata vine fericirea. Doar că ea se caută și se muncește în fiecare zi.
Iar azi după aceste alegeri locale avem semnele unei schimbări consistente în politica din România. O nouă generație, educată altfel, și cu alte dorințe a venit și și-a spus cuvântul. Care sunt aceste semne?
Alegerile locale din România au adus victoria mai multor primari USR sau a unora care fac parte din noua clasă politică. Nicușor Dan la București, Dominic Fritz la Timișoara, Allen Coliban la Brașov, Radu Mihaiu la Sectorul 2. USR a mai câștigat la Bacău sau la Alba Iulia și prin Elena Lasconi la Câmpulung Muscel. La Sectorul 6 din București a câștigat un primar de nouă generație, Ciprian Ciucu, iar la nivel politic USR și PLUS vor conduce Capitala după 12 ani de Consiliu General PSD. Și merită adăugat că la Târgu Mureș, în premieră, orașul va fi condus de un reprezentant al UDMR, Soos Zoltan. Nu în ultimul rând, în Vrancea, Marian Oprișan a fost îndepărtat de la putere după 20 de ani. Ca să înțelegeți mai bine ce spun, iată socotela sociologului Barbu Mateescu
Harta electorală a României e mai complicată decât oricând în istoria sa recentă.În Transilvania au loc două mișcări…
Evident, însă această schimbare nu este totală. România nu avea cum să aleagă pe de-a întregul o clasă politică nouă. Asta pentru că România este inegală. Și pentru că unii dintre noi au avansat mai mult, alții mai puțin. Pentru că noi credem în lucruri diferite și pentru că în orașele mari schimbarea vine mai ușor. Avem aici generații care știu și pot să fac altfel lucrurile. Nu mai sunt obișnuiți să primească ce li se dă, li se pare firesc să ceară ei.
Și, da, România și-a păstrat structura sa solidă, grea, conservatoare. În egală măsură, însă, vechea clasă politică stăpânește votul politic. PSD, PNL și UDMR au câștigat președințiile consiliilor județene. Sunt primari cu vechime care și-au păstra funcțiile, așa cum sunt Robert Negoiță și Daniel Băluță în București. Olguța Vasilescu s-a întors la Craiova, iar Emil Boc nu a avut probleme la păstrarea mandatului. Iar o dovadă că lucrurile se schimbă greu este victoria lui Cristian Popescu Piedone la Sectorul 5.
Adăugați aici pe primarul din Sângeorz Băi, ce cu fetița despre al cărei caz am tot vorbit. E șocant nu? Dar a fost reales. Să vorbim și de cazul celui din comuna Mogoșești Siret care a recunoscut c-a avut relații cu două minore chiar la primărie, dar acest pas moral nu a contat. Acolo lumea nu a fost impresionată de treaba asta.
Practic, vechea clasă politică și-a menținut controlul asupra votului politic, dar este pentru prima dată când sunt fisuri majore în zone care până acum erau controlate de PSD sau PNL. Iar USR a devenit în foarte multe localități și județe partidul fără de care PNL nu poate guverna.
Nu va curge lapte și nici miere. Și nu va fi o reușită deplină. O parte dintre acești oameni vor eșua. Alții se vor lovi de zidul administrativ. Vor fi împiedicați să lucreze, li se vor pune bețe în roate. Doar puțini vor face un succes total din mandatele lor. Reușita va fi, probabil pe jumătate, iar marele risc este vorba care va apărea că ”toți sunt la fel.”
Dar acolo unde se va scrie un anumit tip de reușită se va întâmpla ceva foarte important: se va genera nevoia. Oamenii vor vedea și vor dori aceleași lucruri. Așa cum a făcut Boc la Cluj și-i obligă pe unii din toată țara. Oamenii vor vrea primărie digitalizată, oamenii vor vrea festivaluri, vor vrea măsuri în trafic. Toate lucrurile bune se vor întinde. Așa cum vrem noi toți să avem școli ca la Ciugud. Și nu ni se pare imposibil.
Sigur că nu toți vor reuși, dar eu cred că zăgazurile sunt sparte. Încet-încet vor fi obligați să plece niște oameni, iar alții nu-și vor mai găsi locul.
Știți ce e important să facem? Și asta e ușor să facem . Să aducem oamenii buni alături de acești primari. Oameni care înțeleg sisteme și sunt în stare să mânuiască niște instrumente administrative performante. Mai ales că, acum, paradoxal, salariile bune devin un instrument util.
Administrația nu mai trebuie să fie parcarea incompetenței. Acum, cum îl vezi pe unul pilos sau prost, imediat are un post căci mă-sa e ceva important. Trebuie să desființăm ideea că administrația este afacerea unor băieți din politică.
De asta spun că acești proaspeți învingători au în fața lor cea mai grea misiune. Și nu prea e loc de eșec. Pentru că dacă vor eșua, ne vor arunca pe toți în brațele populismului și a băieților deștepți din politică. În brațele celor care au muls statul acesta și s-au făcut de fapt voievozi nu funcționari publici. Cumva, noul val trebuie să reușească
Gabriela Firea a avut parte de cele mai mari resurse care au stat vreodată la dispoziția unui candidat de primărie, în România. A avut parte de o campanie foarte bună. Excelentă. Asta și pentru că a fost realizată de una dintre cele mai mari companii din ume, Cambridge Analytica. Și, desigur, un sprijin mediatic pe măsură. Și, da, de-a lungul mandatului său au fost deschise și câteva pasaje. Deci, unde a pierdut?
A pierdut pentru că orașul acesta nu respiră. Orașul acesta nu mai visa, orașul acesta nu s-a simțit un oraș european. Pentru că primarul său nu l-a lăsat să respire, să viseze. Dar și pentru că pe doamna Firea nu scrie Europa, ci, cel mult, Bacău.
Nu poți să conduci unul dintre cele mai mari și mai bogate orașe europene ca o capitală de județ. Nu merge aici cu spectacole în parc, nici cu companii municipale, nici cu rețele de partid, nici cu premii, nici cu vouchere și nici cu mari actori din garda veche.
Aici e un oraș care respiră a artă, miroase a bucătărie din toată lumea, are magazine de lux și care iubește oameni precum Jurjak și Cheloo. E un oraș unde lumea vrea mai mult decât ceafă cu cartofi prăjiți.
Doamna Firea a pierdut pentru că aici sunt cele mai mari salarii din România, dar oamenii, pe lângă bani, vor și respect. Când ai câteva mii de euro în buzunar, simți nevoia ca cineva să te inspire. Simți nevoia să fie așa cum ai văzut tu la Paris, la Milano, la New York. Și, da, cu banii aceia, tu știi că lumea e mai largă decât centura orașului.
Doamna Firea a pierdut pentru că nu a înțeles așteptărie acestui oraș. Nu a înțeles ce vor o mare parte dintre oamenii săi care s-au racordat demult la o lume mai bună. Și nu a înțeles asta pentru că ea însăși nu e racordată la acea lume. Așteptările ei erau dintre cele mai mici. Nu a reușit să inspire pentru că nu a învățat să respire mai mult decât acum.
Și, nu, acest oraș nu-l inspiri cu Dana Budeanu. Nu de asta avea el nevoie. Pentru că el nu crede nici că toate sunt amețite sau că cu toții sunt mafioți.
Suntem și noi. Ceilalți.
Ceilalți. Mici, normali și cu loc de bună ziua. Care visăm mai verde, mai liniște, mai așezat, mai deștept.
Aici e un oraș. Și acest oraș de abia așteaptă să zboare.
Nu am reușit să-mi fac încă o idee unitară legată de alegeri. Am doar frânturi de gânduri, dar cred că e important să le știți pe unele dintre ele. Și la final o să fac câteva predicții. Puteți încerca și voi în comentarii.
Anul acesta mi se pare evidentă diferența dintre generații și văd o schimbare masivă în bine. Noua clasă politică, adică acei candidați mai tineri, au venit cu idei. Atât cât am putut să văd în București și alte câteva orașe, oamenii noi au venit cu câteva proiecte, le-au argumentat au spus ce vor să facă pentru oraș. Adică au mutat tabla de joc pe un teren al competenței. Am văzut asta la oameni din USR, dar și la candidați mai noi din PNL, cum ar fi Ciucu.
Băieții vechi au jucat pe ce-au făcut, dacă au fost la putere, pe pomeni în cele mai variate forme și chiar spectaculoase. Gabriela Firea le-a dus la nivel de artă. Apoi au mutat terenul de joc pe o zonă mai înaltă: nemulțumirea față de guvernul PNL. Bine jucat: o faci pe nemulțumitul și dai bine la percepții. Lumea uită ce-ai făcut tu. Aici Firea și Băsescu câștigă net.
Nicușor a avansat la capitolul comunicare. Peste patru ani va fi un candidat și mai bun dacă nu câștigă acum. Altfel, odată cu întâmplările sale cu Câinele, s-a definitivat ideea că și noua clasă politică este o mizerie. Nu știu ce-o fi fost în capul lui la data respectivă.
Pentru noi învățătura este că lumea nu e în alb și negru. Interese au toți, toți au de sprijinit diverse grupuri, că așa e politica. Iar pentru ei, ar fi timpul să nu se mai dea la unison lebede în lighean. Reprezintă alte tipuri de interese, poate unele chiar oneste, dar trebuie să înțeleagă că luna curățeniei s-a cam terminat.
Interesele sunt firești. Încălcarea legii nu este, însă, firească. Iar după ani de zile de administrație PSD, cu dovezi clare în București că aceasta s-a predat unor grupuri interlope, nu poți să vii să-mi spui că ceilalți sunt niște mafioți.
Așadar, Nicușor nu e un înger și nu mă satisfac explicațiile lui legate de episodul cu Câinele. A greșit și nu știu de ce a greșit. Dar nici nu mă prostiți pe față că decăderea din București e vina lui. Cu excepții clare, administrația din București nu a performat și nici nu a avut viziunea unui oraș european.
În fine, cine a hotărât ca Băsescu să nu vină alături Nicușor a fost un geniu strategic. Sau n-a vrut cu adevărat ca acesta să câștige.
Și acum predicțiile
Nicușor e în față, dar pe muchie. Va câștiga dacă vine lumea la vot. Dacă nu vine, are probleme. Probabil se va decide la câteva mii de voturi.
Caut la Sectorul 1 o poză cu Clotilde și Nicușor. Cei doi au ceva de împărțit. Dacă o să piardă, Clotilde aici o să piardă. Tudorache e în față, dacă mă întrebați. La prezență mare, Clotilde revine
La Sectorul 2, Radu Mihaiu a dus o campanie bună. Îl ajută și faptul că Dan Cristian Popescu nu s-a înțeles cu Onțanu. Cea mai strânsă luptă, oricare poate câștiga. Prezența mare, iarăși, profită USR.
La Sectorul 3, Robert Negoiță
La Sectorul 4, Daniel Băluță
La Sectorul 5, Vanghelie, Piedone, Florea se luptă pe același public și aceleași rețele. Asta îi dă cale liberă lui Cristian Băcanu. Surpriză!
La Sectorul 6, Ciprian Ciucu a dus o campanie bună și-a construit mult. Se joacă foarte tare, mai ales că Gabriel Mutu a făcut câteva investiții în ultimul an. Iar Ciucu tocmai s-a pomenit cu probleme de imagine. Singurul sector unde n-aș paria.
Să ne lămurim un pic cu mărirea pensiilor. Rar ceva mai politicianist, mai ipocrit și mai lipsit de obraz decât ce face PSD-ul în aceste zile. O să vă arăt și cum funcționează calendarul din mintea lor. Dar înainte o precizare importantă.
Cele mai multe pensii din România trebuie mărite. Cele mai multe. Pentru o țară cu dezvoltarea Româniaei e rușinos să stai la o medie de 1300 de lei pe lună. Asta nu e viață. Putem mai mult, dar rispim banii. Pe de altă parte, avem mii de pensii al căror cuantum depășește bunul simț. Sunt unele pensii speciale care depășesc și legea și bunul simț. Ele duc la un sistem de inechități atât de mare că te doare. Astea trebuie rezolvate. Ca și pensionările anticipate din diverse sisteme care drenează bugetul. Așadar, avem nevoie de o mărire treptată a pensiilor mici, de limitarea celor speciale și de împingerea în sus a vârstelor de pensionare, mai ales în sistemele de forță.
Și acum despre ticăloșie.
PSD a modificat rectificarea bugetară astfel încât pensiile nu se măresc cu 14 la sută, ci cu 40. PNL a protestat viguros. Dar nu neapărat pentru c-ar urma să plătească banii, dar mai ales pentru că-i strică socoteli financiare pe piețele internaționale unde se lucrează și cu semnale politice. Astfel, o parte dintre partenerii României s-ar putea să nu ne mai finanțeze.
În realitate, ambele părți știu și speră că aceste pensii nu se vor plăti. Iată și mecanismul prin care PSD nu are niciun fel de milă să se joace cu speranțele oamenilor. PNL va ataca legea , prin Guvern, în zilele următoare, la Curtea Constituțională.
Un calcul arată că hotărârea Curții ar putea să vină cam în 30 de zile. Nu e niciun motiv ca CCR să transforme speța într-una de urgență. Cea cu data alegerilor parlamentare a fost amânată sănătos. Dacă legea este constituțională și probabil că e, atunci ea va pleca spre promulgare. Suntem la finalul lui octombrie.
Președintele mai are și el două arme la dispoziție. Prima este retrimiterea la Parlament care va trebui să analizeze legea din nou. Cu siguranță, în formula actuală, PSD își va menține decizia. Și o va face din nou, fix în mijlocul campaniei electorale ca și acum. Asta pentru că Iohannis are și el cam 20 de zile de analiză. Deci în cel mai bun caz, noua adoptare se va face cam cu 10-14 zile înainte de alegerile din 6 decembrie
Dar după asta, mai rămâne și posibilitatea președintelui de a trimite legea la CCR. Unde o să mai treacă altă lună. Dar ce să vezi, când luna se va împlini, România va avea un alt Parlament. Acesta o s-o retragă, o s-o amâne, o să se joace cu ea, dar, cel mai probabil, nu va lăsa pensiile în plată.
Acesta este calculul. PSD va putea spune mereu: ”noi am mărit pensiile, ceilalți au vrut.” Iar PNL va da satisfacție electoratului să care se gândește și la alte lucruri în România.
Cel mai dureros aici este că lumea se joacă cu speranțele a milioane de oameni cărora li se spune o nouă minciună. Iar pe termen lung, ooamenii aceștia înșelați vor trece în contabilitate o nouă minciună li o nouă dezamăgire. Până când nu va rămâne nimic din această veche clasă politică.
Ea nu mai are de unde să împrumute credibilitate și cel mai probabil va dispărea odată cu acest sistem de a face politică.
De asta cred că atunci când domnul Ciolacu spune c-a făcut dreptate pentru cinci milioane de pensionari, poate să și spună la fel de bine c-a mințit cinci milioane de pensionari.
Așa au ajuns vremurile că un congres al PSD-ului nu mai face mare audiență. Dar zic să nu lăsăm lucrurile neobservate. Pentru că PSD rămâne cel mai mare partid din România și oricând poate ajunge la guvernare.
Noua echipă din Kiseleff ne-a promis că se rupe de trecut și că nu mai are nicio treabă cu ce știam noi despre PSD.
Sunteți mulți care ați muncit enorm în partid. Ați avut – la fel ca și mine – rezultate bune. Ați construit – la fel ca și mine – organizații puternice. Dar au fost cazuri când munca voastră a fost irosită de cei care au crezut că pot folosi PSD ca pe o cheie la ușile justiției. Nu ei sunt PSD! Ei aparțin trecutului. Și trebuie să ne rupem de acest trecut! Justiția trebuie făcută în sala de judecată. Nu la partid, nu la televizor, nu în palatele Administrației prezidențiale. Reforma justiției trebuie făcută de către profesioniști, de magistrați, de CSM, de asociațiile profesionale. O spun cu toată răspunderea, conștient că poate pierd voturile unora care văd lucrurile altfel. În mandatul meu, PSD va rămâne strict pe agenda românilor, iar justiția acolo unde îi este locul, în sala de judecată
Marcel Ciolacu
Păi, stimați cetățeni, nu e bine. Unde este lupta pentru drepturile cetățenilor? Unde este împiedicarea abuzurilor? Unde este cabala subterană pusă la cale de statul paralel? Ce se întâmplă cu drepturile știrbite ale atâtor lideri PSD? Păi nu au stat degeaba oamenii la pușcărie? Nu au avut dosare închipuite?
Domnul Ciolacu a hotărât să termine cu povestea asta într-o zi și într-o frază. Nu a existat vreodată stat paralel. Era doar un tătuc care a vrut cheile justiției. Ce vrea să ne spună acum domnul Ciolacu este că patru ani pot fi șterși cu buretele. Și că acțiunea sistematică a PSD de oprire a justiției din România poate fi uitată. Asta e, mergem mai departe. Eram conservatori, vom fi stânga modernă. Eram la cheremul unui tătuc, dar am scăpat. Am vrut să scoatem România din Europa, dar acum e numai bine.
Eu cred că e mai complicat. Nu mai bine chemați un miting, domnule Ciolacu? Strângeți 25 de mii de oameni în cămăși albe și spuneți-le că PSD a vrut să-i ia de proști. Și după aia cereți-le votul. O să aprecieze că acum sunteți moderni.
Episodul Dragnea este unul dureros în istoria României. El nu se poate încheia doar cu o declarație de un minut. Trebuie însoțită de dispariția unor figuri care au apărut din nou în prim-planul congresului PSD. Trebuie însoțită de refacerea unui cadru legislativ legat de justiție, cu sprijin pentru re-turarea DNA și curățirea de listelor de diverse personaje toxice. E un proces complex și care, deocamdată, e al naibii de firav. Acest episod dramatic din istoria noastră a fost oprit doar de efortul a zeci de mii de oameni care și-au lăsat viața obișnuită pentru a se opune unui autocrat. În timp ce acesta făcea mitinguri ca ale lui Lukashenko.
Deocamdată stau să mă întreb care-i ziua în care PSD ne-a luat de proști? Atunci cu cămășile albe sau acum când ne asigură de viitorul luminos? Zic să ne uităm pe imagini și să găsim diferențele
Acestă memă circulă în toată lumea și e folosită de diverse grupuri politice. Se potrivește și la noi.
Pentru că vineri a fost ultima ediție din acest sezon a emisiunii Avocatul Diavolului, eu și Vlad Petreanu am încercat să facem un scenariu în ce privește România, în următoarele șase luni. Am vrut să vedem ce cred ascultătorii Europa FM că se va întâmpla cu criza sanitară, dar și în politică sau economie. Eu am avut rolul optimistului, dar cred că lucrurile sunt mai complicate. Cum și această rubrică, Rațiunea zilei, intră în vacanță până la toamnă, cred că e firesc să vă spun ce cred eu despre lunile următoare.
Sunt mai multe motive să fiu optimist în privința epidemiei de coronavirus. În primul rând este vorba de capacitatea noastră ca specie de a învăța și de a ne feri lucrurile rele. În momentul în care vom vedea destul de multe lucruri rele, atunci acea parte a creierului nostru responsabilă de instinct va lua măsurile potrivite. O să învățăm să ne apărăm de virus, așa cum natural ne apărăm copiii sau pe noi de rele. Trebuie doar ca problema să se sedimenteze destul.
De asemenea, vom vedea cum procedează alții.
Slavă Domnului, România nu mai e o țară singură pe lume, facem parte din diverse sisteme care ne impun regulile care ne feresc și de uniii ca noi. Când o să vedem că nu o să ne mai primească în Grecia sau, mai grav în Spania sau Italia, o să învățăm.
Educația făcută cu picătura va izbândi la un moment dat, chiar dacă mai greu. Când vecinul se va spăla pe mâini zilnic sau când se va feri de aglomerație, atunci și noi vom învăța. Nu uitați că noi, ca nație, am reușit împreună ca trei luni să stăpânim virusul. Pentru că majoritatea dintre noi nu a ieșit din casă. Deci avem resurse comunitare.
Am învățat despre boală și medicii noștri au devenit mai puternici. Încă avem locuri la terapie intensivă și încă timp la dispoziție să mai facem altele. Suntem flexibili. Iată, azi nu mai ținem în spital decât zece zile pe asimptomatici.
Și cam aici se termină optimismul meu. Până vom ajunge la aceste reușite, va trebui să trecem o perioadă teribil de grea, în care vor muri oameni.
Nerespectarea regulilor, o administrație dezlânată, dar și spitale mai puțin performante ne vor duce spre un vârf al epidemiei în următoarele luni. Probabil că vor muri mai mulți oameni decât ne așteptăm. Aceasta va fi momentul de recul când și vocile cele mai încăpățânate vor fi date deoparte. Una este vorbitul aiurea pe FB, alta e să vezi cum îți mor vecinii.
Așadar va fi o perioadă foarte grea cu consecințe teribile și poate chiar noi măsuri dure. Boala va rămâne, însă, în mod curent alături de noi, cu câteva zeci de cazuri pe lună, vreme de un an doi. Vom învăța însă să închidem focarele.
Economia trece acum printr-o criză de încredere. Criza va mai scădea pe măsură ce programul guvernului va începe să pompeze bani în economie. Banii pe care-i avem vor susține un consum acceptabil.
Cu toate că deficitele și datoria publică vor fi uriașe, câtă vreme Comisia Europeană și băncile ne vor da bani, vom rezista. Mai ales că până la alegeri, guvernul va face orice ca să nu ne prăbușim. Ca această perioadă să fie însă un succes, acest lucru trebuie însoțit de o reformă a statului după alegeri. Altfel, dezastrul va fi complet.
În politică. pe fondul intensificării crizei sanitare, vocile populiste vor crește în intensitate. Cred însă că oportunismul va fi sancționat. Dacă alegerile vor fi în luna noiembrie, cred că PNL și USR vor putea alcătui un guvern la limită și doar dacă UDMR este de acord. Ludovic Orban va rămâne premier, dar PNL va va suferi din ce în ce mai tare dacă nu reușește să se dezbare de niște obiceiuri triste. PSD, Pro România și ALDE vor menține polul de 30 la sută dintre alegători. Dar balanța asta se va întoarce încet-încet începând cu primele luni ale anului viitor. Până atunci, însă, eu vă spun spor la treabă! Ne auzim, totuși, foarte curând, în această vară.
Cred că avem nevoie să discutăm un pic despre încredere. Și spun asta în contextul în care planul de relansare economică al guvernului a fost întâmpinat cu mari semne de întrebare chiar de către cei cărora li se adresează. Este firesc să fie așa, dar trebuie să vedem și care sunt consecințele.
Am vorbit la România în Direct cu oamenii din România muncitoare, cei care prin munca lor duc țara asta înainte: antreprenori, patroni, șefi de companii, angajați ai unor firme . Mai cu toții mi-au spus că planul de relansare economică al guvernului are șanse mici de reușită. Sunt în nota comentariilor care abundă în spațiul public după lansarea acestui program.
Este corectă gândirea economică a guvernului care dă bani gratis patronilor? Sunt acestea măsurile pe care le așteptați? Pot scoate ele din criză compania în care lucrați?Cătălin Striblea vă așteaptă la România în Direct la 0372 069 599, la 13:15.https://www.europafm.ro/romania-in-direct-cu-catalin-striblea-planul-de-relansare-economica-ce-asteptati-de-la-guvern-in-afara-de-bani-gratis-video/
Motivele sunt diferite, dar cam toate duc în același loc: capacitatea statului de a rezolva o problemă într-un termen și o manieră acceptabile pentru cetățean.
Cei care au vorbit s-au plâns că statul nu și-a plătit nici datoriile curente pe care le are și anume restituiri de TVA sau concediile medicale. Altul mi-a spus că înlesnirile fiscale sunt de fapt un fel de camătă. Un mic antreprenor mi-a relatat de birocrația dureroasă prin care a trecut atunci când a intrat în programul Start-up Nation. Sau de faptul că nu reușesc să se califice la niciunul dintre criteriile pentru granturile pe care statul le va acorda. Adică o lipsă evidentă a autorităților de a vedea problemele reale ale celor care au o afacere.
Și, desigur, o observație care s-a tot repetat.
Cu siguranță, spune lumea, aceștia sunt bani care or să ajungă numai la clientela de partid. Că nicio firmă curată și cinstită nu va avea acces la ei. Nu mai spun de partea cu autostrăzi și spitale căci, desigur, de asta râde toată lumea.
Și asta în condițiile în care acest program promite bani gratis sau foarte ieftini oamenilor din economia României. Fenomenul la care am asistat se numește criză de încredere. Adică, indiferent de soluția propusă, această este chestionată și respinsă de o asemenea manieră încât ea nu-și mai găsește utilitatea.
Și nici nu este de mirare. După ce ani buni oamenii au fost înșelați de diverse promisiuni, după ce și-au văzut afacerile puse în pericol de diverse măsuri statale, după ce competiția onestă a fost viciată de clienții de partid și de corupție, este firesc ca nimeni să nu mai aibă încredere în tine.
Când ai pierdut oameni buni în competiție neloială cu statul, care plătește salarii peste piață și când munca onestă ți-a fost lovită chiar de decizia politică, iar tu știi că reușita este dictată de apartenența la un grup politic, atunci este clar de ce asistăm la un refuz al oamenilor de a primi chiar și bani gratis.
Situația aceasta nu poate fi corectată decât de stat însuși. Criza de încredere se manifestă nu numai în relație cu statul. Ea se extinde asupra partenerilor de afaceri, asupra creditorilor și chiar a clienților. Iar în final distruge parteneriatele care fac o economie să funcționeze. De asta guvernul Orban trebuie să pună la punct cele mai simple, mai transparente și mai corecte proceduri de acordare a banilor. Și trebuie să încurajeze ca fondurile să meargă dincolo de clienții obișnuiți de partid.
Aceasta nu mai poate fi o țeapă dată de politicieni. Este vital pentru România și viitorul său economic ca această mare masă de bani să ajungă la oamenii muncitori și cinstiți care au fost loviți cu adevărat de criză.
Altfel, nu numai că ratăm însăși esența programului, dar riscăm să intrăm într-o fundătură de unde nu o să ieșim ani buni. Iar PNL nu o să mai iasă niciodată.
