politica

Peste șapte ani o să avem o țară ca o floare

Am văzut planul de relansare economică al guvernului și, dacă totul merge bine, în șapte ani o să avem o țară ca o floare. Important este însă să găsim și banii și administrația care să împlinească toate promisiunile, care nu sunt mult diferite de toate campaniile electorale trecute. 

Există două componente ale acestui plan de relansare. Una este realistă și pe termen scurt. A doua este pe alocuri utopică și probabil ne va mai lua o generație ca s-o vedem în realitate. Ambele părți au, însă, un puternic iz electoral. 

Prima parte este o promisiune pe care PNL o va îndeplini, probabil,  indiferent de costuri. Guvernul a pus la punct o schemă de împrumuturi rapide pentru companii, fie că sunt IMM-uri, fie că sunt companii mai mari.

Exemplele sunt foarte multe și aceste granturi, cum se numesc, merg de la 2000 de euro până la șase milioane  de euro. Banii pot fi folosiți începând de la plata facturilor și a chiriilor, dar și repornirea tehnologică a unor utilaje, până la retehnologizarea unor companii. Pe scurt: ai fost afectat într-un mod e COVID, statul îți dă bani să mergi mai departe.

Sunt alocați bani și pentru investiții, dar și pentru start-up-uri inovative. La fel este susținută angajarea unor lucrători noi.

Statul promite să dea jumătate de salariu, dar nu mai mult de 2500 de lei dacă angajezi tineri, persoane de peste 50 de ani sau români care au revenit din străinătate.

Sunt bani și pentru relocarea unor companii în România sau dacă vrei să faci agricultură. Aici banii se dau de la irigații până la dotarea unei ferme. Și, da, statul îți garantează diverse împrumuturi la bancă, mai ales dacă ai nevoie de lichidități cu care să-ți duci activitatea obișnuită. 

Există și o componentă masivă de protecție socială. Asta înseamnă șomaj tehnic plătit pe mai departe, de asemenea plata muncii flexibile. Vorbim până și de diverse vouchere care se vor da unor bătrâni pentru mese calde sau rechizite, îmbrăcăminte și încălțăminte acordate unor copii nevoiași. 

Ce v-am povestit eu aici costă cam 30 de miliarde de euro. O parte din bani vin de la buget, o parte sunt bani europeni, din mai multe programe aprobate sau în curs de aprobare și o parte vin din împrumuturi. Aș pune mâna în foc că PNL va face tot posibilul ca acești bani să intre în economie, iar unii să ajungă chiar înainte de campania electorală. 

Programul are și o parte de finanțare, relansare și reconstruire a României. Știți voi, cum spunem noi mereu aici: stradă școală și spital.

Partea asta ar dura până în 2027 și ar presupune 3000 de kilometri de autostradă și drumuri expres, 3000 de kilometri de cale ferată, 3 spitale regionale, investiții pentru transformarea digitală a administrației și chiar mai multe linii de metrou. Să vă mai spun că trebuie reconstruite sau renovate 2488 de școli sau că se aduc apă și gaz la țară? Dar că se vor construi și drumuri de care azi ne este rușine? 

La cum s-a descurcat administrația din România, partea această din urmă este aproape utopică. Nu neapărat ca finanțare pentru că Europa promite și ea o parte din cele 77 de miliarde de euro necesare. Dar mă îndoiesc de capacitatea noastră administrativă de a realiza așa un plan măreț și nicidecum în șapte ani.  Nu e ca și cum politicienii și funcționarii din clientela lor s-au trezit odată cu această criză și au hotărât că așa nu se mai poate.

Deocamdată România asta europeană e un plan pe hârtie, e și foarte costisitoare, nu avem nici toți banii și pare foarte-foarte departe. Trebuie să recunoașteți însă că promisiunile fac toți banii   

Românii au căzut de acord: vor mărirea pensiilor. Cu ce preț?

Măcar într-o singură chestiune românii au picat de acord. Majoritatea dintre noi vrea mărirea pensiilor, iar guvernul a zis ”da” și la 1 septembrie vine o majorare de măcar zece la sută. Doar că de la dorință de la putință este o cale destul de lungă. 

La începutul lunii iunie, Europa FM a dorit să măsoare câți dintre români vor mărirea pensiilor. Știam că urmează o decizie politică în această lună și am vrut să aflăm dacă aceasta este ghidată de ce crede opinia publică. Astfel, cercetătorii de la IMAS au măsurat în Barometrul Europa FM dacă și cu cât trebuie mărite pensiile. 

Barometrul Europa FM ne arată că 66.9 la sută dintre români au spus că doresc această mărire. 26 la sută dintre ei au spus că mărirea trebuie făcută chiar cu 40 la sută. Un sfert au declarat că o majorare de 20 la sută e de ajuns, iar 15 procente vorbesc de 10 la sută. Sondajul este telefonic, realizat cu 1010 persoane și cu o marjă de eroare de trei la sută.  

Acest 10 la sută este și suma la care s-a oprit ministrul de finanțe, Florin Cîțu, Luni seara el a anunțat că guvernul are o decizie în acest sens.

„Vom crește pensiile, dar vreau să alocăm mai mulți bani pentru investiții, să avem o economie care poate plăti pensii

Florin Cîțu, Digi 24

E doar ultimul dintr-un șir de oficiali care vine să ne anunțe această mărire. Primul a fost Klaus Iohannis care a spus că părinții și bunicii noștri nu trebuie să plătească prețul epidemiei. De atunci PNL s-a întrecut în declarații optimiste. A refuzat, însă, tot timpul să accepte o mărire cu 40 la sută, așa cum prevede legea. PSD și aliații presează în continuare în această zonă și probabil că vor declanșa o campanie de nemulțumire la adresa guvernului.  

Adevărul este că pensiile nu pot fi mărite nici cu 40, dar nici cu 10 la sută.

Dacă am aplica mărirea de 40 la sută doar în acest an, ar trebui suplimentar la buget aproape 4 miliarde de euro. Iar anul viitor suma, care astăzi este 14,7 miliarde de euro, ar ajunge la 22 de miliarde de euro. Dacă mărim cu doar 10 la sută, surplusul de anul viitor este de aproape 2 miliarde de euro, iar anul acesta cam de 700 de milioane de euro.  Banii aceștia nu există nici acum, decât dacă sunt împrumutați. 

Statul român mai trebuie, însă, să plătească în acest an salariile unui aparat bugetar uriaș, să ajute companiile private să treacă de criza economică, să plătească facturile crizei sanitare și, uimitor, să facă investiții în stradă școală și spital. Trebuie să recunoaștem că e nevoie de un miracol. 

Deficitul bugetar este deja la 3,67 din PIB și nu este exclus să ajungă la 8. Datoria publică va trece de 50 la sută din PIB, iar ratingul dat de diverse agenții este cu o treaptă deasupra secțiunii gunoi. La fel de adevărat, însă, este că e rușinos pentru un stat modern să mai dea o pensie medie de 1300 de lei. Pensionarii români trăiesc în sărăcie inacceptabilă.

Totuși ne îndreptăm către o catastrofă bugetară.  Sondajele arată, însă că ne îndreptăm, aproape  în unanimitate. Poate, când o să depășim perioada electorală, reușim totuși să punem la punct câteva chestiuni. Să reducem aparatul bugetar, să oprim risipa banilor pe prostii, și mai ales să reparăm inegalitățile. Prea mare distanța între 1300 și cei 20 de mii de lei ai unei pensii speciale. Și de prea multe ori deținătorii acestor drepturi stau bine în alte funcții de la stat. 

Reparați acest sistem de inegalități și atunci vom putea ajunge la pensii decente. În ce ne privește pe restul, pregătiți-vă să munciți până aproape de 70 de ani. 

Silit să aleagă între restricții și voturi, Guvernul cumpără timp

O serie de întâlniri la nivel guvernamental s-au terminat cu cu o amânare de două zile pentru luarea unei decizii în privința măsurilor de relaxare. Rezultatul este erodarea încrederii populației și așa sătulă de restricții

Cazul Isărescu e o boală care ține de 30 de ani

Subiectul de astăzi este important și delicat pentru că vorbește despre probabil cel mai credibil om din România, dar și despre un lucru pe care țara noastră nu l-a rezolvat de 30 de ani. Așadar, ziare.com a publicat documentele care îl acuză pe Mugur Isărescu c-a fost colaborator al Securității. De ce este important?

La noi, hoția e mai gravă decât schimbările climatice

Sunt inundații masive în jumătate de țară și mii de oameni suferă. După o secetă cumplită, avem cea mai ploioasă lună iunie din istorie. Dar și o altă premieră. Președintele Iohannis a făcut astăzi o declarație, înaintea unor ședințe speciale ale guvernului, în care ne spune că e timpul să avem grijă la schimbările climatice. 

Trei persoane au murit, câteva zeci au fost evacuate, iar 400 de gospodării sunt inundate, dar și  multe drumuri au fost blocate. 160 de localități din 29 de județe sunt afectate de cel mai mari ploi din ultimii ani. Iar râurile Tisa și Prut au coduri roșii de inundații. 

Ce vedem nu e o premieră. România  avut parte de inundații mari și la începutul anilor 2000, dar și în 2018. Autoritățile române au avut diverse programe de reconstrucție a digurilor și s-au schimbat diverse standarde de construcție pentru drumuri, poduri, acumulări de ape sau canalizări la orașe. 

E o treabă complicată pentru că astfel de proiecte par inutile uneori. Iată în ultimele luni, România și alte țări central-europene au suferit de secetă. Cantitatea de apă lipsă a fost compensată doar într-o lună. Nici nu s-a terminat iunie și avem cele mai mari ploi din două generații. Este clar că viața noastră s-a schimbat și specialiștii spun că vremea cu extreme va fi constanta viitorilor ani. 

Asta ne-a adus o altă premieră. Este pentru prima oară când de la tribuna Cotrocenilor, președintele Iohannis introduce schimbările climatice pe agenda populației. Nu e o preocupare în cea mai mare parte din România și corectarea acestui lucru va însemna o muncă de ani buni. 

Este imperativă o schimbare rapidă de abordare pentru a putea răspunde eficient unor situații de o asemenea amploare. Va trebui să depășim mentalitatea că e suficient să construim încă câteva diguri pentru a stopa inundațiile. Digurile nu sunt suficiente”

Kluas Iohannis, 24 iunie 2020

Președintele Iohannis spune că nu mai ajung doar îndiguirile noi, ci că trebuie să oprim tăierea pădurilor și să păstrăm fondul forestier. E drept, în România se taie anual 18 milioane de metri cubi de lemn oficial. Și încă 20 de milioane de metri cubi se fură. Acest lucru este spus într-un raport al Inventarului Forestier Național, organism independent făcut la presiunile Uniunii Europene. 

Cercetătorii care au întocmit raportul s-au hotărât să rupă tăcerea și acuză că rezultatele prezentate superiorilor au fost îngropate. Raportul a fost făcut public fără a conține cea mai importantă informație: numărul uriaș al arborilor care dispar din păduri. „Nu au niciun interes ca pădurile României să fie monitorizate, deoarece în incertitudine se pot face tot felul de manevre”, spune unul dintre cercetători.

Recorder, 23 octombrie 2019

Doar că după ce au descoperit aceste date, în 2018,  statul român a refuzat să le recunoască oficial și nu le-a cuprins în niciun document. A fost nevoie de doi ani ca această concluzie să fie acceptată oficial. Drept urmare, în fiecare oră în România dispar trei hectare de pădure, iar țara a ajuns sub media europeană la suprafețe împădurite. 

Așa ne-am preocupat ani buni

Dar ce povestesc eu aici sunt doar statistici. Adevărul este că aceasta este una dintre cele mai mari afaceri de pe la noi, una care împletește mafia și politică, laolaltă cu o grămadă de oameni obișnuiți. Cred că știți cu toții momentul în care la Sighetu Marmației, 400 de hectare de pădure au dispărut într-o colaborare a neputinței între autoritățile silvice, poliție, dar și cu tăcerea locuitorilor obișnuiți. 

Acea pădure nu ar fi putut să dispară peste noapte fără ca nimeni să vadă. Nici cetăţenii nu au sesizat, nici autorităţile statului nu s-au sesizat. Aproape că într-o conlucrare comună o suprafaţă importantă din pădurile României a dispărut. Colegii de la Garda Forestieră Cluj au descoperit acest subiect, l-au investigat şi vă anunţ că, săptămâna trecută, dosarul a fost trimis la Parchet”

Costel Alexe, Știrile ProTv

Sigur, domnule Iohannis, că defrișările ar fi trebuit oprite. Dar pentru asta nu trebuie să vorbiți de schimbări climatice. Trebuie să vorbiți de corupție, de mafie, de politicieni abuzivi și mincinoși. Ca să închideți acest episod vă trebuie doar voință politică și juridică. Și procurori curajoși. Așa că, promulgați de urgență, legea privind DNA-ul pădurilor. Ar fi doar un pas ca să putem schimba ceva. 

Valul doi a venit. Și e propulsat de o neîncredere fabricată în laborator

Trebuie să discutăm despre  cel mai important subiect al zilei, dar în egală măsură și cel mai ignorat, dacă te uiți la ce se întâmplă în jurul nostru. Cred că suntem în valul doi al epidemiei de coronavirus. Diferența este că de data asta, cel mai important spital COVID din România s-a umplut. 

Institutul Matei Balș a anunțat că nu mai poate face internări pentru că nu mai sunt spații. Pentru cei care se îmbolnăvesc trebuie găsite alte soluții la spitalele de sprijin din București. Doctorul Adrian Marinescu de la spitalul Balș spune că, dacă se merge în această direcție, cu siguranță vor crește și cazurile de ATI. Acestea sunt 176 acum în toată România, care are cam 1500 de paturi. Brașovul nu mai avea nici el loc de pacienți de acum două zile. 

Problema este că toate cifrele proaste cresc.

Sporește numărul de cazuri zilnice, cam din 8 iunie încoace. De asemenea, a sporit rata de reproducție a virusului, care a trecut de 1 și a ajuns la 1.13. De asemenea a crescut numărul de cazuri active, care e la 5300. Și numărul morților într-o singură zi e cel mai mare  din ultima lună, adică 22. Numărul de noi vindecări fluctuează de la o zi la alta, de la cifre mici, cum ar fi 40 până la unele mai mari, de peste 200. 

Un semnal vine și de la mai mulți medici. Sunt din ce în ce mai multe cazuri cu forme medii și severe ale bolii. De altfel, Raed Arafat și Nelu Tătaru au repetat în această perioadă că pericolul nu este trecut. S-a adăugat și o reacție politică a președintelui Iohannis care și-a arătat îngrijorarea față de ceea ce se întâmplă. 

Toate datele coincid cu relaxarea pornită în luna iunie și care acum își arată primele rezultate. Este evident pentru toată lumea că măsurile de restricție nu mai funcționează și că în egală măsură sunt probleme cu responsabilitatea personală. Cred că fiecare dintre voi a văzut că nu se poartă măști în spațiile publice, că nu se respectă distanțele, că e aglomerat peste limită la unele terase. Dar mai ales că există o presiune constantă pentru încălcare. Lumea stă de vorbă fără griji, s-a revenit la întinsul mâinii. 

Ceea ce este cel mai periculos, însă, este discursul care vine și dinspre o parte din elita politică și care îndeamnă la nerespectare și la neîncredere.

PSD și aliații au îndemnat de-a dreptul la minimalizarea restricțiilor și au făcut tot felul de trucuri care să îndepărteze măștile. Țineți minte și modul în care au susținut ignorarea măsurării temperaturii. Adăugați activitatea constantă a Avocatului Poporului de a chestiona aceste măsuri. Toate au dus la un climat în care foarte mulți oameni nu mai cred în boală. Scenariul politic lucrat în laborator și care a vrut să construiască imaginea unui dictator la Cotroceni vine acum înapoi către populație.

Este firesc să pui întrebări și să chestionezi datele de la autorități. Sunt valide întrebările despre numărul de teste, inadvertențe între raportări. Nu știm exact cine sunt și de unde vin pacienții, dacă sunt focare sau răspândire comunitară. Sau cum se stabilește cauza fiecărui deces. Societățile democratice sunt construite pe întrebări și chestionarea mai marilor zilei. Doar că aceasta trebuie să fie onestă și nu pentru construirea unui capital politic. Pentru că azi, e posibil ca unii oameni să sufere tocmai pentru că politicienii lor au acționat incorect. 

Președintele Iohannis a pomenit de o posibilă revenire la starea de urgență. Nu știm în ce măsură mai e posibil sau dacă societatea mai acceptă. Dar e vital să vă spălați pe mâini și să purtați mască. Și să aveți grijă de voi pentru că suntem pe cont propriu.  

Poliția gândirii în Parlamentul României

Pentru prima oară, Parlamentul României dă o lege care interzice vorbitul, cercetarea și opiniile despre o minoritate sexuală, în cadrul instituțiilor de învățământ. Asta este de o gravitate excepțională. 

Senatul a aprobat un proiect de lege care interzice în școli și universități orice referire sau activitate ”în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași.” E o modificare la legea educației care a trecut cu aplauze din partea senatorilor. Și merge la promulgare.

Nu intru în detalii asupra subiectului interzis pentru că dezbaterea încă e minoră în România, deși ar trebui purtată. Nu acesta este fondul problemei, ci altul care ține de modul în care funcționează lumea civilizată. Persoanele trans fac parte dintr-o chestiune delicată, sensibilă și despre care se discută peste tot în lume. Sunt campanii pro și contra, există dezbateri etice și științifice.

La noi, clasa politică a hotărât că acest subiect nici nu se poate discuta. Adică să vă fie foarte clar: este interzis într-o instituție de educație să discuți, să analizezi, să cercetezi această chestiune. Or tocmai asta se întâmplă într-o instituție de învățământ și cercetare. Nu numai că este interzis, dar, în textul inițial și care a fost respins, te lua Poliția dacă făceai asta. Chiar de ”agenții MAI specializați în domeniu.” Adică am fi avut un fel de poliție trans. Cum ai fi vorbit, cum te-ar fi amendat.

Pot fi de acord cu o dezbatere legată de prezența unor chestiuni de genul acesta în școală. Adică să vedem dacă e bine sau nu. Deși mie mi-e clar că oamenii trebuie să cunoască cât mai mult din problemele care-i înconjoară. În plus copiii deja știu de povestea asta de pe Instagram. Nu mai bine le spune cineva pregătit despre ce e vorba?

Dar cum puteți, domnule senator inițiator Lungu, de la PMP, să-mi interziceți mie, ca adult, să studiez așa ceva? Dacă, azi, la 43 de ani, eu aș vrea să fac doctoratul în ”reflectarea problemelor persoanelor trans în media din România”, dvs îmi interziceți? Adică nu am capacitatea de a discerne, împreună cu un profesor, această problemă?

Adică nu am destulă minte pentru treaba asta? Și mă protejați dvs? Aceasta este o inepție.

Trebuie să vă povestesc ceva, apropo de cuvântul ”trans”. Nu știu dacă vă este cunoscut episodul meditației transcendentale din România. Pe vremea lui Ceaușescu a fost un grup de oameni la noi care a practicat chestiunea asta. După ce li s-au dus gândurile în toate părțile, cum s-a considerat atunci, Securitatea a hotărât că grupul e periculos, l-a desființat și pe unii membri i-a arestat. Au trecut anii și despre meditația transcedentală găsești lucruri, la liber, pe tot internetul.

Ce vreau eu să vă spun e că mintea nu poate fi interzisă. Nici gândirea și nici granițele ei. Ce-ați făcut dvs s-a mai practicat în evul mediu și mintea omului tot a trecut mai departe. Legea dvs. nu o să treacă pentru că e neconstituțională, dar mai am de zis ceva la final.

Ultimul amendament propus la modificările legii, de un alt senator, spunea că este interzis prozelitismul politic făcut asupra elevilor, în afara școlii, de către partide. Ei bine, această propunere firească a fost respinsă. Pentru că în țara asta e bine să fii într-un partid, dar nu e bine să fii ce vrei tu.

Photo by Sharon McCutcheon from Pexels

Impozitarea pensiilor speciale cu 85 la sută. Va trece de CCR?

Camera Deputaților a adoptat, ca for decizional legea, care impozitează pensiile speciale. Dacă va fi promulgată, legea o să taie cu 85 la sută veniturile mai multor categorii profesionale care se bucură de acest tip de venituri. Unele dintre ele sunt supradimensionate, ca în cazul magistraților, altele au valoare mai mică, așa cum este cazul militarilor și al polițiștilor. Legea are următoarele prevederi. 

„Pensiile cu valoare de până la 2.000 de lei inclusiv nu se impozitează, cele cuprinse între 2.000 şi 7.000 se impozitează cu 10%, iar pensiile cu o valoare de peste 7.001 lei se impozitează cu 85%, pentru ceea ce depăşeşte suma de 7.001 lei”

Publicația G4 a făcut și o sinteză asupra categoriilor care vor fi afectate de prevederi. Iată-le:

  • pensia de serviciu prevăzută de Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

  • pensia de serviciu prevăzută de Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

  • pensia de serviciu prevăzută de Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

  • pensia de serviciu prevăzută de Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările şi completările ulterioare;

  • pensia de serviciu prevăzută de Legea nr.7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

  • indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr.96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

  • pensia de serviciu prevăzută de Legea nr.223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România, cu modificările şi completările ulterioare;

  • pensia de serviciu prevăzută de Legea nr.216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare;

  • pensii militare prevăzute de Legea nr.223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare (militari, polițiști, jandarmi, agenți din penitenciare, servicii secrete);

  • indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.57/2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare (primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de Consilii județene);

  • indemnizaţia lunară acordată persoanelor care au avut calitatea de şef al statului român prevăzută de Legea nr.406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de șef al statului român, cu modificările și completările ulterioare.

Legea a fost votată doar cu un vot împotrivă și este rezultatul unui acord politic, cum nu am văzut de ani buni. De asemenea, este și cel mai bun act normativ rezultat până acum pe această temă. Pentru că nici nu abrogă, nici nu taie venituri. În plus, este garantat că niciuna dintre părțile politice nu va ataca la CCR legea. O va face, însă, Înalta Curte care va apăra drepturile magistraților. Nu știm ce va face Avocatul Poporului. 

Așadar, ce puncte slabe are această lege în fața CCR?

Primul vine din respingerea legii de abrogare a pensiilor speciale care s-a întâmplat în iarnă. Iată ce scria Curtea la data respectivă. 

 „Legea criticată are un caracter profund eterogen, vizând statute profesionale diferite, precum și funcții de demnitate publică, tratate împreună din perspectiva pretinsului deziderat de eliminare a ”pensiilor speciale”, fără a se respecta exigențele impuse atât din punct de vedere al formei specifice fiecărui domeniu de reglementare, cât și al fondului reglementărilor”.

Negreșit și documentul de miercuri este eterogen și vizează pe toată lumea în bloc. CCR ar putea cere ca fiecare reglementare să fie separată. De asemenea, se va uita și pe procedura de adoptare care, în iarnă, a fost intens criticată. 

Pe de altă parte, fostul judecător al CCR, Augustin Zegrean a vorbit la Europa Liberă despre sarcina fiscală echitabilă, care ar fi un principiu prevăzut de Constituție

Când vine vorba de impozitare, există un text în Constituție care spune că sarcinile fiscale trebuie să fie just așezate. Dacă la unul care are 20.000 de lei pensie, îi punem impozit 90%, iar la cel care are 20.000 de lei salariu îi punem impozit 10%, nu știu dacă este chiar justă așezare a sarcinilor fiscale. Unde au mai văzut ei impozit de 90%? Cred că un astfel de impozit ar pica la Curtea Constituțională pentru că nu se aplică tuturor, sunt și salarii care sunt foarte mari, nu doar pensii care sunt foarte mari. Uitați-vă ce salarii sunt la Eximbank, Autoritatea de Supraveghere Fiscală, Banca Națională. Nu poți să impozitezi doar pensiile în halul ăsta și salariile nu. Cu ce au greșit pensionarii?”

La fel, este atacabil faptul că doar unele dintre pensii, adică cele speciale au fost impozitate, spune Zegrean

Nu poți să impozitezi cu 90% , nici măcar cu 50% și pe altul cu 10%. Nu se poate pune impozit pe anumite pensii și pe altele să nu pună. Și unii și alții sunt pensionari”

De data asta, însă, Parlamentul a fost deștept. Impozitarea nu se aplică pe partea de contributivitate, ci doar pe partea specială care vine ca un bonus de la stat. Așadar echitatea ar fi asigurată. Mai este, însă, o poveste, cel puțin în ce-i privește pe magistrați. Tăierea pensiilor lor este oprită încă din 2010 de când a vrut să o facă Traian Băsescu. Iată ce zicea Curtea atunci.

„In concluzie, Curtea constata ca principiul independentei justitiei apara pensia de serviciu a magistratilor, ca parte integranta a stabilitatii financiare a acestora, in aceeasi masura cu care apara celelalte garantii ale acestui principiu.”

Aceasta va fi o nucă tare în fața judecătorilor CCR. Există însă o portiță, chiar în aceeași hotărâre. 

De principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale si nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat in art.47 alin.(2) din Constituție”

Așadar, judecătorii au o marjă de lucru exact cu bonusul de la stat. Dar mai au de trecut o ultimă chestiune: propriile pensii. Cel puțin cinci judecători sunt afectați în privința pensiei de magistrat, cu toții în privința pensiilor de la Curte, iar în unii în legătură cu pensia de parlamentar. Pentru unii veniturile vor suferi o cădere colosală. Vor fi de acord?

 

 

 

PSD și PNL, business as usual

Este evident de acum că Parlamentul nu va vota o nouă stare de alertă, cel puțin nu în formă propusă de Guvern. Acesta se întâlnește în această seară pentru a adopta un proiect care să fie supus votului săptămâna viitoare. Cum cele două părți nu se înțeleg, nu este clar deloc ce ne așteaptă mai departe. 

Liderul PSD, Marcel Ciolacu spune că este exclus ca PSD să mai accepte aceleași prevederi ale stării de alertă. Cel mult, poate fi de acord cu purtarea măștilor, cu distanțarea fizică și cu limitele de persoane pentru evenimente. PSD va respinge însă achizițiile de încredințare directă, dar cere și redeschiderea spitalelor. Care în mod oficial sunt deschise. 

Nu e clar pe ce bază și-a definitivat majoritatea din Parlament această decizie. Deși a avut două întâlniri cu Raed Arafat care să-i arate ce presupune noua stare de alertă, domnul Ciolacu pare de neînduplecat. Ba, întrebat despre soarta restaurantelor, el spune că nu este specialist și că aceasta nu este responsabilitatea sa, ci a guvernului. 

Așadar, după două zile de discuții, PSD ori n-a priceput argumentele științifice ale lui Raed Arafat, ori nu  vrea să le asculte. Singurul lucru concret după aceste discuții este că decizia va fi una politică. Și care să marcheze puncte electorale.  Dar să și arate că este în controlul jocului și a adevărata sursă  a puterii. Singurul lucru care încurcă PSD este faptul că azi au fost 237 de noi îmbolnăviri. Probabil că fără acestea, decizia de a respinge starea de alertă ar fi fost mai ușoară. 

Totuși, la mijloc e vorba de câteva milioane de cetățeni. Și  mie mi-e clar că în această stare de lucruri interesul public nu mai este o prioritate a nici unuia dintre partide. Două sunt cauzele acestei situații bizare în care politicienii se contrează la propriu pe viețile noastre.

Prima este legată de modul în care Klaus Iohannis și PNL și-au asumat gestionare acestei crize. Și-au folosit imaginea și pârghiile politice pentru a trimite mesajele corecte pentru populație. Cum acestea erau însă de limitare a unor libertăți cetățenești nu putea fi cele mai bine primite. Președintele și premierul ar fi trebuit să dea întâietate unor specialiști care să comunice lucrurile importante în această criză. Autoritatea politică este importantă, dar numai dacă vine cu informația și argumentele necesare. Așa, luni de zile, România a trăit cu impresia că aceste decizii sunt luate de un grup de politicieni care lucrează fără transparență. Cum acest proces  s-a suprapus cu o mână forte care dă amenzi, cu o populare a guvernării cu toții fini și afinii PNL, dar și cu nenumărate tunuri în achiziții, imaginea de lideri hrăpăreți a sosit imediat. 

Al doilea motiv al acestei situații este și acela că inclusiv într-o criză limită a statului român, în care efectiv au murit oameni, forțele politice nu au avut o colaborare rezonabilă și în interesul publicului. Adică să fi stat la masă, ori de câte ori a fost necesar ca ei să stabilească perimetrul în care poate avea loc lupta politică, dar și soluțiile obligatorii de traversare a crizei. 

Am ajuns astfel în situația în care privim la cele două blocuri politice cum nu reușesc să ia o hotărâre referitoare la viață și la banii noștri. Dar ne solicită, culmea tupeului politic, voturile. Sper c-ați remarcat că atunci când interesul lor a prevalat, PSD și PNL s-au pus rapid de acord asupra datei și modului de desfășurare a alegerilor locale. Pentru că aceea este afacerea lor. În ce ne privește, ca de obicei, suntem pe cont propriu. Așadar, folosiți masca, spălați-vă pe mâini și păstrați distanța!

 

Ca să înțelegem mai bine episodul Nicușor Dan. Istoria unei bătăi de joc: Prelungirea Ghencea

Cel mai interesant lucru din imaginile cu Nicușor Dan și Aurelian Bădulescu nu este îmbrânceala provocată de nătărăul de la PSD. Cel mai interesant lucru este cel legat de ce se vede în spatele lui Nicușor Dan, aflat pe marginea uneia dintre cele mai importante artere din București, Prelungirea Ghencea. Acolo unde ar fi putut fi un trotuar, sau un spațiu verde sau, într-o variantă SF, o linie de tramvaie.  În realitate, se află praf, bălți și mizerie. Este de fapt imaginea nepăsării, a incompetenței și a furtului. Și când cineva a venit să povestească despre asta, i s-a pus pumnul în gură. 

Și acesta nu este un loc izolat. Imaginea aceasta se întinde pe nu mai puțin de șase kilometri. Adică de la limita carterului Ghencea până la centura Bucureștiului. În toată această zonă au fost construite în ultimii 20 de ani mii de apartamente, o estimare mergând până la 20 de mii. Complexurile de locuințe se întind atât pe teritorului Sectorului 6, dar și în comuna Bragadiru. De o parte și de alta, toate aceste apartamente nu au decât o singură legătură cu orașul, bulevardul pe care se afla Nicușor Dan. Tehnic, când te duci spre centru sau spre alte locuri de muncă, nu poți să o faci decât cu mașina sau cu autobuzul. Asta duce la un blocaj permanent care afectează și transportul de pe centura orașului. Zona urbană se prelungește dincolo de șoseaua de centură.

Primăriile au dat autorizații de construire la nesfârșit pentru că „nu pot împiedica un proprietar să construiască.” Drept urmare multe dintre străzi sunt atât de înguste că nu mai pot intra salvarea sau pompierii. Nu mai vorbim de locuri de parcare. Dar foarte multe nu au nici canalizare sau apă curentă. Au fosă și puțuri. Unde este apă, aceasta nu are presiune la orele de vârf și nici rețeaua de curent electric nu face față tot timpul. Și zona nu se oprește din construit. 

Planul de reconstrucție al bulevardului din zonă ar fi, așadar, o mică rezolvare pentru timpul celor care trăiesc în zonă. Iar construcția pasajului de la Domnești, ar elibera traficul pe șoseaua de centură și i-ar ajuta și pe cei care trăiesc dincolo de centură. Asta a fost prezentarea generală, mai ales pentru cei care nu sunt din București. Eu știu zona asta de 20 de ani. Și am fost curios să văd de câți ani li se promite acestor oameni că se poate face ceva pentru ei. 

Așadar, cum arată, documentar, bătaia de joc a statului român la adresa a zeci de mii de oameni?

Prima mențiune documentară, cum s-ar spune,  apare în anul 2006 când a fost adoptat Planul de Dezvoltare Regională București- Ilfov. Acesta ar fi trebuit să fie pus în aplicare între 2007 și 2015. Puteți să mai citiți că mai sunt acolo și alte treburi amuzante. Cum ar fi străpungerea de la Chiajna.

La data respectivă se gândea metropolitan, cum ar veni. Aceasta era viziunea lui Adrian Videanu. Nu a ajuns niciodată în practică. Avea de depășit prea multe interese. Pe hârtie s-a mai făcut un efort în masterplanul de transport din anul 2008. 

 

A mai trecut un an și povestea a mai fost pusă o dată pe hârtie. Iată o găsim în diverse forme în Planul de Dezvoltare a Municipiului București. Deja venise doctorul Oprescu la Capitală. Ghencea capătă viteză în planurile pe hârtie. E numită de șapte ori în planul lui Oprescu

 

Atunci am aflat prima oară și de parcul pe care Primăriile se angajau să-l facă pe locul fostelor sere din Ghencea. Nici azi nu există niciun parc în acel loc. 

La finalul anului 2010, site-ul administrațieperformantă.ro făcea o sinteză de presă cu întâmplările din zonă. Iaca situație de nu o să vă vină a crede. Lucrarea e pregătită pentru execuție. 

Iar parcul este o dorință la fel de fierbinte. Vă las să citiți și fragmentul de mai jos care mi se pare înduioșător.

Și tot aici găsim și o mențiune sinceră despre pasajul de la Domnești, făcută de directorul Direcției infrastructură de la PMB, la data respectivă, Mădălin Dumitru, în EVZ. Pasajul nu poate fi făcut. 

Interesantă, mai târziu, soarta domnului Dumitru. Câteva înregistrări de la DNA l-au făcut celebru. Într-una din ele spune așa. Ce o să fac? Trei ani de puşcărie, cinci, opt, nouă, cincişpe şi tot scap. Și?” Domnule, a avut dreptate. A luat trei ani cu suspendare. „In schimb, judecatorii au decis sa-i restituie lui Madalin Dumitru 8 telefoane mobile, 8 ceasuri- printre care marci ca Longines sau Ulisse Nardin, precum si 3 carti de identitate pentru autoturisme. „

Dar să mergem mai departe. Nu ne împiedicăm în acest detaliu. În anul 2012, pentru treaba asta s-au alocat 3,1 milioane de lei după cum scrie Hotnews.ro 

Și apoi intrăm într-o uitare absolută până când apare doamna Firea cu proiectul său de reabilitare. Altul decât ceea ce-am discutat până acum. Proiectul arată așa.

Și ar trebui terminat până în 2021. Pe teren arată așa.

Dupa 4 ani de mandat, primarul capitalei Gabriela Firea se lauda azi cu 700 de metri din cei aproape 6 kilometri ai…

Publicată de Initiativa Prelungirea Ghencea pe Marţi, 2 iunie 2020

Iar pasajul arată așa. 

Dragi vecini, va propunem sa monitorizam impreuna santierul Pasajului Domnesti.In acest album aici vom posta periodic…

Publicată de Initiativa Prelungirea Ghencea pe Joi, 16 ianuarie 2020

Discuțiile cu parcul s-au reluat și există noi promisiuni. 

Înțelegeți acum de ce Nicușor Dan trebuia oprit să spună toate lucrurile acestea? Dacă te uiți în trecut nu există imagine mai hâdă pentru statul român. A creat un sistem în care dezvoltarea urbanismului a mers doar pentru câțiva investitori imobiliari. Oamenii obișnuiți au plătit câte o mică avere și și-au legat viețile de zone în care mor încet. Nu au stradă, nu au apă, aerul este toxic, iar când vorbesc le este pus pumnul în gură. Fiecare zi din viața lor este tarată de această dramă. Toate economiile lor se duc pe căminul care ar fi trebuit să le asigure fericirea, dar care se dovedește a fi doar patru pereți chinuitori. 

De fiecare dată când ies în stradă își dau seama de mizeria în care diverse instituții statale i-au lăsat. Și acum este un moment critic. După ce și-au îndeplinit menirea personală, au o casă, un copil, o mașină, oamenii și-au dat seama că asta contează mai puțin, dacă nu vine la pachet cu lucruri importante legate de traiul nostru comun: stradă, școală, spital, aer. Într-un cuvânt viață decentă. Și cine nu o oferă, pleacă. 

 

 

 

 

 

 

 

 

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!