politica | Striblea.ro

Prinși între clientelism și populism, de pe 15 iunie suntem pe cont propriu

9 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:26 0 comentarii

E clar de acum. De pe 15 iunie vom avea o stare de alertă și mai ușoară decât acum. Sau nu vom mai avea restricții deloc. Președintele Iohannis a făcut marți un apel la Parlament să voteze încă 30 de zile de stare de alertă, dar hotărârea majorității pare luată deja. Așadar, ce urmează?

După o ședință cu miniștrii implicați, președintele a anunțat că restricțiile vor fi și mai moi decât cele de acum, care oricum nu sunt respectate de o parte a populației.

Așadar, se vor deschide mall-urile, dar nu și restaurantele. Se vor deschide piscinele și se va mări numărul de persoane care pot participa la diverse evenimente private. De asemenea, se vor deschide grădinițele și programele after-school, dar și sălile de sport. Se va putea circula înspre și dinspre țările care au mai puțin de 5 bolnavi la milionul de locuitori. Asta exclude însă țările cu care noi avem cele mai strânse legături: Italia, Spania, Franța.

Anunțul vine într-o zi în care îmbolnăvirile rămân în aceeași zonă de 150 de zi și în care este evident că pericolul nu a trecut. De altfel, zilnic este raportat un focar, fie că vorbim de un spital, de un centru pentru bătrâni sau o firmă de curierat. Este clar că actualele măsuri de restricție funcționează și nu prea. De asta, președintele Iohannis a mers pe varianta tehnică oferită de ministrul Tătaru și de secretarul de stat Raed Arafat, ambii susținători ai stării de alertă.

Și de aici începe problema politică. Majoritatea formată din PSD și prietenii a anunțat din timp că nu va vota o nouă prelungire a stării de alertă. Marcel Ciolacu spune că nu mai vrea să sufere nația de Klaustrofobie și a promis eliberarea de măști, termometre și alte măsuri de siguranță. Domnul Ciolacu joacă cartea drepturilor și libertăților cetățenești și cu ajutorul vocilor aliate încearcă să arate că Iohannis e un dictator. Cunoașteți modelul de la dictatorul Băsescu, care sprijinea justiția. Mă rog, în perioada în care sprijinea justiția.

PSD-ALDE și Pro România s-au angajat pe o traiectorie populistă și încearcă să călărească o largă nemulțumire populară. Ei știu că o mare parte din votanții lor au o aversiune față de reguli și încearcă să contabilizeze asta. De fapt se adresează aceluiași public antrenat să creadă că procurorii iau ostatici. Este același discurs care consideră regulile și reglementările civilizate din Europa ca un dictat colonial. Profitori de ocazie, aliații de stânga predică iresponsabilitatea sanitară pentru că știu că orice situație rezultată le este favorabilă. Fie că se îmbolnăvește lumea, fie că regulile sunt prea aspre, va exista o nemulțumire la adresa PNL.

Nu-i vorbă că în perioada asta PNL a ridicat sinecura la rang de artă, iar încredințările directe către prieteni, la nivel de capodoperă.

Klaus Iohannis știe că e într-o situație limită și de asta a avut un discurs moderat, mai curând un apel adresat parlamentarilor pentru colaborare. E prima dată când președintele înmoaie tonul pentru că știe că fără parlament nu va rezolva această situație. Eu nu cred că Iohannis are veleități de dictator, cum îl zugrăvește PSD, dar nici nu are capacitatea de a înoda o colaborare transpartinică. Firesc, trebuie să se supună la ceea ce va hotărî Parlamentul, dar decizia pare luată.

De asta cred că din 15 iunie, vom fi pe cont propriu. Fie că vom avea în vigoare un simulacru de măsuri de restricție sau nu vom avea deloc, suntem singurii care ne putem proteja familiile. Fără să vă mai constrângă cineva, respectați distanțarea fizică, purtați mască, spălați-vă pe mâini și nu mergeți inutil în locuri aglomerate. Educația individuală și cea în familie sunt vitale în lunile următoare. Clasa politică nu dă doi bani pe noi, deci noi trebuie să ne construim propria comunitate unită, puternică și corectă.

Guvernul dă de băut la tot satul. Începe cu pensiile

8 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:09 0 comentarii

Lucrurile au devenit destul de clare în ultimele ore. Presat electoral, guvernul va mări pensiile la 1 septembrie, cel mai probabil cu 10 la sută. Este obligat, însă, să mărească și alocațiile și să finanțeze și companiile lovite de criză. Cu toate astea la un loc, semnele unei crize bugetare se adâncesc.

România și-a asigurat supraviețuirea economică pentru câteva luni. Agenția Standard & Poor’s a aprobat la sfârșitul săptămânii trecute ca ratingul de țară să nu mai coboare și să nu ajungă la categoria gunoi. Asta ar fi împiedicat finanțarea datoriilor publice uriașe pe care le are România. Probabil că guvernul le-a explicat americanilor pe îndelete că nu va mări pensiile cu 40 la sută. Acesta era punctul cheie în discuții. Același avertisment îl are România și din partea Comisiei Europene care atrage atenția că este imposibil să mărești într-un fel pensiile.

Totuși, guvernul o va face indiferent de consecințe. Pentru că PNL nu-și permite să piardă alegerile, va pune finanțele statului în cel mai greu moment din 2009 încoace. Semnalele sunt clare. Președintele a spus că părinții noștri nu trebuie să fie singurii care suferă în criză. Ludovic Orban a anunțat că o mărire se va face, iar Florin Cîțu a pronunțat și suma, în jur de 10 la sută. Că atât se poate.

Realitatea este că nu se poate nici atât. Ne arată un calcul simplu. Ministrul de Finanțe refuză să dubleze alocațiile, lucru care ar costa 6 miliarde de lei. Dar poate mări pensiile cu 10 la sută, lucru care costă peste 10 miliarde de lei. Copiii nu votează, așa că, în logica politică, este mai important ca pensionarii să primească ceva.

România nu-și permite niciuna dintre aceste măriri. Nici la pensii, nici la alocații. Deficitul bugetar va ajunge probabil la 7 la sută din PIB. Dar nu e singura dovadă. Ar trebui să ne analizăm gesturile mai puțin văzute ale guvernului. De exemplu, programul de relansare al economie, care întârzie. Adică banii pe care statul îi va băga direct în companii. Cel mai probabil că acești bani nu există și trebuie luați din altă parte.

În premieră, la sfârșitul săptămânii, guvernul a scos 500 de milioane de euro, bani europeni, dintr-un program de refacere a infrastructurii și i-a îndreptat către un program de ajutoare de stat. Adică a luat banii de la investițiile în drumuri și cale ferată și i-a pus în schema de împrumuturi care nu se restituie, prin care companiile mici și mijlocii își plătesc angajații.

Cu ocazia asta, Guvernul este primul care încalcă propunerea sa de a ieși din criză cu ajutorul investițiilor publice. De fapt, este din ce în ce mai clar că drumul ales de guvernarea PNL este de a menține actuala stare de lucruri și a răspunde unor comenzi electorale. Asta înseamnă pensii un pic mărite, fără restructurări în sectorul bugetar, plăți directe către companii. Investițiile pot aștepta până după alegeri, pentru că oricum nimeni nu poate trage la răspundere guvernul că nu le-a făcut în situație de criză.

Tehnic, PNL răspunde astfel spirala populistă începută de PSD și care direcționează toate resursele statului către salarii și pensii. Doar că politica asta va fi falimentară pe termen lung. În ultima lună consumul a scăzut cu 20 la sută, numărul șomerilor a trecut de jumătate de milion și, cel puțin În București, se înmulțesc semnele cu afișe de închiriat sau de vânzare a unor spații comerciale închise. O criză de moment sau doar începutul ei? Nu știm. Poate că PNL ar trebui însă să ducă bani acolo unde contează: în investiții. De restul se ocupă societatea.

Photo by Pixabay from Pexels

Ziua în care ne-am pierdut dreptul de-a vorbi în București

5 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:03:56 1 comentariu

Viceprimarul Capitalei, Bădulescu, a vrut să împiedice o conferință de presă a lui Nicușor Dan. Iar eu m-am săturat să tratăm faptele de genul acesta cu indulgență. De la conviețuire pornește totul. Or, aici e un rău profund care trebuie îndepărtat.

Pentru cine nu a văzut imaginile, o scurtă descriere. Candidatul PNL USR la primărie, Nicușor Dan a încercat să facă o conferință de presă în care să arate bilanțul negativ al administrației Firea. Conferința era pe una dintre cele mai aglomerate străzi din București, prelungirea Ghencea.

Pentru cei care stau în zonă, dar și cei care vor să iasă din București pe acolo, drumul acesta înseamnă enorm de multe ore în coloană. De o parte și de alta, zeci de dezvoltări imobiliare, cu mii de apartamente, se varsă doar într-un drum de două benzi. Acolo nu există metrou sau tramvai, singura cale de acces spre București fiind mașina sau autobuzul. Un loc emblematic cum ar veni, de asta Nicușor Dan își făcea conferința acolo.

Aurelian Bădulescu a venit însă la locul faptei cu un dulap, din care spunea c-a ieșit candidatul PNL USR. A bruiat fiecare frază a acestuia, a răspuns la fiecare acuzație, a vorbit peste el, iar în final s-a ajuns la îmbrânceli. Pe scurt, Bădulescu, însoțit de angajați ai primăriei, s-a purtat ca un bully, cum s-ar spune în lumea școlii. Adică un personaj care intimidează și amenință alte persoane în scopul de a obține un avantaj.

Nu e prima dată când Bădulescu are atitudini care pot fi calificate golănești. De când a ocupat funcția de viceprimar în administrația Firea, el s-a mai îmbrâncit, pe holurile Consiliului General, cu membri ai unui ONG, a făcut gesturi obscene către consilierii USR și chiar s-a bătut și cu un coleg de partid, primarul de la Sectorul șase, Gabriel Mutu. La un moment dat, o parte dintre colegii de la PSD au vrut să-l dea afară, dar ce să vezi, nu au reușit. S-a dovedit că Aurelian Bădulescu e util.

De ce ne batem capul cu el? Pentru că ce-am văzut azi a fost un semnal către toată lumea de bun simț din București. Și acest semnal spune așa: nu aveți voie să vorbiți! Nu mai aveți voie nici să vorbiți. Critica, dialogul, schimbul liber de idei în acest oraș sunt interzise, cum ar veni. Cine ne critică, o să avem grijă să-i punem pumnul în gură.

Nu e de ajuns că acest oraș și-a pierdut spiritul european, că se sufocă la propriu, că nu are soluții de dezvoltare și viziune care să-l scoată din marasm. Acest oraș doar supraviețuiește și o mare parte din banii săi sunt cheltuiți pe vouchere: biciclete, dentiști, teste. Mici recompense individuale în locul dezvoltării comunitare care ar putea să aducă un beneficiu comun.

Genul acesta de fapte sunt mai curând de la Moscova și din Belarus. Poate la Budapesta să le mai întâlnești. Și-n Turcia lui Erdogan. Dacă astăzi tăcem și nu le sancționăm, mâine nici nu o să mai voie să te plângi de poluare din oraș. Va trebui să taci și înghiți. Am înțeles zilele astea că PSD s-a rupt de vremea Dragnea. Și că doamna Firea e propusă să candideze la președinție. Dacă domnul Bădulescu va rămâne în PSD și după acest episod, să înțeleg că peste patru ani va primi funcția de-a bate o țară întreagă?

În timp ce PSD și PNL își reîmpart sănătatea, pacienții bat la ușa spitalelor închise

4 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:20 0 comentarii

O scurtă privire prin presa ultimelor 48 de ore vă va arăta numeroase acuzații de jaf, incompetență sau amândouă deodată la adresa a diverși manageri din sistemul sanitar. Acestea merg de la ministru până la șefi de spitale sau directori de companii din domeniu. Și sunt lansate deopotrivă de PSD, PNL și USR. Ce se întâmplă? Simplu: e bătaie pe cea mai mare afacere cu bani publici din România.

Întâi de toate, o recapitulare a faptelor. Ministrul Tătaru a vorbit chiar la Europa FM, în această săptămână, despre cum va dezmembra caracatița de la Unifarm. De asemenea a anunțat că o să regleze mai multe direcții din minister. În replică, am aflat de neamurile și pilele pe care ministrul le-ar fi pus, deja, prin diverse consilii de administrație.

Există și cereri în Parlament ca ministerul să oprească jaful din timpul pandemiei. Sunt acuzații din partea PSD de trucare de licitații, de atribuire directă către companii de casă și așa mai departe. La rându-le membri ai USR depun plângeri penale împotriva unor directori numiți și de PSD și de PNL, pe care-i acuză că sunt în cârdășie pentru spolierea banului public.

Bătălia a avut și forme legale. La începutul pandemiei, după ce incompetența mai multor manageri numiți local a fost dovedită și s-a arătat a fi de-a dreptul criminală, guvernul a luat pentru sine decizia de a numi directori. Nu toate numirile au fost inspirate. Au ajuns în funcții temporare oameni care conduceau firme de pompe funebre sau foști șefi de sală. E adevărat, nu multă lume s-a înghesuit să conducă un spital în pandemie. PSD și-a luat numirile înapoi imediat după starea de urgență și și-a repus oamenii la butoane. Drept răspuns, ministrul Tătaru a început să mai taie de prin numirile pesediste din funcțiile centrale.

Astfel, după criza sanitară, e o reașezare a sistemului, una care se face pe cel mai mare buget din România. De fapt, asistăm la re-împărțirea celei mai mari afaceri cu bani publici din istoria României, să nu aveți vreo îndoială. Bugetul central al sănătății numără peste 10 miliarde de euro. Dar trebuie să socotiți și banii care vin din zona locală. Practic, partidele vor să controleze unde merg acești bani.

Fie că vorbim de construcții de spitale, de achiziții de bunuri, de medicamente, de aparatură, de angajări, de catering, toată firmele de partid vor o bucată. Mai ales că aceste bugete vor crește în perioada viitoare. În plus, orice achiziție, acum, este scuzabilă. Doar salvăm oameni, nu? De asta, de exemplu, Primăria Sectorului unu a luat 2700 de holtere cu aproape 4000 de euro bucata. Dar, știți, sunt sute astfel de exemple.

Ce va fi mai departe? Bătălia aceasta va continua și va fi vizibilă până când se așează noile culoare ale banilor. După care va fi pace. Ce putem face noi ca societate? O soluție vine de la Observatorul Român de sănătate, care alături de 20 de ONG-uri au înaintat autorităților un decalog pentru sănătate mai bună. Acesta prevede depolitizare funcțiilor de manager și concursuri reale la spitale, apoi stabilirea unui plan multianual de investiții, atât central cât și local, dar și un control independent al calității serviciilor din spitale.

Poți să te alături acestei inițiative semnând pe pagina decalogsănătate.ro

Iar cât timp eu vă povestesc asta, asociațiile bolnavilor cronici atrag atenția că pacienții încă nu sunt primiți în spitale. La fel, multe medicamente lipsesc în continuare din farmacii. Și, colac peste pupăză, cazurile de COVID sporesc din nou.

Vineri e ziua decisivă pentru economie. Până atunci, Guvernul gândește doar electoral

2 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:26 0 comentarii

O veste proastă vine de la Dacia. Compania a retrimis în șomaj tehnic câteva sute de muncitori din tura de noapte. Cererea de mașini nu e atât de mare după criza sanitară. Economiile își revin mai greu, iar în privința României nu este singura veste proastă pe care o așteptăm.

Trimiterea muncitorilor de la Dacia în șomaj era o decizie așteptată. După optimismul redeschiderii toată lumea s-a lămurit că lucrurile vor merge mai greu. Chit că numărul mașinilor vândute în Franța a sporit și-n mai s-au vândut câte în martie și aprilie la un loc, lumea este în continuare reticentă. De altfel, guvernul de la Paris tocmai a dispus finanțarea Renault cu 5 miliarde de euro, ca să acopere problemele companiei. Și Germania a creat un fond special de impulsionare a vânzărilor de mașini, tot în valoare de 5 miliarde de euro.

Asta și după ce exporturile germane s-au prăbușite cu 239 de miliarde de euro. Probabil că asta va duce și la concedieri, așa cum au fost anunțate deja în Franța. Și economia americană are pierderi la export de 246 de miliarde de dolari, iar un studiu publicat de WSJ arată că problemele ar putea ține până în 2030. Semnele arată, oameni buni, că eliberarea de sub restricții nu înseamnă simultan și ieșirea din criză. Aceasta de abia începe, din cauza schimbării comportamentelor de consum.

Unde stă România în această situație? Deloc bine. Am mai spus asta. Pe noi, această criză ne prinde în an electoral, cu un aparat bugetar imens, cu cel mai mare deficit din istorie și cu un program economic de relansare care se lasă așteptat.

În recent apărutul raport privind inflația al BNR apare un tablou sumbru în care domină cuvântul incertitudine. Astfel, oficialii BNR se așteaptă la o scădere a consumului și la o oprire temporară a finanțării economiei în perioada viitoare. Raportul avertizează asupra creșterii șomajului, reducerii salariilor sau înghețării beneficiilor angajaților.

De asemenea, în raport se spune că revenirea economică va fi graduală și lentă, iar PIB-ul ar putea înregistra o scădere asemănătoare cu cea din anii 2008-2009, adică de șapte procente. Adăugați aici criza sanitară despre care nu știm cât va dura și la ce presiune financiară va obliga statul român. Să mai spunem că în ultimele luni diferența dintre exporturile prăbușite și importurile pentru bunuri de consum zilnic a ajuns la niveluri record.

Cât de prost stăm, vom afla chiar vineri când este așteptată o decizie crucială pentru economia României: agenția de rating Standard & Poors va hotărî dacă menține ratingul actual al României sau ne coboară pe treapta de mai jos care se numește junk, adică gunoi, adică o țară în care nu sunt recomandate investițiile. Potrivit analiștilor perspectiva de a ajunge acolo este cam 50 la sută.

Cheia acestei decizii va fi răspunsul guvernului în materia măririi pensiilor. Dacă acestea vor fi mărite cu 40 la sută, România intră în zona economică negativă. Ludovic Orban a anunțat că se va mări după puteri, adică nu 40 la sută, dar nici nu a spus cu ce sumă. Cert este că o mărire va avea loc. Adăugați aici că nicio restructurare nu va avea loc în aparatul bugetar. În aceste condiții ajutorul economic de 300 de milioane de euro, promis de guvern, este o glumă.

Singura veste bună vine de la Uniunea Europeană care ne dă 33 de miliarde de euro aproape pe degeaba. Ar fi un miracol ca România să reușească să ia toți banii și să facă din ei autostrăzi, spitale, investiții în energie și alte lucruri care să poată reașeza economia. Un miracol pentru că banii trebuie cheltuiți de aceeași funcționari care nu au reușit să facă asta cu fondurile anterioare.

Pietonul Oprișan se poate gândi la efectele vitezei

1 iunie 2020 Cătălin Striblea 00:04:22 0 comentarii

În fiecare zi la ora 17, la Europa FM auziți un anunț. E singurul pe care nu am vrea să-l facem. El vă spune zilnic câți oameni au murit în accidente de mașină de la începutul anului. Numărul de astăzi a fost 509. Trist. Și cred că e un moment potrivit să vorbim de permisul de șofer pe care domnul Marian Oprișan trebuie să-l predea la poliție.

Pentru cine nu a aflat încă, președintele Consiliului Județean Vrancea a pierdut în instanță procesul prin care contesta ridicarea permisului de conducere de către Poliție. Asta s-a întâmplat cu trei ani în urmă, iar la data respectivă, Poliția l-a oprit pe domnul Oprișan care avea o viteză de 191 de kilometri la oră în afara localității Oreavu, din județul Buzău.

Președintele PSD Vrancea a spus că nu a văzut radarul și că nu crede că depășise viteza legală. Trei ani de procese mai târziu, instanța a încuviințat ridicare permisului. Așa că viteza domnului Oprișan este oficial de 191 de kilometri la oră.

Dar ce legătură are asta cu ceea ce-am spus la începutul intervenției mele? Și anume că de la începutul anului până azi în România au murit 509 oameni în accidente de mașină? Adică aproape patru pe zi, dacă socotește toate zilele trecute. Nu uitați însă că două luni nu am putut circula. De fapt, de când am ieșit din izolare, numărul accidentelor crește repede. Pe 22 și 23 aprilie erau 390 de de decese. Pe 1 mai 408, pe 25 mai, 476. Pe 1 iunie, 509.

Marian Oprișan este doar unul dintre șoferii români. Și el nu poate fi ținut vinovat decât pentru faptele sale. Ceea ce judec eu aici este, însă, un tip de atitudine. 191 de kilometri la oră nu e o viteză pe care o atingi accidental. Îți trebuie dorință, curaj și ceva pricepere să atingi acea viteză. Și o țâră de obișnuință. Nu ajungi acolo decât dacă în mod obișnuit ești antrenat pentru asta.

Viteza este a treia cauză a accidentelor din România. Prima este indisciplina pietonilor, apoi neacordarea priorității la trecerile de pietoni. România ar trebui să ducă campanii de reducere a vitezei în fiecare zi. Pe foarte multe drumuri din România este un adevărat concurs de viteză, iar asta răpește multe vieți. Am ajuns țara cu cei mai mulți în accidente rutiere din întreaga Europă.

Radarele fixe, mobile, echipaje de Poliție mai multe și mai corecte, toate ar fi soluții. La fel educația permanentă începută de la școală, dar chiar și la vârste mai târzii. Nu există răspunsuri destule la câte vieți se pierd. Între 2001 și 2017 au murit 39 de mii de oameni în accidente rutiere, după datele Poliției. Și 43 de mii după datele Institutului de Medicină Legală. Datele diferă pentru că metoda de clasificare e diferită.

Din păcate noi nu avem destule campanii împotriva vitezei. Dimpotrivă, clasa politică a dus o campanie pe dos. Am avut legi depuse pentru desființarea radarelor nesemnalizate. Proiecte au fost depuse și de PSD și PNL și votate mai de toată lumea cu excepția USR. Legea care împiedica munca Poliției a fost răsturnată de două ori de Curtea Constituțională. Toată campania din Parlament s-a bazat pe faptul că Poliția este problema, nu cei care depășesc viteza.

De asta orice politician care depășește viteza legală este un exemplu prost. Pentru că arată tuturor că dacă ai putere poți treci dincolo de reguli. Asta îi invită pe toți să nu respecte regulile pentru că acesta e modelul de putere. La noi, reușita presupune o mașină mare, o viteză peste limită și un refuz de recunoaștere a autorității și controlului. Acestea sunt elementele care duc la numărul acesta uriaș de morți pe șosele. Și la incapacitatea de găsi răspunsuri. Vă asigur că în anul în care nu vom mai avea legi împotriva ordinii și nici politicieni sancționați, atunci vor apărea zorii normalității.

Photo by Digital Buggu from Pexels

Șprițul care a terminat starea de alertă

31 mai 2020 Cătălin Striblea 1 comentariu

Fotografia în care domnul Orban se tolănește pe unul dintre scaunele guvernului a venit chiar în ziua în care am aflat că PNL cu USR și PLUS nu mai pot alcătui, doar ele, o majoritate guvernamentală.

Barometrul Europa FM ne arată că epoca de glorie a PNL s-a dus mai repede decât era previzibil. Și că după multe luni de grație, a scăzut, treptat de la 47 la 32 la sută. Laolaltă cu USR, 11,6 la sută, care a anunțat un fel de pact de neagresiune și cu PLUS, de nevăzut pe nicăieri, 5,1, viitoarea alianță de guvernare este o chestiune foarte complicată. Ea trebuie să se bazeze pe redistribuire sau pe ipocrizia UDMR-istă care, pentru prețul corect, se va alia cu oricine.

Așa că fotografia cu domnul Orban și colegii pică cum nu se poate mai prost. Și cred că-i mai ia câteva procente, dacă ar fi ca alegerile să fie mâine. De ce? Pentru că oricât de șprițangii am fi noi românii și oricât de împăciuitori în ideea că toată lumea face așa, senzația este de lehamite. O lehamite de aia izvorâtă din mahmureală, fum de țigară și băuturi așezate prost. Și, dacă nu mă credeți, hai să ne mai uităm o dată la poză.

Ce vedeți prima dată? Eu văd întâi masa aia cu vasele cu resturi lăsate acolo. Farfuriile alea goale pe care mai sunt urme de mâncare îți stau cumva în gât. Sticlele-s goale până la jumătate, zace și o frapieră, iar printre resturile de mâncare stau măști folosite. Apoi, fix în mijlocul imaginii, se află un prelungitor care adâncește dezordinea. Deci în cabinetul premierului, lucrurile stau alandala, în dezordine și-n murdărie.

E clar că toată lumea asistă la o povestire pe care cineva din afara cadrului i-o zice sărbătoritului. Trebuie să fie ceva vesel după râsetul ministrului economiei, care ține paharul în mână și după începutul de zâmbet al premierului. Dar nu tocmai pe placul tuturor invitaților, dacă te iei după privirea Ralucăi Turcan. Mănușile ministrului de externe, care strâng un trabuc, vin să adâncească nepotrivirea momentului.

Mă duce cu gândul la starea aceea de final de chef, de oboseală, faza aia în care toată lumea ar pleca, dar încă nu o poate face. E mahmureală, dezordine și neorânduială în această poză, dar asta o face cu atât mai puternică. Pentru că-ți arată, cine-ți conduce România. O imagine face cât o mie de cuvinte și o mie de măsuri de carantină.

Căci ce va vedea fiecare român acolo? Că măsurile sunt doar pentru restul proștilor, că nu e musai să porți mască, că regulile trebuie respectate de alții. Că e doar luptă politică și că nu e nicio rațiune în a respecta ce se scrie în actele guvernului. Ce va face azi cârciumarul care trebuie să măsoare câte un metru jumătate pe terasele din afara restaurantelor? Dar cei care trebuie să poarte măști la la locul de muncă? Dar dacă mai e întrebat cineva despre temperatură la intrarea la muncă? Va observa că toate astea trec mai ușor la un șpriț! Și, da, unii vor crede că li s-a spus o minciună uriașă.

Aproape nu mai contează ce măsuri și ce fapte vor urma după asta pentru că toți vor spune: „Las că știm noi cum sunteți. Vă amendați și apoi vă duceți la șprițuri pe din dos.”

Tehnic, acest șpriț a anulat starea de alertă din România. Politica e și o chestiune de percepții și de inimă. Iar imaginea asta va povesti mai mult decât seria de măsuri pe care domnii Vela și Arafat le mai pot anunța noaptea.

Și ar mai fi ceva. Da, știu expresia: „Hai că toți suntem așa.” Poate da, poate nu, dar acum nici nu mai avem de ce să ne corectăm.

P.S.

Două lucruri vreau să mai spun. Vineri, înainte de Avocatul Diavolului, un prieten ne-a adus câteva cafele de specialitate de la cafeneauu lui, Milu Cafe. Am vrut să-l invit în redacție de vreme ce adusese cafea pentru toată lumea. Nu ne-a lăsat, însă, doamna de la recepție. „Nu au voie persoane străine de redacție.” Aveam măști amândoi.

În week-end, copilul meu a făcut 14 ani. Ar fi trebuit să aibă o petrecere, măcar în parc, cum s-au mai făcut zilele astea. Am hotărât că nu facem, că e mai sănătos pentru toată lumea. Dar, acum cred că dacă ar fi nevoie, domnul Orban ne-ar putea organiza una.

Războiul lui Trump cu Twitter și restul lumii

29 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:29 0 comentarii

Cred c-ați aflat până la ora asta că președintele Trump are un război cu una dintre marele rețele sociale Twitter. Și c-a emis un decret despre care spune că-i va garanta dreptul la liberă exprimare. Dar de ce ne interesează pe noi asta? Pentru că odată cu acest document, Trump se îndepărtează de democrație și le dă idei tuturor autocraților lumii.

Câteva explicații pentru început. Twitter este rețeaua socială preferată a președintelui american. Pentru cine nu o cunoaște, funcționează ca Facebook-ul, dar ai voie să scrii doar mesaje scurte. Trump și-a construit celebritatea politică și campania electorală cu ajutorul acestei rețele, având acum 80 de milioane de urmăritori.

Ani buni, președintele Trump a publicat liber, fără interdicții tot felul de lucruri. Unele au fost de-a dreptul false, altele jignitoare, altele au îndemnat la ură sau violență. În urmă cu câteva zile, Twitter a pus o notiță lângă o astfel de postare în care Trump spunea că votul prin corespondență duce la fraudă. Twitter le-a semnalat cititorilor că informația ar putea fi falsă și i-a invitat să o verifice.

Marcarea postării, cum se numește, a stârnit furia președintelui care în 24 de ore a emis un decret prin care cere autorităților federale să ridice protecția juridică pe care o au rețelele sociale. Ce înseamnă asta? De mai bine de 20 de ani, marile rețele beneficiază de un articol de lege prin care nu pot fi date în judecată pentru conținutul care apare pe ele. De exemplu, dacă cineva aduce o jignire sau minte despre o altă persoană pe Twitter sau Facebook, poate da în judecată doar persoana care a făcut afirmația, nu și companiile respective. Legea a fost făcută pentru că, evident, companiile de acest fel nu pot verifica tot conținutul de pe platforme, din întreaga lume.

Doar că în ultimii ani, atât Twitter cât și FB confruntate cu uriașul val de știri false de pe diverse conturi au început să facă verificări. Au angajat moderatori, au făcut consilii de verificare, au luat măsuri de apărare a spațiului public. Au fost supuși unei presiuni politice fără precedent, mai ales după ce s-a considerat că acest fel de informație a dus la alegerea lui Trump sau la Brexit.

Trump le spune acum, dacă tot poți să verifici, înseamnă că te porți ca un ziar și atunci nu-ți mai dau protecție juridică. Nu poți să verifici doar ce vrei tu, în speță pe mine. Mai mult, Trump spune că FB și Twitter verifică doar grupările conservatoare și asta le face mai puțin vizibile. Adică ar juca politic. Până și această afirmație e falsă pentru că, potrivit calculelor unei companii de analiză de ținută de FB, conservatorii domină internetul.

În fine, sunt puține șanse ca decretul lui Trump să aibă o finalitate practică. Aceste companii gigant sunt protejate juridic în mai multe feluri, constituția le apară, autoritățile care-i verifică nu sunt obligate să facă o lege în acest sens. Și atunci de ce a făcut Trump asta? E simplu: bătaia de cap să se apere va fi atât de mare pentru ele, încât data viitoare se vor gândi dacă mai marchează o postare prezidențială. Mark Zuckerberg s-a și predat spunând că nu vrea să fie arbitrul adevărului.

Ce învățătură avem noi, însă? Una foarte grea. Liderul celei mai mari democrații a amenințat că va închide cele mai mari companii din lume și apoi că va face o lege care să le dărâme. Și-a făcut-o în 24 de ore. În pripă, fără analiză, fără dezbatere publică, fără teama de consecințe. Și în ciuda tuturor organismelor de control. Doar pentru că nu-i convine și pentru că poate. Gândiți-vă, însă, ce poate face cineva din restul lumii care e liderul unei democrații mult mai slabe.

Photo by Pixabay from Pexels

Dacă vrea să nu mai fie ”toxic”, PSD poate desființa Secția Specială

28 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:03 0 comentarii

Miercuri am trăit cu impresia că episodul anti-justiție de la noi s-a încheiat. Mai ales că PSD a numit legile pe care le-a tot depus în Parlament ca fiind toxice. Doar că, așa cum spuneam, drumul până la reabilitare este mult mai complicat și mai lung. Pentru că răul este deja făcut. Iar dovada a venit joi la prânz.

Plenul CSM a votat un aviz negativ pentru un proiect de lege al USR care ar fi trebuit să ducă la desființarea Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție, celebra Secție Specială.

Pentru cine își mai amintește, această structură a fost inventată de PSD-ul lui Liviu Dragnea și a fost considerată un instrument de presiune asupra magistraților. Cel mai cunoscut este dosarul pe care Secția i l-a făcut Laurei Codruța Kovesi și care s-a sfârșit cu un eșec asurzitor și rușinos pentru procurorii care l-au făcut . Înalta Curte nu numai c-a respins dosarul, dar l-a și desființat în totalitate. Per ansamblu, Secția Specială nu a reușit să facă multe dosare și nici acelea cu un succes strălucit.

Unul dintre argumentele de înființare a fost faptul că la DNA s-ar fi aflat 3000 de dosare ale unor magistrați. PSD a susținut la data respectivă că asta dovedește uriașul abuz al DNA asupra magistraților. Cifra, în fapt, reprezenta suma plângerilor depuse împotriva unor magistrați de-a lungul mai multor ani, iar numărul real de fapte investigate era 300. Abuzul DNA nu a fost demonstrat niciodată de SIIJ. Dimpotrivă, SIIJ a contribuit prin acțiunile sale la încetarea unor dosare penale, cel mai cunoscut fiind al lui Viorel Hrebenciuc.

În schimb, unul dintre șefii SIIJ, procurorul Gheorghe Stan a ajuns judecător constituțional. Adina Florea, înlocuitoarea nu a reușit, însă, în voturi succesive ale CSM să fie numită la ședința secției.

După această recapitulare, vă aduc înapoi la ședința de joi. Membrii CSM au avut ocazia să arate clar dacă doresc această secție sau nu. Încă de la începutul ședinței, două organizații ale magistraților au solicitat CSM să aibă un rol activ în promovarea unor proiecte care să ducă la desființarea SIIJ.

Magistrații din CSM au avut posibilitatea să aleagă în a da un aviz favorabil legii inițiate de USR, un aviz favorabil dar cu observații sau un aviz negativ. În urma votului, a rezultat că CSM nu este de acord cu legea USR. Adică, va rezulta în plenul Parlamentului că legea USR nu are sprijinul celui mai important organism profesional. Și așa, într-o astfel de alcătuire parlamentară proiectul de lege nu avea mari în șanse.

Cum prin ordonanță, Secția specială nu poate fi desființată pentru că noi am votat la referendum împotriva ordonanțelor în justiție, singura modalitate este o lege în Parlamentul viitor. Deci, răbdare!

Problema este, însă mai complicată de atât. Populată cu magistrați controversați, dezavuată de majoritatea judecătorilor și procurorilor, Secția este singura care are capacitatea legală de a opri corupția din sistem. Nimeni altcineva nu poate instrumenta dosare reale și corecte cu fapte de corupție săvârșite de magistrați. Este clar, în tot acest timp, că nu o poate face, dar că poate organiza o vânătoare de vrăjitoare.

De asta spun că, dincolo de lacrimile de crocodil ale PSD, care a numit aceste legi toxice, problema rămâne. Iar dacă partidul lui Marcel Ciolacu vrea să dea un semn real de reabilitare, ar trebui să desființeze Secția.

Ziua în care noul PSD i-a zis celui vechi că-i toxic. Îl credem?

27 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:13 1 comentariu

Miercuri a avut loc un moment simbolic în Parlamentul României. Sau cel puțin așa l-a dorit PSD, fix la un an de la încarcerarea lui Liviu Dragnea. Fostul său partid a respins toate inițiativele de modificare a codurilor penale și a altor legi din justiție, care se mai aflau în Parlament. Să fie acesta un moment de îndreptare? Renunță PSD la politica de ciuntire a legii din România?

La fix un an de când Liviu Dragnea face pușcărie și la o zi de când acestuia i s-a respins o nouă cerere de eliberare,PSD a adus în plen un noian de legi de modificare a justiției. Nu mai puțin de șapte. Erau depuse fie de fruntași PSD, fie de formațiuni satelit ale acestuia, dar și de PNL.

Vorbim aici de legea care prevedea pușcărie pentru cei care divulgă date din dosarele penale. Sau de cea care aducea pedepse mai mici pentru concursul de infracțiuni. A fost respinsă și inițiativa de interzicere a încătușării celor arestați preventiv, dar și cea care grația câte o treime din pedepsele celor aflați în pușcărie. A picat și legea depusă de PNL care reglementa închisoarea la domiciliu.

Mișcarea a fost pregătită din timp de noul PSD, cel al lui Marcel Ciolacu și a născut proteste din partea gărzii dure a partidului. Zilele trecute gruparea l-a criticat pe Ciolacu că e prea prietenos cu PNL-ul. Deși zăceau de vreme bună în Parlament, legile au fost puse pe ordinea de zi cu 24 de ore înainte și imediat după ce Liviu Dragnea suferă o nouă înfrângere juridică. Ca lucrurile să fie și mai spectaculoase, Marcel Ciolacu l-a pus pe Florin Iordache să conducă această parte a ședinței de plen. Mișcare a stârnit ironii și proteste în sală, ceea l-a făcut pe Iordache să se retragă. În schimb, unul dintre liderii noului PSD, Alfred Simonis a repudiat, deși cu jumătate de gură, trecutul toxic al partidului.

„Niciunul dintre noi nu suntem iniţiatori. Mă bucură faptul că împreună, prin consens, pentru că eu am propus introducerea pe ordinea de zi, respingem aceste iniţiative legislative aberante, toxice”

Este acesta, însă, semnul că avem, de-a face cu un nou PSD? Unul care să respingă cu totul aventura politică prin care a trecut în ultimii ani? Este astăzi conștient PSD de modul în care a călcat în picioare justiția din România, de faptul că a pus la îndoială onestitatea ca principiu sau de faptul c-a pus la aceeași masă interlopii cu cinstea? Dar de faptul că instituțiile statului au fost puse în slujba fărădelegii, iar cele care mai luptau au fost șubrezite?

Da, s-a făcut un pas, dar drumul este mult mai greu. În primul rând, multe dintre legile României sunt schilodite astăzi și dau cale liberă unor interpretări, conflicte de interese sau incompatibilități. Drumul pentru echilibrarea procesului de justiție este mai complicat și va dura ani buni. La fel și cel pentru recuperarea unor valori. De-abia când PSD se va angaja în lupta politică în această zonă, el va redeveni un partid care să nu mai fie privit ca unul toxic de o mare parte dintre români.