politica | Striblea.ro

Drepturi și libertăți civile, dar și ceva manipulare

27 mai 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Starea de urgență și cea de alertă au adus câteva scandaluri la care nu te-ai fi așteptat. E vorba de scandalul măștilor, cel al termometrelor, interdicțiile de circulație, al amenzilor și, mai nou, chestiunea cu anularea examenelor școlare. Dacă te gândești la scopul comun al societății, acela de a se îmbolnăvi cât mai puțini și de a nu muri niciun om din pricina acestei boli, te-ai fi gândit că acestea nu ar putea avea dimensiuni foarte mari. Sau că ele ar fi reprezentarea unor nevoi economice.

Este firesc ca oamenii care au afaceri oprite să protesteze și să invoce limitarea unor drepturi și libertăți cetățenești, astfel încât să-și limiteze pierderile financiare. Doar că România nu a avut o presiune foarte mare pe această zonă. Pachetul economic sau de promisiuni, faptul că statul s-a angajat să plătească șomajul tehnic a dus la reducerea presiunii economice. În schimb acțiunea s-a construit așa:

Presiunea a venit întâi din zona amenzilor și a interdicțiilor de circulație. În privința amenzilor și a stării de urgență, semnatarii au avut dreptate și CCR a stabilit că modul în care starea de urgență a fost stabilită este complet greșit. Și cei care au hotărât acest lucru știau deja asta, dar au ales soluția rapidă, în loc de cea care i-ar fi scutit de scandal.
Cu această victorie în spate, grupul de contestatari a început să forțeze în direcția termometrelor și a măștilor. De altfel, ultimele zile au dus la o presiune constantă pe această zonă. De fapt, scopul aceste tărășenii este să arate că actuala putere este una de natură autoritară și care nu respectă drepturile românilor. Un fel de Iohannis dictatorul care nu vă dă voie să faceți nimic.
Apoi a început discuția legată de termometre cu scandaluri și înscenări. Presiunea a fost construită mediatic cu imagini, dar și cu numeroase articole venite din partea unor avocați.
Peste asta s-a suprapus povestea cu măștile. Aici am primit semnale direct de la PSD că lucrurile nu sunt ceea ce trebuie. Ba, mai mult, liderii PSD s-au și pozat împreună fără măști ca să dea un semnal la nerespectarea legii.
Adăugați aici punctul final care spune că nu trebuie date examenele de final de an. Și că acestea sunt atac la adresa copiilor. S-a insistat mult pe frică, dar nu și pe soluții. S-a creat impresia că orice organism de control este îndreptat împotriva copiilor. Și s-a nesocotit dreptul copiilor care au învățat și au nevoie de examenele astea.

Toate aceste chestiuni au avut un numitor comun. Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești. De acord, interdicțile duc la limitări ale drepturilor. Dar tocmai am văzut că sunt pârghii care echilibrează lucrurile și ele s-au folosit. Deci pericolul unei dictaturi este limitat. România are destule instituții care să ne protejeze. Plus că reflexul firesc în astfel de situații este viața. Iar noi nu avem Volgi negre ale Covidului, pe stradă, care să facă arestări. Nu suntem nici Turcia, nici Rusia. Nici măcar Ungaria.

Cineva care a trăit în România știe că marea trăsătură a puterii PNL este comoditatea și o anumită lipsă de viteză în a face lucruri. Pentru cineva care a văzut anii puterii PSD, acuza asta de dictatură la adresa PNL este cât se poate de surprinzătoare. Dacă, însă, mesajul este repetat la nesfârșit el are șanse de reușită în foarte multe grupuri. Pentru că într-adevăr măsurile de stare de alertă sau urgență îngrădesc drepturi vor fi destui cei care se vor teme de această teorie. Mai ales un tip de public care nu stă să analizeze foarte mult. Sunt aceiași care cred că Europa este rea. Semințele sunt deja puse.

M-aș uita un pic și la spusele ministrului de interne. Sunt mai multe rapoarte europene care susțin că în toate acestea există și un război hibrid.

„Pentru că, dacă vedem pădurea dincolo de copaci, dacă-mi permiteţi această metaforă, este evident că o stare de neîncredere, o lipsă a autorităţii statului, a încrederii în sistemul sanitar, în autorităţi, toate acestea duc spre o destabilizare economică. Cei care au aceste interese pe varianta de a destabiliza, fie că sunt site-uri fantomă care au în spate anumite cercuri de interese economice, anumite persoane care le deţin şi care, de fapt, nu există, care rostogolesc anumite ştiri, anumiţi specialişti în ale informaticii care rostogolesc ştirile care ştiu să capaciteze cât mai mulţi urmăritori, toate acestea sunt, într-un fel, organizate, pentru că este evident faptul că sunt finanţate.”

N-aș merge atât de departe în cazurile de mai sus. Cred că este și o întâlnire de interese. O parte din acest tip de acțiune trebuie căutat într-un laborator politic. Nu știu care, dar metoda începe să fie vizibilă. Mai ales că PSD sau ALDE au început să se poziționeze alături de această teorie. Adică invită la încălcarea unor reguli sau spun apăsat că orice normă de restricție duce la încălcarea libertăților cetățenești. Ei folosesc această retorică cu atât mai mult cu cât prototipul lui Iohannis dictatorul este deja creat. Ați auzit demult zicerile cu Iohannis: neamțul, asemănarea cu Hitler, faptul c-ar putea conduce lagăre naziste. E o construcție din care PSD încearcă să tragă cât mai mult spor în alegerile viitoare.

Există două hibe în povestea asta. Dacă boala trece, măsurile vor înceta relativ repede de acum încolo. A doua hibă este mult mai complicată. De data asta, cine folosește acest sistem nu vine din zona idiocrației obișnuite. Adică nu avem de a face cu proștii obișnuiți. Aici este cinism în stare pură. Și încă unul care ar putea costa vieți. Eu, unul, pot accepta într-o oarecare măsură, că putem să ne batem cu scenarii în politică, dacă temele reale nu mai sunt îndeajuns. Mi-e mai greu să înțeleg de ce accepți să moară oameni pentru că tu tocmai ai făcut o „poveste” politică. Ce scop mai ai și care mai e menirea ta, ca politician, dacă mesajele tale pierd vieți?

Ungaria a investit un miliard de euro în Transilvania cu ”o strângere de mână”

26 mai 2020 Cătălin Striblea 00:03:54 0 comentarii

La București a avut loc un moment diplomatic important pe care trebuie să-l semnalăm. Ministrul de externe, Bogdan Aurescu s-a întâlnit cu omologul său de la Budapesta, Péter Szijjártó, prima dată după ce relațiile dintre cele două state au ajuns la cel mai tensionat nivel din ultimii ani. Momentul aduce însă și o dezvăluire despre modul în care autoritățile române privesc activitățile economice ale Budapestei în Transilvania.

Îmi închipui că în criza COVID și-n cea economică nu ați mai avut vreme să vedeți și ce se întâmplă între România și Ungaria. Așa că o să recapitulez un pic.

Momentul de vârf al noilor tensiuni româno-maghiare s-a consumat după declarația lui Klaus Iohannis care a acuzat PSD că vrea să dea Ardealul ungurilor, după cum s-a exprimat președintele. Afirmația a stârnit reacții de la Budapesta. România ar trebui să acorde mai mult respect Ungariei, i s-a transmis Bucureștiului. Iar declarațiile lui Klaus Iohannis ”îngreunează în mod clar menținerea relațiilor de bună vecinătate.”

Oricum aceasta era deja stricată după ce Ungaria a descoperit un nou interes în Transnistria pe care o vrea autonomă și înglobată în Moldova. O dorință mai veche a Moscovei, care și-a găsit astfel un nou aliat. Gestul acesta stârnise deja nervi la București.

Întâlnirea dintre Aurescu și Szijjarto ar fi trebuit să rezolve situația. Cei doi s-au angajat la declarații mai temperate și la respectarea parteneriatului strategic pe care-l au cele două state. Altfel, partea maghiară a plecat cu promisiunea unui acord scris pentru ceea ce-o interesa mai tare.

Și aici ajungem la acel detaliu din discursul lui Klaus Iohannis pe care multă lume l-a sesizat, dar nu l-am înțeles cu totul. Președintele a spus că există un târg între PSD și partea maghiară. Ce înseamnă asta?

De ceva vreme, Ungaria are un program de investiții economice în Ardeal. Numai anul trecut, sprijinul dat unor ferme din România a însumat 75 de milioane de euro. Programul se adresează în principal fermierilor de limbă maghiară, dar are și români înscriși printre ei.

De asemenea, numărul total al investițiilor maghiare în Ardeal este de un miliard de euro. Asta înseamnă stadioane, școli, instituții culturale și chiar plata meditațiilor la limba română pentru elevii care trebuie să dea Bacul. Statul maghiar se pregătește să facă și o universitate în România.

Aici aveți un inventar complet al investițiilor, dar și un interviu lămuritor asupra modului în care minoritatea maghiară privește situația.

Juridic aceste investiții sunt derulate prin intermediul unor fundații, iar Budapesta spune că, acum, ele s-ar fi încheiat. Temporar. Dar vor fi reluate după cele două state vor semna un acord. Dar cum s-au putut face ele legal până acum? A existat vreun acord între cele două state?

Ministrul maghiar a spus azi că ”a avut acordul verbal”, o strângere de mână și ”un privit în ochi” din partea ministrul de externe din guvernarea PSD, Teodor Meleșcanu. Și aici aveți explicația cuvântului târg rostit de domnul Iohannis.

Dincolo de retorica electorală, România are, însă, o problemă mai complicată. În ultimii ani, etnicii maghiari s-au bucurat de mai multă atenție de la Budapesta decât de la București. De câte ori o investiție nu a fost finanțată de la București, ea a primit bani de la Budapesta. Și nu există niciun răspuns, de nicio natură, la campania maghiară care construiește, după cum spune Budapesta, o ”națiune maghiară în afara granițelor.”

Nici măcar în materia limbii române, acolo unde o treime dintre copii pică Bac-ul, România nu a făcut un sistem mai accesibil de învățare. Astfel , educați și finanțați de peste Tisa, angajați doar în companii maghiare, fără infrastructură care să-i lege ușor de restul țării, nu e de mirare că etnicii maghiari văd mai curând lumina de la Budapesta decât de la București.

Paradoxul coronavirus: când au început să moară, îi vedem pe sezonieri

22 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:12 0 comentarii

O să vorbim astăzi despre unul dintre paradoxurile acestei crize sanitare, care duce la rezolvarea unei situații ce n-are soluție de ani de zile. E vorba de condițiile de muncă ale românilor sezonieri în străinătate. După ce mulți dintre ei s-au îmbolnăvit, ministerele muncii din România și Germania anunță schimbări.

Prima schimbare se va produce de anul viitor în industria cărnii din Germania. Ministerul muncii spune că de la 1 ianuarie, lucrătorii nu vor mai veni prin subcontractor, ci direct la poarta fabricii. Condițiile de protecție socială oferite de firmele subcontractoare erau diferite față de cele oferite de patronii fabricii. Plus că având între ei și angajator un lanț de firme, muncitorii români pierdeau și la banii cu care erau angajați. Asta ar trebui să se schimbe.

Înțelegerea este obținută de ministrul muncii, Violeta Alexandru, care a mers să vadă situația din Germania. Dincolo de entuziasmul autorităților române, ceea ce vedem acum este o picătură într-un ocean.

În primul rând, că acordul se aplică de anul viitor, dar criza COVID e acum. Sute de muncitori români sunt infectați cu coronavirus și avem și un deces. Cele mai recente cazuri au venit de la Dissen la sfârșitul săptămânii: 47 de infectați, 57 în carantină și încă erau așteptate peste 20 de teste. Așadar, anunțul nu rezolvă criza sanitară și nici nu le mai păzește viețile acestor oameni.

Apoi, toată această poveste a început cu lucrătorii de pe câmpuri. În cazul lor nu avem nicio rezoluție. Încă așteptăm, deși se confruntă cu probleme similare. Și oricum vorbim doar de Germania, dar românii cu munci grele și viață pusă în pericol se află în Spania, Italia sau Anglia.

Aici apare și paradoxul de care vorbeam. Până la criza COVID ei au muncit în aceleași condiții ani buni. Tot cazați în dormitoare de zeci de persoane, tot datori la subcontractori, tot ținuți la muncă ore în șir peste program. E adevărat cu bani mai mulți, mult mai mulți decât ar fi câștigat în viața lor în România. Asta și faptul că mereu a fost considerată o relație privată între angajat și angajator, i-a lăsat pe acești oameni în bătaia vântului.

Nu uitați că ani buni presa a scris de cazurile de exploatare, de dispariții, de condiții proaste, de sclavie uneori, iar reacția societății și a autorităților a fost inexistentă. ”E acolo între ei”, se spunea, ”asta e viața”, ”oricum e mai bine decât în România”. Doar adăugarea morții prin COVID peste această realitate a dus la o schimbare minoră. După ce i-am văzut la cozile plecării a existat o reacție a societății și a politicului, care, in corpore, i-a ignorat ani buni. Erau doar fie aplaudați, fie înjurați când votau după cum mergea viața politică.

Iar strict în ce privește abatoarele, situația e aproape imposibil de rezolvat. Condițiile de lucru de acolo, cu frig, muncă fizică grea, apropiere între muncitori favorizează transmisia virusului. O anchetă a publicației americane Vox arată că muncitorilor le este greu să stea cu costume și măști speciale. Respirația întețită, mișcările pe care le-au de făcut, viteza benzii cu produse îi face să transmită mai repede boala. Iar aparatele de frig și aerisire poartă microbii ușor.

Mai e ceva: din America, și ea plină de coronavirus în abatoare, până în Germania această industrie folosește în majoritate imigranți. Fie că sunt est-europeni sau sud-americani, condițiile și salarizarea sunt mai bune decât în țările lor. Deși e evident că ei costă mai puțin decât un localnic. Iar asta înseamnă că, dacă vreți problema rezolvată, trebuie, printre altele, să mâncați mai puțină carne și mai scumpă.

CE: Pensiile nu pot fi mărite! Guvernul: Mai vedem.

21 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:15 0 comentarii

Se adună semnalele că România este într-un moment critic în ce privește finanțele sale. Și nu e vorba doar de criza COVID, ci de modul aventuros în care fost și este gestionat statul român. De data asta, semnalul de îngrijorare profundă vine de la Bruxelles.

În fiecare primăvară, Comisia Europeană redactează un raport de convergență. Adică un document care arată punctele tari și slabe ale societăților din fiecare stat membru. E o analiză care se face câteva luni și-ți arată cât de aproape sau departe ești de standardele pe care Uniunea le cere de la membrii săi. Analiza merge de la domenii privind politica fiscală și până la educație, sănătate sau transporturi. E cel mai bun rezumat pe care un cetățean european îl poate avea despre țara sa.

Unul dintre punctele analizei europene spune că

”Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice ale României era deja în pericol înainte de izbucnirea epidemiei de COVID-19 ca urmare a deficitelor bugetare ridicate și a creșterii semnificative preconizate a costurilor legate de îmbătrânirea populației, în special a pensiilor”.

Pe șleau înseamnă că nu prea avem bani și că din ăia puțini pe care-i mai și împrumutăm plătim prea mult pentru pensii. Acestea au fost deja mărite cu 15 la sută anul trecut și ar urma o nouă mărire cu 40 la sută în această toamnă.

Comisia continuă:

”ca urmare a deciziilor anterioare în materie de politică fiscal-bugetară, România dispune de rezerve bugetare limitate pentru a face față impactului epidemiei de COVID-19. Efectul agregat va fi instalarea recesiunii economice în 2020.”

Nu cred că poate fi mai clar de atât. Cam toate organismele internaționale și companiile de audit spun același lucru. România nu poate susține actuala structură bugetară laolaltă cu actualul sistem de pensii. Iar depopularea zilnică a României face lucrurile și mai complicate. Semnalul e clar: nu măriți pensiile la toamnă!

Doar că în România este an electoral, iar președintele și premierul au anunțat deja că o mărire va avea loc. Președintele Iohannis chiar a spus că părinții și bunicii noștri nu trebuie să fie cei care suportă factura de plată a crizei sanitare și economice. Deci, ceva-ceva se va întâmpla dar nu ne e clar ce.

Cu un corp de pensionari de cinci milioane două sute de mii de persoane, dar care primesc în medie 1292 de lei pe lună, e aproape sinucigaș pentru un partid să zică că nu va mări pensiile. Mai ales că există și o uriașă problemă de inechitate între aceste persoane. Sunt oameni cu pensii complet diferite pentru aceeași muncă, ca să nu pomenesc de sistemul de pensii speciale, care pe anumite paliere este o jignire pentru toți cetățenii onești ai României.

Estimarea mea este că guvernul va mări pensiile în ciuda tuturor evidențelor. Și o va face înainte de alegeri. Se va împrumuta mai departe, indiferent de costuri și va păstra situația neschimbată. Doar că jongleria asta cu pensii mărite, aparat bugetar uriaș și ineficient și, chipurile, investiții în infrastructură nu are cum să-i iasă, mai ales în lunile următoare. În special, în lunile următoare.

Calculul arată iarăși că cele sacrificate vor fi investițiile. Foarte probabil că România va rata o nouă oportunitate de dezvoltare. Pregătiți-vă pentru un nou mandat steril în care vom mânca tot ce vom produce, fără a lăsa mare lucru în urmă.

Marea cursă electorală pentru iertarea amenzilor

19 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:07 5 comentarii

Cum era de așteptat ne îndreptăm către o amnistie generală în materia amenzilor din starea de carantină. Există deja un proiect de lege depus de ALDE în acest sens. Ce efecte va avea, însă asupra societății, această iertare în masă?

Proiectul a fost depus de ALDE, Pro România și UDMR. Mă surprinde absența semnăturilor PSD și chiar sunt curios cum se va raporta partidul lui Marcel Ciolacu la această chestiune. Proiectul este unul care argumentează drepturile și libertățile civile și respectarea acestora cât mai aproape de litera legii. Și este în spiritul solicitărilor cu care Avocatul Poporului a blocat stare de urgență la CCR.

Chiar deciziile CCR sunt la baza argumentației care propune scutirea de la plata amenzilor pentru trei sute de mii de persoane. Fac excepție actele de tulburare a liniștii publice din perioada respectivă, adică bombardierii și fuga din locurile de izolare.

Primul argument e dat chiar de deciziile CCR, care constată că modul în care s-a hotărât starea de urgență este greșit. Al doilea este că și într-o stare de urgență corectitudinea pașilor legali nu poate fi ignorată. La fel, citez ”măsurile care pot decurge din instaurarea unei stări de urgență nu trebuie să aibă efecte și impact negativ la adresa cetățenilor români, creându-le panică, nesiguranță și neîncredere la adresa bunăstării lor din toate punctele de vedere, drepturilor și libertăților lor fundamentale, precum și la adresa statului român în sine și a democrației. ”

Ca ultim argument adăugați că trei sute de mii de cereri de anulare a amenzilor, așa cum rezultă din decizia CCR, ar bloca instanțele de judecată. Cred că doar acest argument este singurul care nu are nuanțe în această dezbatere. În rest, chiar dacă domnul Tăriceanu susține altfel, acest proiect de lege le dă sentimentul oamenilor cinstiți că au respectat legea degeaba. Eu unul nu am simțit nici panică, nici neîncredere în pandemie.

Înțeleg că vor fi sancționați cei care au comis fapte grave, dar nu poți să consideri că restul amenzilor constituie abuzuri la adresa a sute de mii de cetățeni. Este evident că au existat mii de cazuri de oameni care au nesocotit măsurile din timpul carantinei, care au ieșit din casă, care s-au deplasat deși nu aveau treabă. Știți, la fel de bine ca și mine, de imaginile cu oameni care ieșeau la pădure, la grătare, mergeau în zone în care se puteau întâlni departe de ochii legii. Pot să înșir, ca și voi, o grămadă de momente în care diverși cetățeni nu au respectat legea.

Faptul că încerci să faci ordine într-o situație potențial periculoasă nu este tot timpul un atac la democrație. În comunicatul său, Călin Popescu Tăriceanu susține că există și alte metode dea convinge populația să stea în casă. Știind mereu că va veni o amnistie pentru orice ar face, sigur nu-i mai ții însă. Nu mă surprinde nici că proiectul vine de la ALDE al cărui lider e cunoscut că sare peste ordinea și disciplina unei cozi.

Da, modul în care au fost mărite amenzile și cel în care s-a proclamat stare de urgență au fost legal greșite. Democrația și legalitatea sunt importante și trebuie apărate. Nu cred, însă, că România și-a pierdut caracterul democratic în ultimele luni. Dar cred că tocmai a mai pierdut ceva din respectul față de disciplină. Iar ce vedem acum e, în mare măsură, doar un demers electoral.

Cât sunteți ocupați să nu vă îmbolnăviți, se măresc mandatele baronilor locali la cinci ani

18 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:09 1 comentariu

Știu că toată lumea se concentrează la criza sanitară și la cea economică, dar politicienii români au și alte treburi de care nu v-au povestit încă. Fără știrea voastră, o nouă lege va duce mandatele primarilor și ale președinților de consilii județene la cinci ani. Legea e deja adoptată la Cameră, tacit. Și a primit și avizele necesare la Senat. Ce se întâmplă?

Legea este depusă de UDMR și a trecut fluierând de Camera Deputaților. De vreme ce toată lumea era atentă la coronavirus s-a considerat că nu e necesară o dezbatere pe o chestiune esențială a democrației. Legea spune că mandatele aleșilor locali vor fi, de la următoarele alegeri, mai lungi cu un an. Adică, cine se alege la iarnă va fi primar, consilier sau președinte de CJ până în 2025.

În expunerea de motive se spune că acest lucru s-a întâmplat și în alte state precum Germania, Austria sau Belgia. După care, s-ar evita sincopele în administrarea orașelor, iar diverșii politicieni locali ar fi feriți de crizele politice naționale.

Autorii proiectului constată, de asemenea, că patru ani nu sunt de ajuns pentru inițierea, urmărirea și consolidare unor investiții la nivel local. Mai mult, calendarul fondurilor europene se întinde pe șapte ani și de asta cinci ani de mandat ar fi numai buni ca orașele noastre să înflorească.

Legea a fost depusă de UDMR, dar este susținută și de PSD și ALDE. PNL s-a făcut că nu vede cum stă treaba și s-a abținut de la votul din comisia de administrație publică, ceea ce echivalează cu un vot pentru. S-a opus USR.

Și acum, că aveți datele, poate deslușim și ce vor în realitate cei care au votat-o. Cu argumentele din expunerea de motive poți susține și o propunere de mandate pe viață. De ce cinci ani și nu șapte? Sau poate ar trebui să fie un mandat pe finalizarea unor investiții. Cu tipul acesta de viziune te poți îndrepta oriunde. Chiar credeți că îți trebuie cinci ani ca să pui borduri sau să faci fântâni arteziene, companii municipale sau alte năzdrăvănii?

În realitate, PSD și aliații își doresc întărirea puterii aleșilor locali care devin baza partidelor. Cu un mandat de cinci ani care se adaugă celor, uneori, 20 de ani de administrație, câțiva oameni devin cei mai puternici din România. Gândiți-vă la puternicii baroni locali ai PSD, care mai primesc un an de mandat. La fel cei ai UDMR care sunt aceiași de ani buni. Și primarii vechi ai PNL beneficiază de același tip de avantaje. De asta ați și văzut abținerea cu pricina.

Cu mandate mai lungi decât ale parlamentarilor, baronii locali de tot felul vor deveni și cei care domină peisajul politic, ei fiind în totalitate decidenți și pentru candidații la alegerile naționale. Puterea politicianului local crește în comparație cu cea a aleșilor naționali.

UDMR obține și o decalare a alegerilor locale de cele parlamentare. Astfel cele din urmă vor avea o prezență mai mică, iar pragul va fi mai ușor de atins de către UDMR

Cu o astfel de lege, partidele vechi își consolidează poziția în fața unei clase politice noi. Fără realizări și cu puțini aleși locali, partide de genul USR, PLUS, dar și concurentul PSD-ului, Pro-România, au puține șanse să capete vizibilitate și încrederea alegătorilor din comunitățile locale.

În fine, un astfel de tip de alegeri argumentează în favoarea oamenilor providențiali și mai puțin pentru administrații care se bazează pe sisteme funcționale și un corp de funcționari puternici. E la fel ca atunci când PSD a pregătit mandatul prezidențial de cinci ani pentru un singur om, Adrian Năstase. Poate i se întoarce și acum împotrivă.

Photo by Element5 Digital from Pexels

Ne place sau nu, limitarea unor drepturi trebuie făcută de Parlament

13 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:04 2 comentarii

Bătălia pentru starea de alertă, dată de Parlament și Guvern, cu intervenția CCR, are o semnificație mai profundă decât cine se așează într-o postură electorală mai bună. Este de fapt un test pentru democrația noastră care trebuie să reziste, indiferent de modul în care ne plac sau nu actorii.

Sesizată de Avocatul Poporului, CCR a decis că limitare unor drepturi cetățenești în România poate fi decisă doar de Parlament nu și de către guvern. Iar acest lucru se poate face doar pe o perioadă limitată. Știu că decizia nu pică bine președintelui și guvernului, dar ea este necesară pentru limpezirea spațiului nostru democratic pe viitor.

De fapt, bătălia care se duce este între pandemie și democrație. Trebuie să admitem că, în România, puterea a fost exercitată în ultimele luni doar de câteva persoane. Putem să le numărăm pe degetele de la o mână: Iohannis, Orban, Vela, Arafat și Tătaru. Asta a fost necesar pentru că era nevoie de decizii rapide. Și putem cădea de acord că fără aceste decizii, În România ar fi putut fi mai rău.

De asta, multă lume este înclinată să spună că așa este mai bine. Că urgența, criza, pandemia în acest caz, sunt situații care ne dau voie să umblăm la drepturile cetățenești tocmai pentru evitare unor pericole. Întrebarea care se pune este, însă, dacă în locul celor pe care i-am numit s-ar fi aflat echipa guvernamentală a PSD. Tot cu așa ușurință s-ar fi acceptat această soluție? Dacă la 10 august, echipa Dragnea hotăra că în România am ajuns într-un impas așa de mare încât e necesară o stare de urgență?

Desigur că buna credință și istoricul politic al celor care iau astfel de decizii cântărește mult. Iohannis și ai săi nu au în spate un bagaj de decizii lipsite de bună credință, așa acum are PSD-ul. Și nici n-au dat semne că vor să se joace de-a autoritarismul cum visa Dragnea, căruia, probabil, îi plăcea mult de Viktor Orban. Aceste decizii ale CCR se dau însă pe termen lung și pentru a preveni momente de tip Orban

Rațiunea spune că, de vreme ce însuși guvernul și mica celulă de putere au hotărât că situația se îmbunătățește, puterea trebuie să revină în spațiul său democratic. Parlamentul, ne place sau nu, obligă la dezbateri și la ascultarea mai multor argumente. Avem diverse pârghii de control pentru ce se întâmplă acolo, atâta vreme cât bătălia se poartă cu onestitate.

Iar pentru cei care cred că măsurile mai dure sunt esențiale în această țară, pentru că nu avem un popor ascultător, nu aceasta este soluția. Concentrare puterii în câteva mâini este greșită. Oameni mai puternici nu fac poliția mai eficientă sau legea mai bună. De exemplu, nu am fi asistat la o afirmație de genul că cei care fac achizițiile ar trebui să aibă imunitate, așa cum a spus Arafat.

Sigur că nu toți cei din Parlament sunt apărătorii democrației. Sub acest scut au făcut de-a lungul anilor treburi mișelești. Dar pentru asta vine și decontul. Și s-a văzut destul de clar că societatea le poate pune frână.

Concluzia pe care trebuie să o tragem este de altă natură. Democrația nu este negociabilă. Ea este un joc al balanțelor și tocmai asta se întâmplă acum. Ce au de făcut puternicii zilei, în astfel de situații, este să stea la aceeași masă și să găsească soluții comune pentru toți. Soluții care să fie negociate, să nu depășească cadrul legal și să se supună compromisului acceptabil într-o societate democratică.

CCR nu mai are credibilitate. Se mai poate face ceva?

8 mai 2020 Cătălin Striblea 1 comentariu

Războiul dintre CCR și Guvern este un moment critic pentru democrația românească. El arată un sistem statal atât de putred încât nu poate funcționa nici în fața morții. Ce poate fi făcut?

Răsturnarea stării de urgență de către CCR și oprirea valului de amenzi aplicate populației au fost ultimele picături în războiul pe care PNL și președintele Iohannis îl duc cu actuala Curte. Ludovic Orban a anunțat că este începutul unei schimbări profunde.

”Suntem din ce în ce mai hotărâți să găsim soluții pentru a schimba prevederile constituționale care reglementează activitatea CCR, pentru că este clar că trebuie schimbate dacă au dus la o asemenea componență a Curții care a devenit un inamic al Constituției.”

Mesajul e clar: nu ne place ce decizii luați, componența trebuie schimbată.Domnul Orban știe că aceasta este doar o amenințare dintr-o construcție mai amplă. Cu actualul parlament, Curtea și modul său de funcționare nu pot fi schimbate. Și poate nici cu viitorul dacă scorul nu se așează bine pentru PNL și USR. Ce face domnul Orban acum este doar o pregătirea electorală, acolo unde tema Curții poate deveni importantă. Ca în orice campanie, ai nevoie de un inamic, iar PNL tocmai a găsit un cal bun de bătaie.

CCR are destul bube în cap. Le-am tot povestit. De la cazul Kovesi și până la participarea activă la destrămarea sistemului penal, hotărâri date pentru o persoană, desființarea unor incompatibilități, erata la referendum sunt tot atâtea episoade controversate din istoria sa. Inclusiv capacitatea de a se face preș în fața mai marilor zilei.

Declararea stării de urgență ca neconstituțională și oprirea amenzilor sunt firești, însă. Până și inițiatorii lor știau că acolo este o problemă. Starea de urgență a fost declarată pe un mecanism greșit și acceptat pentru că altă soluție nu era. Când s-a decretat, Parlamentul nu putea fi fizic întrunit, fiind în izolare. Mărirea amenzilor era greșită, dar Iohannis și echipa sa au ales că sănătatea și oprirea pandemiei sunt mai importante decât respectarea legii la milimetru. Decizie firească și aproape aproape inatacabilă. Mai ales că Iohannis nu are veleități de autocrat.

Problema arată însă un mecanism statal viciat. Pentru că ea ar fi putut fi rezolvată dacă forțele politice implicate ar fi stat măcar o oră la aceeași masă și s-ar fi consultat asupra soluțiilor. Marele păcat al democrație românești este că e într-un război neîncetat. Or în fața unui dezastru de asemenea magnitudine era o datorie a tuturor forțelor politice să se consulte asupra implicațiilor pe care le presupun măsurile din criză.

Nu au făcut-o nicio secundă, ba, mai mult, au încercat și de-o parte și de alta să se poziționeze. Ca să adâncească problema, chiar în al 13-lea ceas, Curtea rămâne zeflemitoare și-i comunică guvernului că în chestiunea amenzilor ” e treaba lui cum se descurcă”. Pentru că așa arată colaborarea instituțională în România.

Anunțul lui Orban ne aduce o nouă bătălie de durată, care ne va măcina o vreme . Curtea nu poate fi schimbată, membrii ei nu pot fi dați afară pentru că nu ne plac, atribuțiile lor nu pot fi schimbate pentru că acum nu răspund unor imperative. Toate acestea pot costa în timp. Iar problema nu este în mecanismele de numire de la Curte, ci în selecția oamenilor care ajung acolo.

Până când candidaturile nu vor fi supuse dezbaterii publice, până când criteriile de selecție nu vor limpezi, dar și bazate pe profesionalism, chestiunea nu se va rezolva. Și mai ales până când politicienii de la stânga la dreapta nu vor înceta să considere curtea un mecanism care să răspundă la comenzile lor.

De asta, am stat un pic și am judecat cum ar trebui să arate toată această poveste, într-o lume normală. Și iată la ce concluzii am ajuns

Curțile Constituționale sunt curți politice. Ar trebui să stabilim asta de la bun început. Cel mult juridico-politice, dacă vreți să introduc o nuanță. Ele sunt construite pentru a se respecta cadrul constituțional, pentru a lămuri anumite controverse, dar cel mai important sunt făcute pentru a păstra anumite curente corecte ale societății și a impulsiona unele noi. Ele trebuie să lămurească probleme grele ale societății și pur și simplu să ne împiedice să o luăm razna. Prima curte constituțională, cea de acum 100 de ani, în Austria a avut chiar un scop declarat de a ține Parlamentul în frâu.

În mod evident, Curțile constituționale sunt o emanație politică și un teren de joacă al politicienilor. Membrii lor sunt numiți de către politicieni și pentru asta sunt construite sisteme mai mult sau mai puțin infailibile. Nu există sistem perfect. Dar mai peste tot în lume, ele au un numitor comun: judecătorii sunt persoane al căror grad de profesionalism este cel mai înalt. Ei sunt profesioniști respectați și nu oameni care primesc cea mai importantă sinecură dintr-o țară.

Ce avem în România?

Avem o curte în care sunt 5 magistrați, 3 politicieni și un profesor de drept. Dacă vă uitați la cv-ul celor cinci magistrați veți vedea că nu există criterii unitare care să le arate gradul de profesionalism. Singurul criteriu este ca acesta să aibă 18 ani vechime în magistratură. Ca și cum alt tip de experiență profesională nu ar fi relevantă.

Ce criterii ne lipsesc?

Mapa profesională trebuie să fie una impecabilă și să aducă condiții de integritate importante.

Analiza publică trebuie să fie cât se poate de riguroasă. Iar ei trebuie să răspundă unor întrebări de natură să ne edifice asupra unor probleme controversate din societate. Pentru că 9 ani, sunt cei care au o putere absolută trebuie să știm dinainte ce gândesc în anumite chestiuni. Cum văd politica penală a statului, cum se poziționează în chestiuni mai vechi de drept constituțional, de separare a puterilor în stat. Dar de exemplu ar trebui să știm și ce gândesc în materia drepturilor și libertăților civile, a parteneriatului civil, a căsătoriilor între homosexuali, avort și altor probleme cu care societate se va întâlni la un moment dat. Analizarea lor ar trebui să fie mult mai riguroasă

Eu văd necesitate alcătuirii unui dosar public cu mapa profesională, lucrări științifice, inclusiv masterul sau licența, dar și răspunsuri detaliate la o serie de întrebări precum cele de mai sus. De asemenea audierea trebuie să fie publică și nu numai în fața unui organism politic, ci și a unora profesionale. Oamenii aceștia au putere egală cu a unui președinte.

Există deja semne de profesionalizare în ceea ce privește numirile. Sunt câțiva judecători care au ce să caute acolo. Cred că e un proces pe care societatea trebuie să-l urmeze. Pentru asta este o condiție: presiune publică constantă pentru dezinfectarea deciziei politice.

Mai jos aveți și dezbaterea mea cu Vlad Petreanu, pe această temă la Avocatul Diavolului.

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Poate fi depolitizată Curtea Constituțională?

Avocatul Diavolului, cu Vlad Petreanu și Cătălin Striblea: Poate fi depolitizată Curtea Constituțională?https://www.europafm.ro/avocatul-diavolului-cu-vlad-petreanu-si-catalin-striblea-poate-fi-depolitizata-curtea-constitutionala/

Publicată de Radio Europa FM pe Vineri, 8 mai 2020

Guvernul nu o să miște un pai în materie de pensii și bugetari, deși dezastrul este anunțat

6 mai 2020 Cătălin Striblea 00:03:52 0 comentarii

Astăzi o să vă arăt cum, încă o dată, realitatea nu ține cont de alegeri și nici de campanii electorale. Toate planurile economice ale guvernului au primit un duș rece de la Bruxelles. De acolo aflăm că prognoza pentru deficitul bugetar al României în 2020 este de 9,25 la sută

Da ați auzit bine. 9,25 la sută. Păi, o să-mi spuneți domnul Cîțu ne-a spus că o să fie de peste 6 la sută doar. Desigur. Comisia Europeană care a publicat această prognoză de primăvară nu are, însă, alegeri în toamna acestui an. Și nici nu are de ce să spună că lucrurile arată mai bine decât speram, așa cum spune ministrul de finanțe.

Pe scurt, prognoza Comisiei Europene spune că vom avea o scădere a economiei de șase procente și nu de aproape două cum a zis guvernul. Apoi la anul vom crește cu peste patru procente, dar deficitul se va duce la peste 11 la sută.

Inflația va fi de doar 2,5 la sută, asta pentru că prețul benzinei va scădea spectaculos. Dar tot așa va scădea și consumul. Șomajul va crește și Comisia așteaptă o scădere a investițiilor atât în domeniul publi cât și-n cel privat. Tabloul este sumbru, mai ales că România era deja campioană la derapaje fiscale încă din vechile guvernări.

Partea și mai proastă este că toate acestea se vor întâmpla înaintea alegerilor și niciun partid nu vrea sau nu poate să se comporte rațional. Dacă ani de zile, arma ta electorală a fost se va da și nu se va face, e greu să fii acum responsabil. Iar semnalele sunt din ce în ce mai proaste. Atât președintele, cât și premierul, dar și ministrul de finanțe au anunțat în 24 de ore că o să asistăm la mărirea pensiilor. Poate nu cu 40 la sută, dar ceva tot se va face. Nu am vrea ca părinții noștri să fie cei care deconteaza criza, a spus președintele Iohannis.

Adevărul este că Românii nu-și permitea pensii mărite nici înainte de criză. Adevărul este că România nu-și permite nici actualul sistem de pensii. Și că se împrumută din greu pentru ca să plătească. Pe măsură ce balanța demografica se va dezechilibra și mai rău, dezastrul va fi mai evident. O reformă și punerea pe alte baze sunt necesare, dar despre asta nu se va sufla nicio vorbă.

Din același motiv, alegerile, guvernul nu dă niciun semn în privința rearanjării aparatului de stat. Nici ca valoare a salariilor, dar nici ca număr de angajați. Sau să gândească o reașezare a acestora. Milionul de oameni care lucrează la stat, de multe ori cu performanțe care nu sunt la înălțimea salariilor, reprezintă o țintă electorală care nu poate fi deranjată. În timpul crizei, România a strâns bani doar ca să plătească pensii și salarii.

Acum, statul trebuie să plătească și funcționarea privaților, deci încă o gaură la buget. Iar premierul Orban anunță și investiții publice ca să impulsioneze economia. Dar ca să plătești toate astea trebuie să fii magician. Sau iresponsabil. Sau câte puțin din amândouă, dacă înaintea ta sunt alegeri.

O repet fără nicio plăcere: România va fi noua Grecie. Mai rău este că acum toată Europa este în necaz și, dincolo de fondurile de criză deja aprobate, cu greu se vor găsi alți bani ca să ne sprijine. Echilibrarea bugetului este acum obligatorie, dar am ajuns în faza în care politicienii nici nu mai au curaj să vorbească de ea. Ca și cum motivul pentru care facem alegeri este să aibă ei funcții, nu ca să repare România.

Pandemia și autonomia au intrat în cursă electorală

5 mai 2020 Cătălin Striblea 00:04:01 0 comentarii

Discursul președintelui Iohannis de la luni la prânz a amestecat epidemia cu autonomia, iar genul acesta de comunicare ar trebui să poarte un nume. Cum nu l-am găsit, i-am spus simplu: campanie electorală.

Am privit surprins revenirea președintelui la discursul privind autonomia Ținutului Secuiesc, lucru pe care l-a declarat imposibil. Prima dată, m-a surprins pentru că nu avea de ce să fie prezent la coada unui anunț despre pandemie. A doua oară pentru că eu credeam că vrea să-și ceară scuze pentru folosirea limbii maghiar într-un context neonorabil. Dar și pentru că legea de care vorbește se aplică deja de ani buni și acum doar este translatată într-un cod administrativ. Limba maghiară se folosește în anumite circumstanțe în localitățile cu 20 la sută maghiari. La ferk ar fi și-n cazul limbii chineze, dacă am avea aici o comunitate destul de mare.

Recursul la discursul naționalist e noua armă electorală a președintelui care știe că aceasta merge foarte bine la anumite categorii de public din România. Dar este și o ocazie să dea peste nas PSD care ani de zile i-a construit într-un mod, nu de puține ori josnic, o imagine de neromân. Grupurile de Facebook naționaliste, în care au pompat puternic diverși lideri ai PSD, au făcut portret unui neamț rău și vânzător de țară. Iohannis doar le scoate ipocrizia pe ochi.

Mai e ceva. PSD și nu numai, de fapt toate partidele care au fost vreodată la guvernare, s-au jucat periodic cu astfel de legi, din rațiuni electorale. Ungurii le arătau alor lor că sunt niște naționaliști convinși, de cealaltă parte românii apărau Ardealul. Și scoteau câte un proiect de lege din mânecă de câte ori aveau nevoie să se joace în alegeri cu el. Tehnica e știută și instrumentată ani buni.

Problema este una electorală, dar ce este nelalocul lui este combinația dintre cele două teme. Când vorbim de coronavirus vorbim de viață și de moarte, vorbim de prăbușirea economie, vorbim de schimbări profunde în viața noastră, fie că suntem români, unguri sau sași. Discursul președintelui te face să te întrebi dacă nu cumva și partea de epidemie este jucată politic în scop electoral.

Asta pentru că după o perioadă de prudență, odată cu scăderea în sondaje a PNL, Cotroceniul anunță tot felul de libertăți, de înlesniri și relaxări. Or aici nu putem face politică, putem lua doar măsuri bazate pe știință.

Abordarea hiper prudentă a României poate fi considerată una cu rezultate bune, deși numărul de morți la milionul de locuitori este mai mare decât în alte state. Joaca din ultimele zile și răspunsul la nevoia de relaxare a populației este periculos pentru că înmoaie vigilența, iar acest lucru se va vedea ușor pe străzi. La fel, răspunsul economic corect, care să taie din cheltuielile de personal ale statului și să grăbească investițiile, a fost evitat. Ba, este posibil ca pensionarii să primească și o mărire a pensiilor, deși toată lumea vedea că e imposibil. Nu cu 40 la sută, dar ceva, acolo, înainte de alegeri. Asta în condițiile în care toate încasările statului din martie s-au dus pe pensii și salarii, lucru de neimaginat în toți anii din urmă.

Pe scurt, discursul puterii din ultimele zile este unul care pregătește alegerile, fie că vorbim de politică, sănătate sau economie. Iar în aceste zile, când diverse crize se aștern în fața noastră, este pur și simplu periculos.

Foto: presidency.ro