educatie | Striblea.ro

Am făcut-o din nou!

14 iunie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

România merge din nou la Campionatul Mondial de handbal feminin, după dubla cu Serbia, încă deținătoarea medaliei de argint. Am pierdut ieri, dar în tur fetele câștigaseră la șase goluri. Suntem singura echipă care a mers la fiecare ediție de mondiale și europene în istoria acestui sport. Și asta e formidabil. Nu o să zăbovesc asupra chestiunilor sportive, am confrați chiar pricepuți.

O să vă spun însă bucuriile mele după acest meci. Ieri naționala de fotbal a României a făcut un joc cu gust sălciu care a atras toate privirile și comentariile. Un amestec de lehamite cu prea plin de sine, cum rar ți-e dat să vezi. În același timp, în România, vă dau eu vestea asta, are loc Campionatul European de Baschet Feminin. Știți unde se joacă și cine este în grupa României? Nici eu. Mai mult

Am primit hârtie că trebuie să reînscriem copilul la religie

12 iunie 2015 Vladimir Striblea 10 comentarii

Hârtia e de fapt o cerere de înscriere care i s-a pus în ghiozdan. Apoi, ni s-a comunicat verbal că avem obligația de a-l înscrie din nou, altfel nu i se va încheia media școlară. Asta este a doua înștiințare, după ce în urmă cu o lună am aflat că Vladimir va fi trecut absent la religie, chiar dacă nu s-a mai înscris în luna martie, după decizia Curții Constituționale.

La data respectivă am cerut lămuriri și mi s-a explicat că transformarea religiei într-o oră cu adevărat opțională nu e un lucru chiar atât de simplu sau, mă rog, e un lucru pe care l-am înțeles greșit. De fapt, dacă o să funcționeze, asta se va întâmpla ”poate” anul viitor și că faza cu înscrierile din primăvară au fost un soi de ”sondaj în școală”. Am aflat că nu prea există norme de aplicare și că în general, asta e viața, cam trebuie să faci religie.

M-am cam enervat, am spus și eu ce știam deja de hotărârea CCR și că nu mai trebuie să trimiți copilul la oră dacă nu s-a înscris după data de 6 martie. Hotărârea CCR a devenit valabilă imediat după publicarea ei în Monitorul Oficial. Situația a rămas la data respectivă cam în aer, în sensul că am primit asigurări că ”nu vor fi probleme.”

Așa că am rămas cu gura căscată când am aflat că nu o să încheiem școala anul acesta, că nu ne-am prezentat la religie după 6 martie, deși știu că Ministerul Educației a trimis o metodologie în școli tocmai pentru această situație. Dar am hotărât să nu mă enervez. Chiar sunt curios dacă o să ajungem să ne judecăm pentru treaba asta.

Și o spun încă o dată: nu am nimic nici cu orele de religie, nici cu Biserica. Dar forma în care se predă religie în școlile din România nu-mi place. Aș vrea să se predea istoria religiilor, aș vrea să li se deschidă mintea spre alte religii și culturi, aș vrea să vadă că lumea e fascinantă în toate formele ei. Mi-aș dori ca Vladimir să afle la sfârșitul școlii ce gândesc musulmanii, ce vor evreii, cine sunt budiștii, ce ne apropie și ne desparte de ei. Aș vrea ca orele astea să-i deschidă spiritul, nu să-l țină aici. Ori asta nu se întâmplă acum.

Ce spuneți de treapta a doua, domnule Președinte Iohannis?

2 iunie 2015 Cătălin Striblea 1 comentariu

A apărut proiectul noii legi a educației. Chiar ministrul Câmpeanu spune că e posibil să fie modificat substanțial până la ieșirea din Parlament. Rămâne de neînțeles pentru mine de ce se modifică totuși o lege care nu funcționează decât de vreo trei ani. Dar, de-ar fi să o modifice, măcar să știe că suntem cu ochii pe ei. Așadar:

1. Clasa pregătitoare rămâne la școală. Cel puțin așa promite ministrul educației. Nu pun însă mâna în foc că va rămâne așa.Parlamentul e plin de surprize. Majoritatea părinților pe care îi știu s-au declarat mulțumiți de funcționarea clasei pregătitoare în școli. Nu au fost mari drame și nici copii prea mici ca să meargă la școală. Dacă ne-am întoarce înapoi, ar fi doar un moft ca să i se dea peste nas lui Funeriu. Mai mult

Câteva motive pentru care germanii își cresc copiii mai bine

29 mai 2015 Vladimir Striblea 3 comentarii

Acum că am împlinit nouă ani, trebuie să purtăm și această discuție dificilă. Vladimir nu merge nicăieri neînsoțit. Nici la colț, nici la magazin, nici afară în spatele blocului, darămite la școală, cum făceam noi pe vremuri. Nu pentru că nu și-ar dori. Omul și-a exprimat dorința de mai multe ori, dar lipsește încrederea din partea noastră. Sunt convins că s-ar descurca, dar parcă nici nu-ți vine să-l lași singur.

Pericolul nu e clar identificat, dar ar putea fi orice, de la șoferii nebuni, la câinii liberi sau oamenii răi. Când eram de vârsta lui mergeam singur la școală, îmi pregăteam masa dimineața, o încălzeam la aragaz pe cea de prânz (ah, ce părinți nebuni!) și mergeam cu sportul zile întregi în deplasări, doar cu un singur profesor. Și deși am făcut toate lucrurile astea, nicio secundă nu mi-a trecut prin cap că Vladimir poate face ceva singur. Iar în fața noastră se deschid două căi. Mai mult

Chucky e fra’-su lu’ Anabelle. Asta afli pe net la 9 ani

10 mai 2015 Vladimir Striblea 0 comentarii

Zilele astea am fost cu Vladimir la East-European Comic Con, unde mai puteți ajunge până în seara asta. Comic Con-ul e o lume fantastică din benzi desenate și seriale care prinde viață vreme de două zile. Te întâlnești aici cu actorii din Game of Thrones, veniți cu tron cu tot, cu personajele din Team Fortress, dar și cu o grămada de jocuri, figurine, costume și o uriașă sală de gaming, unde vă puteți juca sau vedea chiar și profesioniști la lucru.

Vladimir a fost fix în lumea lui. A spart pușculița la cumpărături, a trecut pe la toate jocurile, mai avea puțin și rămânea acolo. Episodul care mă interesează s-a petrecut însă la standul unei companii de film. Cei de acolo distribuiau postere și trailere gratuit la public. Al meu vede pe perete un poster cu o păpușă însângerată: Mai mult

Cum convingi un puști de nouă ani să se uite la sport

19 aprilie 2015 Vladimir Striblea 5 comentarii

Recunosc că mă roade un pic chestia asta. Sunt tatăl unui băiețel de aproape nouă ani, care nu se uită la niciun fel de sport. Nici la marile evenimente. Și la noi în casă televizorul este mereu deschis la sport: fotbal, handbal, tenis, baschet, ciclism. Eu, unul, încerc să nu ratez nimic. Iar serile în care mă suprapun la emisiune cu Liga Campionilor sunt dureroase. Al meu este însă zen. Știe marii jucători, pe canale nevăzute, dar nu cred că a stat vreodată să vadă un Barça-Real.

La vârsta lui nu vedeam meciuri la tv, pentru că nu prea erau. Dar aveam o planșă din pal pe care desenasem un teren de fotbal cu rezerva unei carioce. Și făcusem jucători din piese de rummy pe care le vopsisem. Un vecin mi-a făcut la Mecanica două porți dintr-o plasă fină, metalică. Și acela era televizorul meu. Când am avut antene destul de puternice să prindem Moscova 1 si 2, am văzut aproape integral Mondialul din Mexic 86 și Europeanul din Germania 88. Așa că știu ce vrea să zică, naționalnaia zbornâia și nașa comanda . Ba, pot să vă spun că l-am văzut jucând și pe basarabeanul Raț la Dinamo Kiev. Și acum cred că este basarabean… Asta era o paranteză. I-am văzut pe toți marii, iar din 90 nu m-am mai despărțit de televizor.

Mai mult

Când visele devin realitate

25 martie 2015 Cătălin Striblea 0 comentarii

Sute de copii împânzesc terenul Sălii Polivalente din Cluj. E finalul Trofelui Carpați de la Cluj, de săptămâna trecută, după meciul cu Suedia. Copiii aleargă în mici grămezi, după fiecare dintre jucătoare. Și nu contează că am luat bătaie la aproape 10 goluri. Mica Brădeanu se fotografiază cu toată lumea. Ada Nechita e într-un mol rulant ca la rugby. Paula e sărutată din toate părțile, după ce numele i-a fost strigat minute în șir. Pe tunelul de la vestiare e un haos complet. Peste o sută de copii și adolescenți sunt adunați în fața ușii pe care o blochează complet. Fiecare fată care iese trebuie să treacă printr-un tunel de pixuri, aparate foto, carnetele de semnături, steaguri în care sunt înveșmântate. Nicicând nu mi-a fost dat să văd atâta iubire pentru naționala de handbal.

Mai mult

De ce au pierdut cei care nu vor religia în școli

8 martie 2015 Cătălin Striblea 7 comentarii

Căci după anunțarea procentelor de înscriere, așa se va vedea. Cei care au susținut că religia în școli nu e necesară au pierdut. S-au înscris, la ora actuală între 85 și 90 la sută dintre elevi. Asta încheie o dezbatere care s-a purtat cu furie și la care ai fi zis că participă milioane de români. Că lumea chiar e preocupată de chestiunea asta și că de abia așteaptă să scoată copiii de la școală.

Fals. S-a văzut încă o dată ce poate face o comunitate mică într-un spațiu închis. Și cumva dezbaterea s-a cam încheiat la nivel general. Pentru că de acum încolo vorbim de drepturile minorităților. Care au obținut ce era dreptul lor și anume să nu fie puse cu forța într-un anumit tip de regim. Dar cum de au obținut un scor atât de prost?

1. Au presupus că ce gândesc ei este valabil la nivel general. Nu toată lumea se simte agresată de religie. Pe când majoriatea oamenilor se uită la religie ca la apa plată. Nici nu face rău, nici nu face bine

Mai mult