Pe Anna Andronache o știți. Este Anna dintr-a VII-a de la Coresi, din Târgoviște, care a pus la îndoială întreg sistemul de învățământ românesc. Anna are curaj, are determinare, are părinți care o susțin și, mai ales, nu tace.
Anna și-a făcut profesoara de matematică ipocrită și dominantă și-a înregistrat profesorii care nu respectă elevii și a pus la îndoială modul în care școala înțelege să rezolve aceste probleme. Dar are dreptate?
De mule ori când ajung mari invitați la noi, la DigiFM, văd că sunt istorii care se pierd. Se duc. Sunt de fapt momente de istorie care se pierd. Și-mi pare rău că nu o să le mai aud, că le aude prea puțină lume față de cât ar merita. Și atunci, le salvez.
Îl pun deoparte azi pe Ion Caramitru. Actor uriaș, regizor, director de teatru, vedetă de-a dreptul, Ion Caramitru spune că vine rar la radio sau la tv. ”Sunt eu sătul că apar mereu aceleași fețe, la noi, la televizor”
Dacă e să tragem o concluzie din Legea Vaccinării, aflată în circuit de avizare, atunci vorbim despre faptul că vaccinarea nu este obligatorie. Cel puțin așa înțelegem din declarațiile ministrului și ale purtătorilor săi de cuvânt. De fapt, singurul lucru care pare obligatoriu este că părinții copiilor, cei care nu vor vaccinarea, trebuie să se prezinte la cursuri de informare.
De asemenea, în școală nu se va putea intra fără actele care atestă vaccinarea sau formularul completat cu decizia pe propria răspundere că părinții nu sunt de acord cu vaccinarea. Formularul se obține, înțeleg, după participarea la cursurile cu pricina. Dacă nu mergi la cursuri, atunci plătești amenzi.
N-am mai văzut o seară de marți fără teme de când eram mic, cum s-ar spune. M-am bucurat să-mi văd copilul făcând pur și simplu ce vrea el în casă, experimentând chiar noțiunea de joacă. Mi-a părut rău că nu am eu timp să stau cu el.
Lipsa asta de teme nu se datorează recentului Ordin de Ministru care stabilește noua durată a temelor la două ore. Cred că nici a avut timp să intre în toate școlile. E o coincidență cu mini-vacanța de 1 Decembrie. Dar m-am bucurat.
Un semn neașteptat că îmbătrânești vine de pe terenul de fotbal. Vine atunci când eroii tinereții și copilăriei tale încep să se retragă. ”Să pună ghetele în cui”, cum plastic se spune și probabil nu se face vreodată. Primul semn a venit mișelește în 2013-2014 când au plecat deodată la cabine Nesta, Seedorf, Henry, Rivaldo, Juninho Pernambucano, Veron, Giggs, Puyol, Zanetti, Beckham, Scholes, Inzaghi, Shevcenko sau Owen.
Să nu mă înțelegeți greșit. Am mai văzut fotbaliști retrăgându-se. Dar cu ăștia am crescut deodată. Ceilalți erau deja bătrâni. Dar ei sunt colegii mei de generație. Pe Raul l-am prins în liceu. În al lui și al meu. Puștiul înșira goluri la Real, în vreme ce noi înșiram teze la matematică.
Am stat de vorbă cu Timeea Jurj, femeia care a apărut în The Sun asamblând jucării alături de copiii ei. De la ora la care am vorbit, până acum, Parchetul a anunțat că anchetează acest caz. O posibilă acuzație ar fi aceea că familia cu pricina și-a traficat copii, în sensul exploatării lor prin muncă forțată.
Ea merită ascultată cu atenție pentru lămuririle pe care le dă și mai ales pentru cele care nu le dă în timpul interviului. Încep să-mi formez convingerea că de data asta englezii nu au dat un rateu complet.
O să las fotografia asta aici să mă pot întoarce la ea din când în când. Facebookul este volatil. Lucrurile bune și frumoase se pierd de cele mai multe ori printre valurile de răutăți pe care le spunem acolo. Așa că o las aici, ca pe un lucru bun, de preț.
Fotografia este de la meciul de handbal CSM București-Midjtylland, meci mare de Liga Campionilor. Și nici nu poate să fie altfel decât mare când aici joacă echipa campioană a Europei. Iar secvența asta, care are câteva minute bune, are o mică poveste.
Alina stă la coadă la o covrigărie de la Lujerului. Nu e multă lume, nu e tocmai ora cea mai aglomerată. În fața ei, o tânără, un pic trecută de 20 de ani, cu un copil mic, poate la 4-5 ani. În spate, un domn cum ar veni, trecut de 50.
Fata e bine îmbrăcată, e curată, vorbește politicos cu fetele de la covrigărie. Poate e un pic brunețică, dar nu-ți sare în ochi mai mult decât orice altă locuitoare a Bucureștiului în prag de iarnă. Copilul alege încet din multe feluri de covrigi aflate în galantar. Se mișcă greu și se mai și răzgândește ca un copil de 5 ani care ar vrea să le guste pe toate și nu știe cum.
Ieri, Curtea de Apel București a dat o decizie care va trebuie să fie istorică. Curtea a condamnat 11 profesori din Ialomița la închisoare cu executare pentru că au fraudat examenul de Bacalaureat din 2012. Adică au luat bani de la mai mulți elevi ca să le completeze lucrările și să-i treacă examenul.
Da, știu că ieri a fost condamnat și Adrian Severin. Da, știu c-a fost condamnat și Florin Popescu. Dar ei sunt politicieni. Pe ei i-am văzut în acțiune, la ei ne așteptam și ni s-a făcut lehamite, mai ales de discursul cu conspirația politică.
Ne-am întâlnit săptămânile astea cu prieteni din școli diferite din București. Școli bune, precizez de la început. Știți cum e, lumea își împărtășește experiențele, vede ce-a mai aflat, se uită încotro se îndreaptă unii profesori sau sistemul. Un soi de schimb de experiență. Acum am rămas un pic cu gura căscată de ce le-a mai trecut unora prin cap.
O prietenă a avut o problemă cu copilul. Puștii s-au luat la bătaie, știți povestea. Al ei a pocnit mai bine, între băieți se mai întâmplă din astea. Nu e un copil problemă, dar au trebuit să meargă la conducerea școlii să dea câteva explicații și să caute o cale pentru preîntâmpinarea unor viitoare probleme.
Poți primi toate noutățile direct pe email!
