Sprijin lista revendicărilor propuse de ONG-uri

Am citit lista transmisă de mai multe organizații într-o scrisoare deschisă și cred că revendicările lor sunt de bun simț. realizabile și posibil să fie aplicate în scurt timp. O să revin la listă imediat, dar întâi o să vă zic cum arată situația politică, pentru a înțelege de ce acestea pot fi obținute și altele mai puțin.

Românii au reușit să zguduie clasa politică de o manieră echivalentă unei revoluții. Sentimentul general între politicieni este de frică, neînțelegere și punere a situației pe seama serviciilor sau a altor forțe oculte. Nu este adevărat decât într-o mică măsură. Serviciile și alte organizații au folosit piața, dar inima, partea ei vibrantă este adevărată și exprimă o nemulțumire profundă. În spate, însă, clasa politică se regrupează și-și pune la punct apărarea.

Primul pas l-au câștigat: impunerea ideei că este nevoie de un guvern tehnocrat. În spatele unui astfel de guvern, ei vor trage sforile în continuare cu mecanismele știute. În plus, oamenii din guvern vor avea legăturile lor politice. Sau vor fi puși să lucreze cu toată gloata de funcționari servili din ministere. Așadar, politicienii vor câștiga un an de respiro, timp în care lumea se va mai potoli.

Al doilea pas a fost un blat colectiv al partidelor. Șmecherește, toată problema a fost pusă în brațele președintelui Iohannis, care va trebui să-și asume viitorul guvern. Un eventual eșec va fi decontat doar de el. Iohannis știe asta, dar nu a mai avut ce face.

Soluția favorabilă pentru România ar fi fost alegerile anticipate. Ar fi deblocat jocul politic și ar fi permis noilor partide să apară pe scenă. Nu uitați că avem posibilitatea să facem partide din trei persoane. Iar dacă acestea treceau pragul electoral, ar fi avut campania plătită. Știu că sunt impedimente legislative, dar nimic de netrecut, În orice caz, asta ar fi spulberat clasa politică.

Așadar, lista celor cinci ONG-uri este una palpabilă și ușor de obținut în actualul context. Un val de revendicări din zeci de domenii este puțin probabil să fie aplicat. Altele ar putea să ridice forțe care să ducă la un mediu instabil permanent. Și, nu uitați, România este încă un stat democratic, cu instituții funcționale, unele solide și care se raportează la Europa. Noi încă avem reguli.

Ceea ce putem și trebuie să obținem este stoparea abuzului și limitarea acestuia. De aceea suțin lista alcătuită de Expert Forum, CRPE, Grupul pentru Dialog Social, ARCEN și Asociația Română pentru Infrastructură. Iată:

1.Desemnarea unui premier credibil și cu voință pentru a introduce schimbare de profunzime cerută de români atât în noiembrie 2014, cât și în noiembrie 2015.

Demisia lui Victor Ponta şi Gabriel Oprea doar pentru a fi înlocuiţi de consilieri ai lor nu este ceea ce se cere sau ceea ce dv aţi promis celor ce v-au ales. Dacă preţul pentru o schimbare reală vor fi alegerile anticipate, atunci aşa să fie.

Pentru Parlament și premierul nou investit

2.Revenirea la alegerea primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene în două tururi de scrutin, pentru a înlătura pericolul de oligopol al partidelor mari. Termen: 10 decembrie.

3.Anularea mandatelor celor 552 primari şi 4791 consilieri migratori pe OUG 55/2014.

CCR a declarat măsura neconstituţională, însă Parlamentul refuză de aproape un an de zile să pună situaţia în ordine, plasându-se astfel în afara legii. Termen: 1 decembrie.

4.Dizolvarea actualelor Comisii de Control SRI și SIE din Parlament și desemnarea unor parlamentari credibili, care să efectueze anchete serioase și să ofere explicații publice pentru activitățile serviciilor secrete, plus un control bugetar eficient. Termen: 1 decembrie.

5.Înlocuirea actualului Avocat al Poporului cu o persoană competentă, neutră politic şi aptă să-şi îndeplinească mandatul în interes public. Termen: 1 decembrie.

6.Aprobarea înființării Agenției Naționale de Gestionare a Bunurilor Sechestrate. Termen: 10 decembrie.

7.Respingerea inițiativelor existente în Parlament care vizează slăbirea mecanismelor de luptă anticorupție. Termen: 1 decembrie.

8.Întărirea DNA și a Parchetelor prin oferirea posibilității tehnice de a efectua interceptări, pentru a nu ma depinde de tehnica SRI.

9.Premierul învestit să procedeze urgent la demiterea şefilor de companii publice cu probleme legale (cazul CE Oltenia).

De asemenea, şefii numiți prin încălcarea legii (OUG 109/2011 privind managementul profesionist) la companii precum CFR Marfă, CNADNR, Aeroporturi București, CN Hunedoara și altele trebuie demiși și noii şefi numiţi prin respectarea deplină a criteriilor de selecţie şi profesionalism cerute de OUG 109. De la aplicarea acestei ordonanțe, modificată recent, nu trebuie să existe niciun fel de excepţii. Termen: 1 decembrie.

10.Premierul învestit se angajează să decăpușeze companiile de stat (care au datorii cât bugetele sănătății și educației la un loc), precum și la continuarea procesului de profesionalizare și depolitizare a managementului companiilor de stat. Termen: 10 decembrie.

Și ar mai fi ceva: dacă politicienii nu vor aplica aceste lucruri, care sunt în mod clar rezultatul unor abuzuri, atunci chiar nu o să le vedeți pe celălalte, oricât s-ar sta în stradă.

foto

 

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Un comentariu la “Sprijin lista revendicărilor propuse de ONG-uri

  1. laurentiucat spune:

    mai bine astea.
    Victor Giosan
    Râmnicu Vâlcea ·
    Evenimentele din ultimile zile m-au provocat să încers să-mi limpezesc opiniile privind posibile soluții în actuala situație complicată. Recunosc că rândurile de mai jos pot fi prea tehnice, nu foarte originale și să releve vechi obsesii.
    Criza actuală este expresia acută a unei acumulări succesive de eșecuri mai mari sau mai mici, în ceea ce privește guvernanța publică din România, ceea ce a produs un nivel fără precedent de frustrare la nivelul societății și de lipsă de încredere în autoritățile publice și în clasa politică. În mod paradoxal procesul degradare s-a accelerat după accesul în Uniunea Europeană. Ceea ce este important în acest moment este identificarea unor soluții la problema esențială: calitatea deplorabilă a guvernanței publice în România, sectorul unde suntem cel mai departe de performanța medie a țărilor membre în Uniunea Europeană
    În opinia mea pentru îmbunătățirea guvernanței publică se poate acționa pe 3 paliere, 2 în care se poate reglementa formal sau voluntar și unde rolul principal al președintelui este de a fi mediator și mai ales garant al implementării acțiunilor convenite, și un alt palier unde numai societatea civilă prin instrumentele ei, prin exigența și determinarea ei pot obține rezultate palpabile.
    Un prim palier se referă la reglementări de natură juridică sau de tip voluntar ce definesc funcționarea partidelor politice și modul de alegere al instituțiilor reprezentative. Aici acțiunile principale s-ar putea concentra spre:
    1) un cod etic al modului de desfășurare a vieții politice, care să cuprindă inclusiv angajamente privind modul în care este înțeleasă imunitatea parlamentară
    2) liberalizarea în continuare a vieții politice, păstrându-se totuși un echilibru funcțional între aceasta și stabilitatea guvernării centrale și locale
    3) oferirea de șanse cât mai echilibrate tuturor partidelor politice prin finanțare publică adecvată cu două componente: una fixă (în raport cu importanța partidului: locală, regională, națională) și alta variabilă (în funcție de voturile obținute)
    4) publicarea finanțărilor private ce depășesc un anumit nivel și interzicerea finanțărilor în natură
    5) sancționarea penală drastică a infracțiunilor de finanțare a partidelor sau a campaniilor electorale
    6) reglementări publice clare privind accesul cât mai echilibrat în mass-media, care să ofere șanse substanțiale și noilor veniți în politică
    7) sistemul electoral trebuie să fie stabil pentru o lungă perioadă de timp. Cred că în actualul context un sistem proporțional preferențial este cea mai potrivită opțiune.
    8) utilizarea votului prin corespondență la toate tipurile de alegeri, atât pentru cei care locuiesc în străinătate, cât și pentru cei care locuiesc în țară
    Cel de-al doilea palier se referă la managementul sectorului public. Consider că sunt 5 mari direcții de acțiune spre care trebuie îndreptat efortul de schimbare și le exemplific cu un număr limitat de acțiuni:
    A) Predictibilitatea, stabilitatea și calitatea cadrului și priorităților de politici publice și de reglementare
    1) Limitarea voluntara a utilizări ordonanțelor de urgență și a celor obișnuite – de loc sau un număr extrem de limitat
    2) Întreaga legislație primară să fie însoțită obligatoriu de analiza impactului – aplicarea măcar a legislației existente în acest domeniu
    3) Utilizarea la fundamentarea și finanțarea politicilor publice naționale a acelorași standarde ca în cazul programelor operaționale și utilizării fondurilor europene
    B) Transparența funcționării sectorului public
    1) Acces public integral la sistemele informatice de colectare a cheltuielilor detaliate ale tuturor instituțiilor publice din România (până la nivel de școală sau spital) și la cele de management al investițiilor publice – operaționalizarea completă a acestor sisteme
    2) Acces la integral la contractele publice ce depășesc o anumită valoare
    3) Extinderea sistemelor de e-government și reducerea birocrației
    C) Participarea publică la fundamentarea politicilor publice
    1) Consultări obligatorii cu factorii interesați în procesul de fundamentare al politicilor publice naționale sau locale – publicarea lor obligatorie prealabilă adoptării a acestora
    2) Perioade obligatorii de consultare publică (inclusiv on-line) pentru politicile publice și reglementările naționale sau locale, prealabile adoptării acestora. Perioadele respective trebuie să fie între 30 și 90 de zile
    D) Responsabilitatea managerilor executivi (aleși sau numiți, politicieni sau funcționari publice) pentru rezultatele obținute și resursele folosite:
    1) Generalizarea în decurs de maxim 3 ani a bugetării pe bază de rezultate la nivelul administrației centrale și în maxim 5 ani la nivelul celei locale
    2) Prezentarea publică și în Parlament/consilii locale de către miniștri, șefi de agenții centrale, primari și președinți de CJ a unor rapoarte anuale referitoare la obiectivele avute, rezultatele obținute și resursele folosite
    E) Depolitizarea și profesionalizarea funcției publice
    1) Stabilirea și limitarea funcțiilor de management executiv în sectorul public care se numesc politic, în afara celor alese (de exemplu secretarii de stat).
    2) Criterii de selecție și promovare în funcția publică, pe baza unui sistem detaliat de competențe specifice diferitelor domenii ale administrației publice
    3) Stabilirea unor criterii detaliate privind pregătirea și experiența profesională relevantă pentru ocuparea funcțiilor de management în sectorul public
    4) Aplicarea completă și imediată a legislației actuale (în special OUG 109) în ceea ce privește managementul celor peste 1000 întreprinderi de stat.
    5) Salarizarea în funcție de performanță, cu o parte fixă și una variabilă, ponderea acesteia din urmă crescând odată cu poziția în ierarhia funcției publice
    6) Instituționalizarea unor sisteme utilizate înainte de 2007 privind formarea unor funcționari publici de elită din rândul tinerilor aflați în interiorul sau în afara funcției publice
    7) Stabilirea unui număr fix de înalți funcționari publici, împreună cu criteriile de selecție, promovare și ieșire din corp. Consolidarea semnificativă a rolului și prestigiului acestora.
    Al treilea palier se referă la practicile politice este nevoie urgentă de re-politizare (re-ideologizare) al partidelor și de democratizare internă a acestora. Acest proces se referă la:
    a) Introducerea unor elemente puternice de democrație directă. Aceasta ar însemna alegerea de către militanți a liderilor politici la diferite niveluri, la fel și în ceea ce privește adoptarea documentelor programatice, extinderea alegerilor primare pentru desemnarea candidaților la alegerile naționale
    b) Promovarea pluralismului intern prin posibilitatea existenței unor platforme politice diverse, susținerea acestora prin intermediul unor instrumente diverse: comunicare on-line, fundații, institute. Protecția opiniilor și a platformelor minoritare.
    c) Asigurarea accesului militanților la informare, comunicare și decizie politică
    d) Reguli clare de promovare, selecție și asumare a responsabilității a cadrelor politice
    Ce instrumente ar putea fi folosite pentru implementarea reformelor pe primele 2 paliere? În primul rând acorduri politice între principalele forțe politice, mediate și garantate de președinte, care să cuprindă acțiunile de mai sus și multe altele, cu obiective, rezultate și termene de realizare foarte clare. Societatea civila va monitoriza modul în care aceste acorduri sunt puse în practică și respectate și va reacționa în consecință.
    Astfel de acorduri, care să stabilească politici publice consensuale între principalele forțe politice, sunt necesare cel puțin și în câteva alte domenii: dezvoltarea infrastructurii, educația și cercetarea, sănătatea, inovarea și dezvoltarea tehnologică.
    Trebuie subliniat că reformele de mai sus nu influențează politicul, nu doresc să propună o societate a tehnocraților, nu se referă la substanța politicilor publice, la ce dorim să facem, ci numai la forma în care aceste politici publice sunt fundamentate, promovate și implementate.
    Toate acestea cer timp, viziune, răbdare, consecvență și extrem de multă voință. Suntem oare în stare de așa ceva noi: cetățeni, ong-iști, politicieni actuali și mai ales viitori politicieni?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *