O după amiază cu Sir Alex

Mare lucru nu ar fi de spus. Cartea e perfecta. Perfectă pentru ce și-a propus. A doua biografie a lui Ferguson, venită la câteva luni după emoțiile retragerii și menită să satisfacă un interes public și financiar imediat. Am așa o impresie că sir Alex avea demult contractul pentru cartea asta și banii probabil deja încasați.

Nu cred că e scrisă de el, dar pe varianta Kindle pe care am luat-o eu, nici nu apare un ghost writer.  Mai curând, cred că Ferguson a stat de vorbă cu un jurnalist (unul pe care să-l suporte) câteva ore, omul a notat și a încercat să-I facă un portret la persoana întâi, cât mai aproape de realitate. Aflu mai târziu că e scrisă de Paul Hayward, reputat jurnalist sportiv britanic.

Într-un fel l-a surprins. Cartea e straight forward exact ca echipele lui Ferguson. Drept în față. Ia să ne uităm  puțin în timp, și-au zis, care sunt episoadele cele mai interesante și cu priză la public, ale lui Ferguson? Păi, Beckham; păi, generația ’92; păi, Ronaldo; Rio Ferdinand, bătăile de la Barcelona, rivalitățile cu Arsene și Mourinho.  Nici măcar nu sunt puse în ordine cronologică, ci, ca la știri, în ordinea importanței. Așa că unul din primele capitole este despre Beckham. Ia zi, măi Sir, cum i-ai dat cu gheața în cap? Păi, uite așa. Plus că m-a dezamăgit, că n-a vrut să fie un mare fotbalist, ci un pop-star.

Credit: Eamonn and James Clarke/Empics

Cartea e plină de bârfe, de episoade comice sau triste,de ridicări de cortină de peste culisele fotbalului cel mai înalt. În fapt, are tot ce și-ar putea dori cititorul pasionat de fotbal: să stea în vestiar alături de cei mai mari fotbaliști ai planetei. O să aflați astfel de ce este Beckham obsedat de imagine, dar și care e secretul său de a putut juca până la 37 de ani; cum i-a aruncat Cesc Fabregas o pizza în cap lui Ferguson. De ce un mare jucător ca Ruud van Nistelrooy l-a sunat la 4 ani de la despărțire să-și ceară scuze, că în fapt Ronaldo era în vizorul lui United de la 12-13 ani. Din punctul ăsta de vedere, e delicioasă.

dailymail.co.uk

 

Și mai e ceva. Ferguson e sincer cu lucrurile despre care a ales să vorbească. Se simte pe cine iubește (Scholes și Giggs) și pe cine urăște (Rafa Benitez). E indecis în ce-l privește pe Wenger, de exemplu. Și-mi place că va recunoaște clasa uriașă a unor fotbaliști în ciuda dezamăgirilor pe care i le-au provocat.

foto: man utd

În fine, o lectură de după amiază perfecta, cu un sentiment de bine. Dar tot timpul am trait cu sentimentul că bătrânul genial nu spune tot. Și de ce ar face-o? Sunt lucruri care trebuie să rămână în vestiar. Ferguson își scrie istoria cum vrea el. Doar are dreptul ăsta. E un învingător, nu?

Dacă vreți să-l cunoașteți mai bine, eu vă recomand interviul ăsta

Cartea de pe amazon, varianta kindle, e puțin peste 50 de lei. Face toți banii. Exact ca un meci al lui Manchester în care știi rezultatul de la bun început. Spectacolul contează.

 

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *