Mi-a plăcut întotdeauna să plec ”la munte” în zona Muscelului, mult mai mult decât pe Valea Prahovei. Se ajunge și se pleacă mult mai ușor, vii pe autostradă, iar acum după ani lungi de așteptare e gata și drumul de la Pitești la Câmpulung.

Așa că într-o oră jumătate  ajungi acolo. Dacă ai doar o zi la dispoziție, sâmbăta, în cazul nostru, mergeți spre Cândești și Albeștii de Muscel. Faceți o haltă la piață în Câmpulung și luați o pastramă de vițel de la restaurantul de lângă stația de microbuze. Știu, nu o să vă placă cum arată, dar curaj, intrați, oamenii sunt de treabă și mâncarea bună.

Mergeți molcolm spre Păstrăvăria Brătioara, uitați-vă la oameni și la case. Casele de Muscel respectă de la natură Planul urbanistic zonal, și printre coloanele rotunde și pereții de cărămidă, o să vezi mereu mușcate. Drumul e frământat și rupt pe alocuri, dat te va duce ușor spre pădure.

Oprește la un localnic care scutură nucile, adună cu el și ia și un măr din pomii ce stau să cadă. Păstrăvăria e pusă pe malul râului. Joacă-te cât poți pe terenul de sport, aleargă cu copiii pe malul râului, vezi animalele din mica grădină și stai la masă. O să-ți pună repede un păstrăv proaspăt și o bucată de mămăligă. Dar și niște icre pe care domnii dau sute de lei la București. Aici sunt cam gratis.

Mergi mai departe spre Iezer, poposește să respiri în pădure și apoi vino înapoi prin Bratia, satul țiganilor. Nu-s din cei bogați cu palate, ci din cei săraci cu bordeie și căruțe. O să te primească cu un zâmbet, chit că pare așa o aroganță să treci cu SUV-ul și Iphone-ul prin sărăcia lor.

Înnoptează acolo, pune carnea la grătar și o să afli că e mai bună decât la marile restaurante. Sparge nucile, bea un vin și dormi vreo 12 ore. Și dacă mai ai chef, bea și o țuică din alea parfumate.