Ce faceți dacă vine o furtună adevărată?

România a reușit unul dintre cele mai bizare momente în materie de administrație, într-un interval de 48 de ore. După ce la Timișoara nimeni nu a reușit să vadă că vine o furtună, în București autoritățile au văzut o furtună care nu a mai venit. Adică a venit, dar nicidecum la intensitatea pe care au anunțat-o. Să le luăm un pic pe rând. 

La Timișoara, norul de furtună s-a văzut pe radare cu două-trei ore înainte. Câțiva meteorologi amatori au văzut-o. Chiar au imaginat cel mai rău scenariu posibil. Ei au fost de fapt singurii care l-au imaginat. Autoritățile și cei de la meteo, nu. De fapt, vânătorii de furtuni au văzut venind furtuna cu vreo zi înainte, dar se pare că doar ei s-au pregătit.

 

La București, de frica Timișoarei și pentru că lucrează mult pe imagine, doamna Firea s-a pliat rapid pe un cod portocaliu care blocat orașul. Furtuna n-a venit, a fost o răpăială. Chiar și așa, un om a murit strivit de un copac. Dincolo de asta, atmosfera generală este că s-a petrecut o supra-alarmare și s-a creat o emoție care putea fi evitată. Cum a fost posibil?

Meteorologia nu poate fi o știință exactă cu totul, chiar în ciuda tehnicii moderne. Se lucrează cu scenarii, intensitățile și timpii pot varia. Este celebră o poveste în Anglia unde cel mai important meteorolog tv a dezmințit un uragan chiar înainte de a se produce, acum 30 de ani. Furtuna care a venit a omorât 20 de oameni, a rupt milioane de copaci și a provocat pagube de miliarde de lire.

Dincolo de asta, ANM pare că nu mai are timp și răbdare să explice ce face și cum funcționează. Pe o lipsă de educație, noi nu învățăm nimic despre vreme, riscuri și dezastre, este mediul perfect ca toată lumea să-și dea cu părerea. Codurile funcționează mai curând de o manieră emoțională decât administrativă.

L-am auzit pe colegul Mîndruță spunând că trebuie să punem la îndoială anunțurile ANM și să folosim surse alternative. Dar dacă nici în meteorologi nu  mai poți avea încredere, atunci în cine? Altfel, măcar aici, instituția trebuie să părăsească un pic zona politică și temătoare în care s-a cantonat. Până la urmă, ei nu au a răspunde nimănui.

Apoi, administrațiile nu rup gura târgului ca profesionalism. De la proceduri, la comunicare, totul se face emoțional. Ori nu vedem nimic, ori suflăm și în iaurt. Oamenii nu sunt antrenați să-și facă treaba. Depun mai multă pasiune pentru tomuri de hârtii decât de o gândire pentru cetățean. Fundul trebuie mai bine acoperit decât calitatea vieții. Nu-i bai că v-am dat viața peste cap dacă tot n-ați murit. Altfel, o întrebare: ce se întâmplă data viitoare când o să fie furtună de adevăratelea? Cine vă mai bagă în seamă?

Și apoi chestiunea fundamentală: criza de încredere. Ultimele două evenimente spun clar că publicul nu poate avea încredere în cei care diriguiesc orașele astea. Unul nu a văzut catastrofa, altul s-a mobilizat prea tare. Poate ar fi timpul ca acum, odată cu salariile mari , să mai angajeze și niște oameni care își văd de treabă. Unii care să reconstruiască nu nu numai să acționeze ca niște pompieri, din sirenă.

Altfel, suntem bine. Am văzut un mare efort tv care să tragă întâmplările de la București mai spre dezastru ca și cum ar trebui justificate acțiunile primăriei. Genul acesta de vrăjeală nu prea ține. Dacă la justiție, politică, economie sau sport, chestiunile sunt discutabile, vremea chiar o vede toată lumea.    

Nu rata niciun articol important

Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!