New school

Voi ştiţi ce culoare are ” Legenda mănăstirii Putna”?

A venit rândul meu la teme. Verificare pe tema la lectură. Nimic complicat în capul meu, plin de surprize dacă e să-l urmărești pe Vladimir. Legenda o știți: Ștefan cel Mare trage cu arcul, despică un paltin în două și așa alege locul mănăstirii.  La finalul lecturii, copiii au de completat, direct pe carte, diverse lucruri legate de povestire. Ce au înțeles, dacă la acțiune participă personaje reale, știți voi, lucruri de clasa a treia. Iar la un moment dat intervine întrebarea cheie. Pe care o vedeți la un loc cu răspunsul mai jos.

legenda maro a lui vladimir

Mai mult

De ce trebuie finanțat public învățământul privat. Sau nu.

Guvernul a amânat cu încă un an finanțarea de la stat a învățământului privat, scrie Hotnews. Cred că e al treilea an în care se întâmplă acest lucru. Finanțarea este prevăzută în legea educației a lui Funeriu și se întemeiază pe un principiu simplu: elevii sunt egali, fie că învață la stat sau la privat și au dreptul la educație asigurată din fonduri publice. Iată și articolul din lege:

„statul asigura finantarea de baza pentru toti prescolarii si pentru toti elevii din invatamantul primar, gimnazial, profesional si liceal de stat, particular sau confesional acreditat, pentru elevii din invatamantul postliceal de stat, precum si, dupa caz, pentru beneficiarii cursurilor de pregatire pentru examenul national de bacalaureat. Finantarea de baza se face in limitele costului standard per elev/prescolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educatiei Nationale„. Mai mult

Porcul care a învins Uniunea Europeană

Aud zilele astea de diverși cunoscuți care sunt pe la tăiat porcul. La neamuri, pe la țară, ba chiar în mici excursii de genul agroturism. Nu știu de unde revigorarea asta bruscă a obiceiurilor naționale sau poate doar am îmbătrânit eu și cei din jur simt nevoia întoarcerii la rădăcini.

Eu, unul, nu am plănuit să merg să tai niciun porc, nici să vad obiceiul, nici să umplu frigiderul până la primăvară. Sincer, mă lasă complet rece. Dar particip la fenomen, fără voia mea, de la primele ore ale dimineții. Chiar sub fereastra mea, între blocuri, un vecin l-a belit pe grăsan, l-a ars cu lampa de benzină și acum îl tranșează expert. Mai mult

Cum m-am apucat de citit Harry Potter

Știu că încă vă așteptați la analize și impresii legate de campania electorală. Dar azi trebuie să mă opresc pentru că am probleme cu Vladimir, care de dimineață este într-o grevă a cititului. Stă cu picioarele în sus, se luptă cu perne, lovește patul, iar acum ”mă trece un fior”. ”Mă trece un fior că vine finalul…Știi chestia aia pe care o simți când termini o treabă și te apropii de ce îți place ție…Atunci te trece așa…o emoție” Mai mult

Un manual care îi enerveză până și pe copii

”Joia asta a avut loc o revoltă în clasă. Totul a pornit de la un exercițiu cam jignitor pentru băieți. Desigur, cartea este scrisă de fete, așa că ne-au criticat numai pe noi, băieții, ceva cam de genul ăsta:  fetițele, după cum zic autoarele manualului, sunt „mai evoluate”, iar băieții sunt irascibili, intoleranți, influențabili, autocritici, curioși (adică chiar nu știm nimic și trebuie să întrebăm???!!!) și că ele-s mai ”moderne”. Păi, ce? Băieții sunt neanderthalieni, iar fetele roboți și știu  de toate?

Așa a început totul. Am început să strigăm ”jos fetele!, jos fetele!…”, dar ne-am răzbunat la un exercițiu cu o reclamă la șampon. Am zis: ”Cumparați-l acum! Are mp3-player inclus! Anti-fete! Băieți – un leu, iar fete – 1000 lei.” Ai mei părinți mi-au zis că e discriminare. Dar ce? Autoarele nu ne-au discriminat?

În orice caz, cam asta fost , dar  mai zic un lucru… autoare cu creiere de nucă.”

Aceasta este prima postare a lui Vladimir. Scrisă de mâna lui și rezultat al unei revolte care l-a ținut două zile. Mi-a comunicat supărarea lui chiar când l-am luat de la școală, ușor surescitat. ”Tată, am făcut o revoltă…Ce, eu sunt neanderthalian?.. Adică, ce? Noi suntem mai puțin evoluați?…” Cam așa m-a ținut tot drumul. Și pe cele două autoare le-a gratulat în fel și chip. Mă rog, după puterile și înțelegerea lui. Exprimarea ireverențioasă de la final i-am taxat-o. Noi nu vorbim așa, el nu va vorbi așa.

Am aruncat și eu o privire și am încercat să înțeleg ce-l poate deranja atât de mult pe un puști de opt ani. Nu iau la rost tot manualul de Educație pentru sănătate de clasa a treia, dar cel puțin exercițiul ăsta merită un pic de atenție. Eu înțeleg că băieții și fetițele sunt diferiți, dar de ce trebuie să le vâri lucrul ăsta drept în ochi? De ce să creezi o ierarhie între ei și să stârnești orgoliile la o vârstă când ei, în mod natural, tind să funcționeze ca două tabere?

Eu înțeleg diferențierea, dar așa cum apare scris, e mai curând un exercițiu pentru părinți. Mai ales că erau acolo câteva cuvinte pe care nici nu le înțelegeau. Iar atunci când destinatarul materiei tale nu pricepe ce vrei să spui, cu greu poți să spui că îți atingi scopul.

Inutil să vă mai spun cine a inițiat revolta. Dacă Vladimir excelează la ceva, atunci cu siguranță vorbim de gura bogată.

Cum se vede lumea de la un metru treizeci

I-am găsit în telefon cam o mie de fotografii. Făcute în casă, pe câmp sau prin excursii. Nu la școală, că nu are telefon la școală. Doar când e cu noi. Așa avem o documentare a tuturor lucrurilor pe care le facem. Dar văzute dintr-o cu totul altfel de perspectivă. De fapt cum se vede lumea de la înălțimea de un metru și treizeci de centimetri? Ce lucruri îi sar în ochi? Ce îi atrage atenția? Rezultatul e mai jos.

Un singur comentariu: editările îi aparțin. De fapt, asta îl și atrage la fotografie. Are câteva aplicații cu care poate transforma orice imagine. Și în sfârșit ne-am luat o piatră de pe inimă. Poate face și altceva cu telefonul, în afara jocurilor. Alina îl publică în fiecare miercuri aici.

Celor de la QFort le este lene. Zău!

Altfel nu-mi explic programul de lăuze de la show-room-ul din Militari. De luni până vineri de la 9.30 la 18.30, iar sâmbăta și duminică închis. Ca să nu suferim, ni se recomandă : ”mai rezistă până luni”.

Bre, QFort, hai să-ți explic cum stă treaba. Sâmbăta e ziua în care lumea se ocupă cel mai mult de lucruri legate de casă. Mai mult

Cum l-am pregătit pe Vladimir pentru ora de religie

Iaca așa:

caietul de religie

Și acum așteptăm să primească explicațiile necesare, deși nu cred că se va întâmpla. Spun asta pentru că nu am avut probleme ieșite din comun cu ora de religie. Poate doar câteva ieșiri în decor, pe care le-am corectat imediat.

Poate câteva observații ale lui Vladimir legate de pedeapsa divină pentru unele greșeli. Dar nu am vrut să facem caz din ele. Nu mi s-au părut un capăt de țară, mai ales că am intervenit imediat ce le-am observat. Mai mult

Copacii de pe marginea drumului de la ”ucigași” la ”șpăgari”

La un moment dat pornise prin România o dezbatere, dacă sunt buni sau nu copacii de pe marginea drumurilor. Eu zic că nu sunt, măcar dacă te uiți pe vreo două știri. Sunt periculoși. Nu neapărat pentru că se merge cu viteză. Ci pentru că pot apărea defecțiuni tehnice, derapaje sau altele. E mai bine ca în fața ta să fie un câmp gol decât un trunchi puternic. PD-L a vrut să-i radă la un moment dat, că tot era pus pe tăieri. Dar cum atmosfera era atât de anti-Băsescu atunci, propunerea a fost ridiculizată.

Una peste alta am crezut însă că lumea a înțeles că pericolul este real. De asta m-am mirat când am văzut că pe cel mai periculos drum din România, E 85, a apărut un rând de pomi tineri.

copaci pe drum

Mai mult

Imagini senzaționale din România uitată

Imaginile de mai jos le-am cules din satele de la granița de nord a României, în Moldova. O cu totul altă Românie decât cea care bântuie internetul și pe care trebuie să o înțelegi, de vrei să o muți din loc. Fiecare imagine are o poveste.

Pot să vă las zece ani să ghiciți ce se află în fotografia de mai jos, că nu o să reușiți.

1DSC_4308

Îi zice tizic sau tizâc, dacă este să vorbim ca oamenii locului. Ei nu au păduri în zonă. Lemnul e scump și sărăcia mare. Ce vedeți este cel mai ecologic cărbune cu putință: bălegar amestecat cu paie. Se lasă la uscat o vară și apoi iarna se pune pe foc. Are o putere calorică mică, dar e mai bun decât nimic. Și se face exact cum vă închipuiți: se amestecă bălegarul cu mâna, pâna ia forma unei mămăligi. Știu, pute, dar trebuie să te descurci. Mai mult