De azi e posibil să mergi la facultate, doar în primul an, fără Bacalaureat. Amnistia școlară este anunțată de ceva vreme de PSD, care are și un argument bun până la un punct. Liderii partidului spun că astfel pot fi recuperați unii copii care dau greș. Că ajutați cu intrarea la facultate și apoi cu meditații vor deveni serioși, se vor pune pe treabă, vor lua Bac-ul și societatea îi va recupera. Un soi de ”no child left behind”, varianta autohtonă.

Și acum vă rog, totuși, să-mi scuzați comparația exagerată. Căci nimeni nu s-ar fi gândit într-un stat așezat, stabil, că poate înlesni accesul copiilor la școli înalte fără să aibă competențele necesare. Ce să înțeleagă cei care au muncit de le-a venit rău pentru acest examen? Care este talerul ce desparte seriozitatea, munca și cinstea de bătaie de joc? Cum răsplătești familiile care fac un efort să-și educe copiii, de cele care le cumpără promovarea școlară?

Și în primul rând nu ar fi acceptat facultățile, care și-ar fi știrbit din prestigiu. Cum să primești un copil care nu a putut trece un examen de dificultate medie? Și ce te face să crezi că va putea merge mai departe?

Rolul statului în această chestiune este să găsească metodele prin care acești copii să înțeleagă cât de important este să înveți zi de zi. Dă-le profesori, meditatori, plătește ore suplimentare, asigură-te că nimeni nu rămâne în urmă.

Adevărul este că e o măsură electorală pentru a strânge câteva zeci de mii de voturi, de la copii și familiile lor. Dar, în primul rând, este un cadou, ajutor de stat, pentru fabricile de bani care sunt facultățile private, probabil printre cele mai mari finanțatoare ale clasei politice. Astfel zecile de profesori parlamentari și miniștri se vor liniști că nu se oprește cash-flow-ul.