Autor

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Europa va importa modelul israelian de securitate

29 iulie 2016 Cătălin Striblea New school 1 comentariu

Un prieten se întoarce acasă de pe aeroportul Ben Gurion din Tel Aviv. Face parte dintr-un grup de români, cam zece la număr. O funcționară îi face semn să se tragă deoparte. Urmează 15 minute de interviu milimetric. Ce a făcut în Israel, cu cine s-a întâlnit, cât a stat, în ce case a intrat.

Doamna este politicoasă, blândă și foarte fermă. ”Am simțit că nu pot face un pas stânga-dreapta, că nu pot spune nimic altceva decât ce-am văzut. Nu mi-a fost frică, dar mi-am dat seama că orice cuvânt care nu se potrivește cu realitatea îmi va dăuna mie și grupului. ”

Mai mult

O istorie personală în loc de epilog pentru aparatul video

28 iulie 2016 Cătălin Striblea Old school 3 comentarii

Nu am avut video acasă. Ai mei nu-și permiteau așa ceva și cred că și dacă și-ar fi permis nu și-ar fi luat. Era o clasă socială superioară. Și o bătaie de cap.

Mama spunea că ”nu-s sănătoase filmele astea de la video”, dar bănuiesc că nici nu voiai să intri foarte mult în ochii securității. Adunările astea de oameni erau supravegheate. Și era de ajuns că exista un tv color unde se vedeau meciuri.

Mai mult

Tomas Ryde: ” România merge la Rio ca o țară mândră și puternică”

27 iulie 2016 Cătălin Striblea Oamenii chapeau! 0 comentarii

Tomas Ryde este un tip care funcționează ca un ceas. Știe exact ce va face în zilele și orele următoare. Și mai ales de ce. Turneul pre-olimpic din Norvegia, de fapt rezultatele sale, nu au încântat pe nimeni, așa că Tomas a dat câteva explicații pentru site-ul FRH.

I-am trimis și eu câteva întrebări, ca să ne lămurim pe unde stăm. Mai ales că știu că el și-a asumat personal obiectivul de-a aduce aurul olimpic. Așadar, ce-a vrut Ryde în Norvegia?

Mai mult

Țara în care toată lumea fură

26 iulie 2016 Cătălin Striblea Ultima oră 0 comentarii

Elena Udrea a trecut ieri un pic prin spațiul public, aruncând o teză pe care o s-o mai vedeți: ”în România toată lumea fură”. Teza are rădăcini ceva mai adânci, este des prizată și are și un sprijin în mai toate întâmplările noastre zilnice.

Și aș pune mâna în foc că ea va crește ca intensitate. Uitați-vă doar la declarația candidă a lui Robert Negoiță, căruia i se retrage doctoratul. ”Așa era moda atunci. O să renunț.” Domnul Negoiță transmite lejer în spațiul public că ”domnule, nu ai ce să-i faci. Am făcut-o toți, acum este alta situația, hai să nu fim ipocriți.”  De altfel și doamna Udrea ne acuză de ipocrizie.

Mai mult

Pe autostradă, la 130, încurci piloții

25 iulie 2016 Cătălin Striblea New school 12 comentarii

Constatarea îi aparține unui ascultător care ne-a sunat într-o dimineață la Prima Ediție. Și omul are dreptate. Dacă îi dai doar cu 130 și te afli pe banda a doua, în depășire sau pentru o porțiune liberă, ești mâncat.

BMW-ul alb, decapotat, l-am văzut o secundă în oglinda din dreapta. Stă în fundul mașinii, apoi se repede violent pe prima bandă. Noi avem 140. Pe banda a doua este un Opel cu 90-100.

Mai mult

Sunetele de la bloc

22 iulie 2016 Cătălin Striblea Old school 0 comentarii

Îl mai știți pe ălă cu bormașina de la Mercador? Eu cred că era vecinul meu la bloc. Nu l-am văzut niciodată pe acolo, dar îl suspectez că se ascundea. Ideea e că în blocul nostru, periodic, dimineața sau la prânz, pornește o bormașină.  E sfredelitoare. Dacă stai în dormitor, pare că vine din bucătărie. De acolo însă sunetul se mută în sufragerie.

L-am urmărit de câteva ori și sfârșesc cu senzația că e lângă mine, că aș putea să-l pipăi, dar că el nu e real. Sunetul e însă atât de palpabil, încât nu te auzi cu cel de lângă tine. Îți trece prin creieri și uneori se încăpățânează să rămână acolo. Jur că l-am căutat. Am mers sus, jos și nu dau de el. De vecin, vreau să zic. Că sunetul e bine-mersi.

Mai mult

Românul care merge la Olimpiadă direct de pe șantier

21 iulie 2016 Cătălin Striblea Oamenii chapeau! 0 comentarii

Se trezește la șase, se duce la muncă, stă nouă ore, apoi seara se duce la antrenament. Acesta este programul unui truditor al sportului. Ionuț Panait este un român care muncește în Germania, ca alte sute de mii dintre conaționalii săi.

Doar că după program mai face și lupte greco-romane la nivel olimpic. Acum se pregătește să meargă la Rio, după ce patronul său i-a dat concediu în această perioadă. E o mândrie și pentru companie, dar și pentru oraș că au un luptător la Olimpiadă. Am stat de vorbă cu el la DigiFM. Ascultați-l, merită!

Mai mult

O întâmplare posibilă doar într-un hotel din România. La mare, în România

20 iulie 2016 Cătălin Striblea New school 15 comentarii

Un prieten a fost zilele trecute la mare. A fost la scump, cum ar veni. Mamaia Nord-Năvodari, într-un loc mișto cu super-prezentare, enșpe stele și pretenții. A dat mult, că a vrut liniște și respect.

A ajuns vineri după-masa. Camera mișto, poate nu tocmai acolo unde și-ar fi închipuit, dar bine. Doar că vasul wc-ului pica din perete. „Nu înțelegeți dumneavoastră”, îi spune recepționera. „Nu ați mai văzut model din ăsta”.

Mai mult

Lumea care va veni

19 iulie 2016 Cătălin Striblea New school 1 comentariu

Nu am amintiri din copilărie sau adolescență care să fie legate de un atac terorist. Aceste imagini nu există decât vag în mintea generației mele. Îmi sună familiar atacurile IRA în Anglia, ceva îmi spune că Brigăzile Roșii ar putea fi existat și mai știam de Intifada și bătăliile de acolo.

Am avut această revelație citind postarea unui prieten virtual. Un om pe care nu-l știu, dar care vine din aceeași lume cu mine. Suntem o generație fericită. Am văzut ce înseamnă comunismul, dar puțin, fix cât să înțelegem. Am cunoscut capitalismul și rădăcinile sale, atât cât să știm ce e bun și ce e rău.

Mai mult

Simona Halep nu e datoare să meargă la Olimpiadă

18 iulie 2016 Cătălin Striblea Ultima oră 4 comentarii

Simona Halep a anunțat că nu merge la Olimpiadă. Nu e singura. Mai sunt jucători de top 20 sau top 10 care anunță același lucru. Milionarii sportului privesc în mod diferit democrația oferită de Olimpiadă. Viața lor se joacă la nivel înalt în fiecare săptămână, nu numai odată la patru ani.

Toți acești oameni, care adună zeci de milioane într-un singur an, au parte de emoțiile unei Olimpiade în fiecare duminică. La fel, de iubirea dată de jocuri. Și nu aș fi scris mai mult, dacă la o postare cu articolul lui Tolo, nu aș fi găsit următorul comentariu.

Mai mult