Știrile zilei au astăzi câteva fotografii cu cele mai spectaculoase ceasuri din lume. Și un scandal american după ce Amazon anunță noile birouri care sunt cât un oraș întreg. Ziua decisivă pentru Brexit este astăzi, iar planeta devine din ce în ce mai grasă. Mă rog, locuitorii săi.
Aura Woodward este românca directoare a Fundației Prințului de Wales, cea care se ocupă de satele din Transilvania. Rolul și rostul ei este să pună în practică ideile fundației și să participe la strângerea fondurilor pentru ce au de făcut la Viscri și în alte sate. Sufletul ei este de moață, născută în Apuseni și crescută la Cluj.
Aura a fost jurnalist BBC, dar în 2004 a dorit să facă altceva. Să lucreze direct cu oamenii. A plecat din presă și a ajuns la o fundație a Prințului Charles care se ocupa de satele transilvănene. A fost ca și cum a ai apăsa butanul I feel lucky de la Google. Pentru că asta a făcut. A căutat pe Google un loc de muncă, unul care să aducă la un loc Anglia și Transilvania.
Apoi, la prima întâlnire cu Prințul Charles, nimeni nu a avertizat-o că aceasta se va întâmpla. A venit la muncă în pulover și a vrut să fugă atunci când a auzit de vizita regală. Prințul a trecut peste protocol, însă, și a vorbit cu ea îndelung despre Transilvania. Ani mai târziu avea să ocupe funcția care decide tot ce face Fundația în Ardeal și nu numai.
Aura povestește mai jos despre ziua în care a primit o scrisoare de la soția unui militar român care voia să meargă la Invictus. Dorința Ancăi Grădinaru, căci despre ea este vorba, era să ajungă la Prințul Harry. Aura a trimis scrisoarea viitorului Rege, dar întâmplarea fericită face ca Harry să fi fost de față. Pentru că timpul era scurt și alte șanse nu mai erau, Prințul Charles a plătit din banii săi deplasarea la Invictus a militarilor români.
Alături de banii săi se strâng și alte fonduri pentru satele din Ardeal. Aura povestește că ideea unei case la Viscri a fost ca mai multă lume să se alăture pentru salvarea satelor săsești. Aceasta este una dintre moștenirile pe care Prințul vrea să le lase lumii.
După venirea Prințului, În Viscri au apărut 40 de afaceri. A apărut și un program destinat fermierilor români, dar și unul care ajută militarii să-și găsească un rost după ce ies al pensie.
Și, desigur, aflați din interviu, rămâne moștenirea superbelor case săsești. Cea din Viscri poate fi vizitată și o să vă placă prin gândirea sa simplă, dar și prin curtea țărănească unde angajații cresc legume. Audiție plăcută!
Știrile zilei au imagini spectaculoase de la Festivalul luminii din India, dar și din tabăra armatei care apară America de ”invazie”. O gafă de proporții a unei bătrânici din Franța, dar și niște imagini modificate într-un scandal la Casa Albă. Și, da, așteptăm cartea lui Michelle Obama.
Știrile zilei de azi sunt realmente impresionate de o poveste de iubire care mai dă și sfaturi. Altfel, e bine să fie iubire și copii că lumea cam dispare. Mai avem povestea matricidului comis de Nero, dar și o avertizare: nu vă mai scoateți amigdalele degeaba.
Ați ratat dacă nu ați auzit-o pe doamna Firea deunăzi seara vorbind despre cum vrea să scape domnul Dragnea de ea. „Dl Dragnea doreşte să mă anihileze pe mine în totalitate. (…) Dacă ar putea, m-ar lichida şi fizic”. Afirmația a trecut prin spațiul public fără să ne deranjeze. Asta pentru că ea a adăugat că Dragnea va omorî și Bucureștiul, iar asta pare mai dureros pentru unii.
Spre deosebire de Liviu Dragnea, care a zis că deja patru oameni sunt pe urmele lui după ce-și iau micul dejun la Hilton, Gabriela Firea a ales o notă mai serioasă. Una care să-i dea importanță la ceea ce pare o prostie solemnă. Spre deosebire de prostia țărănească a lui Liviu Dragnea, care a dat cu mucii în fasole amestecând caviarul unui hotel celebru cu asasinatul, doamna Firea are o tactică mai bună. Doar dă fumigena și pleacă.
Ce mă miră pe mine este însă lipsa de reacție socială. Gândiți-vă un pic că sunteți la Berlin. Sau Madrid. Că sunteți primarul Madridului, doamna aceea cu vaza. Și auzi deodată că blonda drăguță de la Fan Curier care a trecut pe la tine recent este în pericol de moarte. Și vine un consilier să-i spună că prezumtivul asasin este șeful ei, urmărit la rându-i de bărbați misterioși, dar iubitori de așternuturi moi. Cam ce gând îți faci? Dar ce gând îți faci când declarațiile astea spăimoase pleacă de la toate ambasadele către capitalele lor?
Luați în calcul că vorbim de liderii partidului de la guvernare dintr-o țară UE. Doi lideri care vorbesc cum nici măcar mafioții italieni nu o fac. Ați auzit vreo declarație publică a unui Corleone sau alt șef de famiglie care să se plângă că urmează să fie omorât? Puțin probabil. Ei chiar știu cum funcționează lucrurile astea.
Absurditatea spuselor celor doi nu miră, însă, pe nimeni. Lucrurile trec ca și cum nu s-ar fi întâmplat. ”Ce-a zi, bă? A zis că Dragnea vrea să o omoare. Păi și nu e așa?” Și mergem mai departe.
Și e firesc să se întâmple așa. Stratul social care ne ține împreună e din ce în ce mai subțire. Ceea ce într-o țară civilizată ar fi un atentat la democrație, aici este doar o nouă zoaie politică. ”Dă-i mă încolo. E între ei. ” Acești oameni nu livrează nimic în afară de vorbe. Nu apar spitale, drumuri, autostrăzi, banii nu vin la alții decât la cei din administrație. Zilnic o tonă de minciuni și prostii pleacă la foc automat înspre marile public.
Jignirea intelectului majorității cetățenilor a devenit un sport național. Lipsa de temeinicie, minciuna, fariseismul sunt date zilnice ale discursului politic. Dorința de a crea senzații, acoperirea furtului și forțarea limitelor naturale ale moralei duc la astfel de situații. ”A zis că mă omoară,” strigă ea. ”Așa, și?”, vor spune ei. Ești pe cont propriu, așa cum e și fiecare cetățean în țara asta.
P.S.: Apropo de bun simț. Văd pe FB o dezbatere despre cum are și nu are treabă Dragnea cu dezvăluirile din valiză. ”Că nu e, domnule, nicio probă directă împotriva lui.” Și vreau să-i întreb pe autorii teoriei: dacă fiul vostru de 20 de ani ar scrie la o firmă parteneră cu a voastră să ceară 78 de mii de euro, i-ar primi? Și voi ați ști de asta?
Foarte bun portretul politicianului care, foarte probabil, va conduce Europa în următorii ani. Aparent croit după chipul lui Merkel, se deosebește de aceasta prin vederile asupra imigrației. Câteva date despre ce ar fi putut cauza accidentul cu Boeingul 737. Presa americană este îngrijorată de o rață care lipsește din Central Park. Și multă muzică de lift vă poate aduce o tonă de bani.
Pe Costel îl cheamă Bojog. Fac precizarea pentru că aproape niciodată lumea nu-i spune pe nume. Costel este unul dintre primii ”comedianți” din România. ”Pe vremea aia eram atât de puțini că nu era nicio problemă să-ți spui Costel, Vio sau Teo. Iar termenul acesta de comediant poate nu e cel mai corect din punct de veder al DEX-ului, dar e cel mai aproape de ce facem noi.”
După decizia de a abandona meseria de inginer, după mai bine de 15 ani de muncă în comedie, Costel e în vârful profesiei sale. Pe 9 noiembrie a umplut Sala Palatului. S-au dat toate invitațiile și toate biletele la show-ul său. Nici mama lui nu a putut pune o pilă. Episodul povestit de el mai jos este epocal. Numai mama lui Costel să nu fii zilele astea.
La fel, trebuie să auziți momentul în care Costel a fost huiduit de patru mii de oameni la Polivalentă pentru gluma cu Centaurul. Faza s-a petrecut după insistențele lui Dan Chișu de a urca pe scenă cu această glumă. Momentul a fost atât de rău că sora lui Costel s-a oferit să-i scrie niște glume. Și ea e profesoară de matematică.
Beatrice și Ciuclaru au vrut să facă la fel și au organizat un concurs de glume. Doar c-au pierdut spectaculos. Audiție plăcută, cum s-ar spune.
Știrile zilei au imaginea completă a alegerilor americane. Afli cine sunt câștigătorii, dar și învinșii zilei. The Economist face și câteva grafice comparative între mandatele lui Obama și cel al lui Trump. În altă ordine de idei, Grecia rupe statul de Biserică și o să vedeți că ecranele nu fac bine deloc.
În urmă cu câteva săptămâni, i-am făcut o fotografie lui Radu Paraschivescu, al cărei succes ne-a mirat pe amândoi. Știți ce face Radu când vine la radio? Nu e ca toată lumea. Nu ia telefonul și stă pe el la cafea până rezolvă ceva pe internet. Nu stă de vorbă la telefon, nici nu pierde timpul stând de vorbă.
Întotdeauna, Radu scoate o carte din care, oroare, citește. Și pentru că este foarte punctual, are întotdeauna câte 10-15 minute la dispoziție. De data asta l-am prins citind pe un balcon unde lumea se duce de obicei să fumeze. A ocupat abuziv acel loc cu artă și cultură și așa i-am făcut poza.
Mii de oameni au plăcut-o, sute a distribuit-o. A fost un val de wow și aprecieri, asupra cărui a a trebuit să meditez.
De ce un gest atât de simplu stârnește atâta bucurie? De ce lumea îl apreciază? De ce se bucură când vede un om citind? Răspunsul e simplu: pentru că dă speranță. Și pentru că îți arată că în valul de mizerie, prostie, furt și inversare a polilor sociali, încă mai există speranță.
Și nu-mi pare întâmplător că tocmai Radu Paraschivescu a ales să să scrie acesată carte. Omul cu cartea a devenit într-un fel păzitorul cetății.
Stimați cititori, Orice om îi este teamă este o carte unică. O s-o citiți cu pasiune și îngrijorare. O să vă scuturați de râs și și o să vă răciți de fiori. Orice om îi este teamă este o antologie a prostiei, arivismului, lipsei de cultură, a lipsei de carte și a celei de bun-simț din societatea românească. Este primul atlas mondial al prostiei guvernamentale.
E o carte unică pentru trecut, prezent și, sper eu, viitor. Este prima biografie inversată a lumii. În general, în cărțile biografice, ajung oameni care au făcut lucruri importante și au lăsat ceva în urmă pentru societățile lor. Aici e taman pe dos. Ajung oameni care nu au lăsat și nu vor lăsa în urma lor decât praf și pustiu și poate niște valize cu averi personale.
Trebuie să știți că există un capitol despre Viorica Dăncilă. Cred că l-a scris în direct la radio. Am vorbit de nenumărate ori, dar Radu a făcut o documentare excepțională. Când o să le vedeți pe toate la un loc, o să aflați dimensiunea tragediei. Mai ales că Radu are amabilitatea de ale pune în context cu date și fapte ale unor oameni mult mai mari.
Chiar domnul Daea are propriul capitol poetic în care s-au strâns cele mai mari realizări verbale și pășuniste ale momentului. Dacă ar fi să trăim în România lui, sigur ar fi o baladă
O să găsiți un capitol despre primari. Cred că rivalizează cu povestirea lui Creangă despre Dănilă Prepeleac. Peste o sută de ani se vor citi aceste povești la ora de română pe post de snoave. Vă amintesc că în a doua povestire cu Dănilă Prepeleac, după seria de prostii din prima, Dănilă devine putred de bogat după ce face un târg cu diavolul. Cred că suntem pe aproape de această situație.
O să râdeți pentru că Radu adună la un loc toate perlele rostite de domnul Daea, de doamna Carmen Dan, de Florin Ciordache și toată gașca. Cred c-ar avea un real succes citită și în ședințele de partid.
Și după ce citiți o să aveți dimensiunea dezastrului. Și o explicație pentru ce trăim. Cine vorbește așa, musai gândește așa. Poticnelile, greșelile inversiunile logice nu sunt accidente, veți afla de la Radu. Ele sunt însăși esența și substanța acestor oameni.
Sunt convins că orice pesedist îi este teamă de această carte. Cred că se vor întreba între ei la ședințe: te-a băgat și pe tine?
Cred că cine va vedea această carte peste 100 de ani va spune: ia, uite a venit un domn cu o ficțiune excepțională. Și altul va spune: nu, nu e istorie. Dar nimeni nu poate fi atât de prost. Ba, poate și au condus o țară.
Mă întorc la fotografia de care vorbeam. Lumea a înțeles că Radu Paraschivescu are acel bun-sinț care ne va salva, care dă speranță. Că are arma împotriva valului de prostie care stă să ne copleșească. Pentru că e atât de simplu: un om care citește, un om care scrie o carte.
Luați această carte, citiți-o dumneavoastră și dați-o mai departe. Ca pe un manifest. Dați-o copiilor, părinților și celor care vă sunt apropiați. Puneți-i să citească și atunci, nici unuia dintre noi nu o să-i mai fie teamă.
P.S: Radu m-a certat pentru ultimul aliniat: ”Dați-o mai departe, dar și cumpărați-o!”
Știrile zilei se uită cu atenție la un obiect care vine spre noi. Ce este și ce vrea? Doi cercetători spun c-ar putea fi o navă extraterestră. Dacă scăpăm cu bine de treaba asta, putem să ne uităm la alegerile americane, acolo unde politicile lui Trump mențin Senatul pentru republicani. Știrea de care nu-i pasă nimănui vine din Tanzania, unde mii de oameni au început să se ascundă.
Nu ne mai plac mesajele cu voci pe rețele sociale, dar avem un nou tratament al cancerului. Și câteva lucruri care nu fac onoare albinelor.
