Achimaș Cadariu e relaxat. Zâmbește. Știe ”ce i se pregătește”. Căci sigur i se pregătește ceva. Aici nu e o discuție de sănătate publică. Pentru el e o chestiune de răfuieli între diverse clanuri. Știe el mai bine care. Căci cu asta se ocupă de o bună bucată de vreme. Face și desface printre clanurile din medicină.

Achimaș Cadariu zâmbește. ”Pe cine am supărat?” Acum, i s-a pus în fața dovada că în România se moare de la ticăloșie și corupție. Pentru că ani buni așa a fost obișnuit, a răspuns exact cum știe: ”lasă, domnule nu e chiar așa.” S-ar opera oriunde în România. Ca și majoritatea românilor, pentru că ei nu au altă opțiune.

Achimaș Cadariu zâmbește. ”E o conspirație.” Și apoi ne invită la ruletă rusească. Refuză să spună care sunt alea cinci la sută spitale infectate. În România sunt trei sute de spitale. La 10 mii de pacienți zilnic, asta înseamnă că cinci sute sunt în pericol să ia o infecție.  Care dintre ei? Cine scapă, cine se îmbolnăvește? Cine își duce copilul la spital și în care?

Achimaș Cadariu zâmbește mai departe. ”Suntem tendențioși.”  Doi dintre prietenii mei cară cu ei câte un microb de câțiva ani. Nu i-au dat de cap cu niciun tratament. Ei știu cel mai bine că ministrul ascunde ceva. Că minte și că nu e cinstit cu românii.

Controlul său a fost mai diluat decât soluțiile descoperite de echipa lui Tolontan. Întreg guvernul, președintele său și toata clasa politică  s-au ferit de subiectul acesta. Sunt prinși între banii pe care i-au supt de aici și moartea unor oameni. Vor face tot ce e posibil să tacă. Nu știu dacă e incompetență, frică sau doar ticăloșie. Știu că am văzut câte puțin din fiecare și din cauza asta or să se îmbolnăvească oameni. Și asta nu e drept. Un singur lucru ar fi drept.

Achimaș Cadariu, pleacă!