Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Cum poate să te facă statul român cu nervii

Sâmbătă după-amiază am luat masa cu câțiva prieteni într-un bistro, nou-născut, undeva la ieșirea vestică a Bucureștiului. Un spațiu cu câteva măsuțe, nu mai mult de 70 de metri pătrați aveam să aflăm mai târziu. Genul acela de loc unde, după o partidă de cumpărături, te așezi să mănânci ceva și să ai zăbavă jumătate de oră.

Bucătărie bună, atmosferă plăcută, lume care se perindă și vrea să-și tragă sufletul, locul are deja atmosfera sa la mai puțin de două luni de când s-a deschis. Oamenii așteaptă să facă și o terasă când vine căldura așa că afacerea pare dintr-o lume normală. Până te uiți la peretele de la intrare.

Nu mai puțin de 8 hârtii demonstrează că statul român și-a făcut treaba. 8 hârtii la vedere cu diverse aprobări, unele care se încalecă cu altele, autorități care își dau acceptul să faci o cârciumioară de 66 de metri pătrați. Ai hârtie de la primărie, de la Direcția de Sănătate, de la Direcția Sanitar- Veterinară, de la ISU, de la Mediu, de la ANAF și din nou de la Primărie.

”Astea-s doar alea pe care trebuie să le afișezi” mi-a spus patronul. Om tânăr, și-a băgat economiile într-un restaurant în loc cu vad. ”De opt luni nu am mai avut o zi liberă, nici eu nici soția. Asta în condițiile în care nu ne-am deschis decât de la începutul anului.” Să obții acte de la statul român este  o chestiune care te face cu nervii, indiferent de mărimea afacerii tale.

Iar după ce-a pus lucrurile la punct, au și venit controalele. De când a început, să fi fost cam șase. ”Ce mă scoate din sărite este că vin câte trei deodată. Au venit și de două ori pe aceeași temă, zici că se controlează între ei.” Cel mai spectaculos a fost cel de la ORDA, nimerit într-un moment în care restaurantul era gol, la trei zile de la deschidere. ”De unde știi că am deschis, că nici nu am apucat să răsuflăm. Păi, nu v-am urmărit? De când vă aștept.”

Omul nu este nici obosit, nici siderat, știe în ce s-a băgat. Trăieșe în România și nu se așteaptă la altceva. E amărât, însă. Nu vrea decât să-și vadă liniștit de ale sale și să piardă mai puțin timp cu statul și mai mult cu ce-i aduce bani. ”Știi care e treaba? Pe latura asta de complex, sunt singurul român care am băgat bani. De fapt, singurul antreprenor. Restul este doar corporație, lanț de magazine, investiție venită din afară. Chiar și proprietarii spațiului sunt străini. Eu sunt singurul antreprenor și zici că m-au luat la țintă.”

Am prieteni care au avut sau lucrează la restaurante la celălalt capăt al Europei. Unul dintre ei a cumpărat o cafenea cu totul, în Spania. I-a venit licența de funcționare în plic. Într-un an au venit două controale. Unul de la ”Sanepid” care i-a spus să-și pună o chiuvetă cu pedală și ai doilea de la Fisc, chiar după prima luna de funcționare, când au remarcat că încasările sunt mai mici decât se obțineau în mod obișnuit acolo. ”Nu am avut niciun stres administrativ. nu am simțit că statul există. Singurul meu stres era să pot munci 14 ore pe zi, să pot face față clienților.”

Cumnată-mea a lucrat zece ani în restaurante și baruri din Spania. ”Cât am lucrat eu acolo, nu țin minte să fi avut controale. Poate o dată și cu siguranță numai la restaurant. Ce știu sigur este că un restaurant pe care îl știam a fost închis după 12 ani de funcționare pentru că nu a avut rampă pentru persoane cu handicap. Iar două cluburi au avut activitatea suspendată pentru depășirea numărului de decibeli sau a numărului de persoane dinăuntru.” Ciprian Bălțoiu, corespondentul Digi24, îmi spune că depășirea numărului de locuri aprobate este una dintre abaterile cele mai grave, care duce automat la închidere sau suspendare. Sunt câteva lucruri cu care nu te joci, dar în general sistemul funcționează pe bază de reclamații. 

Majoritatea actelor de care ai nevoie acolo se obțin prin internet, iar statul te vizitează la început să vadă dacă respecți normativele. Și cam asta e.

În schimb, la noi, România a creat un super-aparat statal de o mărime și de o cheltuială uluitoare. Controalele vin în valuri și oamenii aceștia încearcă să-și justifice existența. Și cum poți să faci asta decât apăsând cu asupră de măsură asupra contribuabilului. Mai nimic electronic, în ciuda unor eforturi interminabile și costisitoare. 

Acum aparatul va primi și niște super-salarii, care vor consolida statul privilegiilor. Cel mai bine în România este să lucrezi la stat. Serviciul este sigur și definitiv, nu există plecări din cauze de incompetență, nimeni nu te dă afară și nu-ți cere să rupi normele pe acolo. Drept urmare  și lucrurile funcționează ca atare. 

Neîndoios că există și locuri grele și cu multă muncă, dar asta se datorează în primul rând unui sistem prost gândit sau unor legi care se bat cap în cap. Dar în multe situații, ”omul de la stat” devine un semi-zeu care are putere asupra unor muritori. Cum spune un cunoscut: ”la noi, controlul e 600 de lei dacă intră pe ușă, iar dacă s-a așezat pe scaun face 800.”

Când aparatul acesta administrativ își va diminua pretențiile și va lucra cu îngăduință și minte în favoarea oamenilor care generează bunăstare, România va zburda. Vor trebui însă să renunțe la abordarea că au în față infractori.

P.S. Ideea acestui text a plecat de la fotografia peretelui cu acte de care va pomeneam. Am renunțat să o mai pun, căci mi-e teamă că omul va fi luat la 11 metri. Așa că intrați în orice restaurant din România. O să vedeți acolo.   

 

 

 

11 răspunsuri la “Cum poate să te facă statul român cu nervii”

  1. Ramona spune:

    Eu am 5 hartii, a 6-a(un punct de vedere de la ISU) apare in aprilie…

  2. Laurențiu Ciocăzanu spune:

    Mulțumesc, Cătălin Striblea! În numele tuturor celor care au ales să fie slugi în fața stăpânului STAT și care nu pot face mai nimic pentru a se elibera de această povară. Sunt oameni care și-au riscat economiile, nervii și sănătatea pentru a câștiga o pâine pentru ei și familiile lor, pentru a da una și altora și pentru a mai cotiza și la bugetul de stat. Cel din care sunt plătiți satrapii fără suflet veniți în controale pe bandă rulantă…

  3. Marius Alexandru spune:

    In momentul in care incepi o afacere, te angajez la stat. Cand intri pe usa ANAF te apleci cu capul in pamant si repeti pentru o simpla declaratie acelasi set de copii ale documentelor emise tot de institutiile Statului sunt in jur de 4 sau 5. Un set de 10 copii cred ca este startul si mai apare pe parcurs cate ceva extra. Si dupa continua in aceasi spirala la infinit. Avem „sustinere”pentru a aduce bani la bugetul statului, de la primul control esti privit ca un hot care vrea sa fure de la stat nu sa faca o afacere din care sa se intretina singur fara a intinde mana. Esti mai linistit noaptea in somn daca esti asistat sau bugetar, nu administratorul unei afaceri de 1 sau 100 angajati.

  4. Boby spune:

    A fost soția sa deschisă un SRLD, adică SRL debutant. Prima jumătate de ora s-a certat cu funcționarii de la Registrul Comerțului care spuneau ca nu poate deschide așa ceva pe profilul ei, medical, de activitate. Bineînțeles ca se putea. Nu mai zic de tonele de acte si declarații si acorduri etc. Sa nu mai zic de stupizenia cu semnatul de către vecinii de la bloc dacă vrei sa iti faci sediul social in apartamentul personal. O nebunie.

  5. Bogdan spune:

    …si momentul ala cand ai controale din alea la care „inspectorul” vine cu imprimanta dupa el si iti cere 220 ca sa imprime procesul verbal in 3 exemplare a cate 2 pagini.

  6. Cristi spune:

    Problema nu e ca vin controale : e normal ca statul sa.si protejeze cetatenii. Pare ca are si de ce :http://m.ziare.com/articole/amenzi+restaurante+litoral problema e ca controleaza hartii.

    Totusi stii ce ma intreb : daca nu erau controalele(multe, proaste,cu spagi) oare nu aveam inca mici de la lehliu gara scapati pe jos si pusi inapoi pe gratar?

    Cred ca trebuie pastrat un fin echilibru intre lipsa de control/reglementare si neimpiedicarea functionarii afacerilor cinstite.

    Lipsa de control/norme a permis criza subprime din state.

    Eu as prefera ca restaurantul unde mananc sa fie veriricat o data la doua luni de catre sanepid.Si cantina gradinitei unde mananca copilul http://mobile.hotnews.ro/stire/20701398

  7. Manuc spune:

    Mie mi-a placut tare mult „interviul” la care m-a chemat ANAF-ul pentru obtinerea codului de TVA pentru firma. Pe holul institutiei, printre oameni care venisera cu case de marcat de inregistrat la ghisee, printre cozi si dosare, cu intrebari stil interogatoriu. M-am abtinut, m-am purtat politicos si-am raspuns senin si la subiect la toate cerintele absurde, dar contabila care venise cu mine mai avea un pic si-l lua la bataie pe inspector. Bine ca n-a facut-o, ca nu mai primeam codul TVA din prima. Am sarbatorit toata ziua cand am aflat, stiind de la prieteni ca au refacut dosarul de vreo 3 ori si-au mers lunar la „interviu”… Sa fii patron cinstit in Romania e aproape act sinucigas. Noroc ca suntem caliti dupa o viata aici…

  8. […] Cătălin Striblea scrie pe blogul său despre cazul unui antreprenor român care are un mic restaurant într-un centru comercial. Acesta a povestit calvarul prin care a trecut, fiind controlat de foarte multe instituții ale statului. […]

  9. […] Cum poate să te facă statul român cu nervii […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

red tape
red tape

Abonare newsletter