primarie

Statul român este idiot. Azi, cazul mașinilor electrice.

Știți ce-ți mănâncă viața în țara asta cel mai mult și cel mai bine? Relația cu statul, mai ales în lucrurile mici. Adică, acolo unde tu ai avea nevoie de un sprijin, de o mână de ajutor ca să ne fie cât mai bine la toți, acolo îți pune statul o piedică. Am un studiu de caz mai jos. Unul care o să-ți arate și adevărata natură a statului român: autogenerarea de probleme ca să-și justifice existența.

Să zicem că ai o mașină electrică sau hibrid. Statul român, respectiv Primăria Municipiului București, spune că te ajută și nu mai plătești ora de parcare în marile parcaje publice din capitală. Adică te încurajează să vii cu mașina nepoluantă în centru și chiar să parchezi multe ore. Știți că aici prețurile sunt progresive și te cam atinge ła buzunar dacă vii în centru. Încep de la 5 lei și ajung apoi la zece lei pe oră. 

Ei bine, pentru parcare îți trebuie un certificat și un abțibild de la Primărie. Pentru asta trebuie să mergi la Administrația Străzilor cu talonul, cartea de identitate și buletinul. Aici vei fi întâmpinat la registratură de două funcționare care îți vor lua cererea și te vor anunța că aceasta va fi procesată cam în trei zile. Atunci va trebui să te întorci ca să iei actul doveditor. De ce să faci asta? Pentru că pe mail nu se poate. Și nici prin Poștă. 

Dar stați că nu e tot. Certificatul nu este valabil decât un an. Ai spune că e în regulă, nu? Nu, pentru că nu vorbim de un an calendaristic. El este valabil până în ianuarie anul următor. Adică, dacă ai mașină din noiembrie, te duci la primărie până la finalul anului și apoi, anul viitor, faci o nouă cerere. De data asta statul te scutește de un drum. Poți trimite un email și apoi doar te duci să iei atestatul. Nu e clar de ce nu se poate de prima dată. Și astfel, în ianuarie, câteva mii de posesori de mașină trebuie să facă un drum la primărie. 

Și nu e deloc clar de ce, odată eliberat, certificatul nu este valabil pe durata de viață a mașinii. Sau cât îi ești proprietar. Sau de ce nu-l primești, odată cu mașina. Sau când o înscrii la taxe și impozite locale. Statul știe în orice moment starea și statusul mașinii tale. Chiar te poate obliga să plătești impozitul prin povestea asta. Nu e ca și cum ai pune electrica pe GPL și pierzi statutul. Și chiar dacă o vinzi, viitorul proprietar tot mașină electrică va avea. Dar, nu, preocuparea statului este să te vadă la ochi și să fie sigur că o dată pe an te întreabă de sănătate.

M-am uitat de curiozitate cum se face procedura similară în Talinn, capitala Estoniei. Nu numai că prima opțiune este electronică. Dar dacă nu vrei așa, poți veni la birou și chiar trimite prin poștă cererea ta și actele mașinii. Nu numai atât. Sunt trecute și numele celor doi funcționari care se ocupă de acest serviciu. Inclusiv clădirea, camera și măsuța la care îi găsești în Primărie. Da, exact, măsuța 4. Pentru că oamenii aceia își acordă respect. 

În România, statul a găsit o modalitate prin care să se justifice. Să te poarte pe drumuri, să arate că face ceva. De 30 de ani încoace, România e cea mai bună la reinventatul roții. Și la justificare salariului. Coada, înclinatul la ghișeu și punerea pe drumuri sunt constantele acestei forme de stat. Și unul dintre motivele pentru care li s-a urât oamenilor. Pentru că ei știu că astfel crește importanța funcționarului, salariul acestuia, dar se și bate calea pentru micile înțelegeri.

Bucureștiul e generos cu parcările. Și populist

Am avut ceva mai multă treabă în oraș în ultimele zile. Am evitat să iau mașina pentru că știam că acolo unde mergeam, pur și simplu nu sunt locuri de parcare. Și asta e cumplit dacă ai treabă la oră fixă. Așa c-am băgat tare pe taxiuri. 

Doar că în una dintre zile a fost musai să am mașina la mine. Zona aia de la Victoriei e cumplită în ultima vreme. Pe la America House lumea parchează și pe câte patru rânduri. Tot Mihalache e un dublaj la mașini. Am găsit loc, după 25 de minute de căutat, pe Monetăriei unde m-am înțeles cu un paznic. I-am dat ceva, generos, și m-am bucurat de trei ore de liniște. 

Mai mult

O lecție civică pentru fiul meu

Deunăzi a trebuit să înnoiesc pașaportul meu și cel al copilului. Am mers la Plaza Mall, că acolo s-a deschis un birou  și nici prin cap nu mi-a trecut că urmează să-i explic România reală lui fiu-miu. Mai ales c-am plătit taxa în 10 minute, iar Alina tot mă suna de la ghișeu că să vin că merge foarte repede. 

Ceea ce era și adevărat. Că eu am reușit să depun cererea în maximum zece minute Chiar voiam să scriu un text pe Facebook în care să felicit statul român pentru viteză. 

Mai mult

Orașul în care ploșnițele fac păduchi

Miercuri s-a oprit curentul în vreo jumătate de București. Se mai întâmplă. Mai ales vara, dar, punctual, când toată lumea bagă aerul condiționat în priză. De data asta a fost ceva de la cablurile Transelectrica.

Pentru prima dată în istoria ei, compania are patru din cinci membri ai CA care nu au treabă cu energia. Iar tot profitul i-a fost luat de stat care nu a lăsat nimic pentru investiții. Deci schema asta  cu pana de curent o s-o mai vedeți. 

Mai mult

Limonadă cu apă de la chiuvetă

Ajung zilele trecute la o conferință din cele complicate, cărora în general le trebuie traducere pentru ziariști. Locul unde se adună oameni de specialitate dintr-un domeniu și fac schimb de informații despre profesia și problemele lor.

Și când stăteam eu și mă gândeam care e semnificația pentru urbe a unor astfel de adunări simandicoase, văd că se ridică un cetățean în picioare. Se prezintă ca unul dintre liderii organizației hotelierilor și-mi dă o veste pe care nu o anticipam. 

Mai mult

Ce să faci să nu stai în apa până la gât când plouă de rupe

Am dat o tură lungă de București cu ocazia marii ploi. Așa s-a întâmplat c-a fost nevoie să merg în mai multe zone, inclusiv în cele limitrofe. Am mers din Drumul Taberei la Casa Presei, Griviței și 1 Mai, Mihalache, Titulescu, străduțele de la Piața Chibrit și prin Chiajna. Am mers și când ploua de rupea și am mers și ceva mai târziu. De două ori am trecut prin pasajul Lujerului

Și pot să spun că e bine. Mai bine. Nu mai este ca în anii trecuți când era un dezastru pe aici și puteai să te dai cu barca. Poți să faci comparația asta dacă intri jumătate de oră în Chiajna. Și-ți dai seama automat cât de bine stă Bucureștiul. Am găsit în periplul meu o stradă plină de apă, Parcului, lângă Romexpo și ceva apă pe după-masă la Pasajul Lujerului. Știu c-au fost mai multe în toate sectoarele și că s-au primit 153 de solicitări de intervenții. Am văzut imaginile de la tv cu probleme în Colentina, la Vulcan, în Dristor sau pe alte străduțe. Acolo au fost în continuare probleme.

Mai mult

Doamna Firea, soluția pentru taximetriștii nesimțiți e la PMB

Nu trecuseră nici 48 de ore de la protestul taximetriștilor.  Am vrut să iau o mașină de la Romană la Panduri. La Sheraton, o coadă de taxiuri. Îl iau pe primul dinspre trecerea de pietoni.

”Liber?

  Depinde unde mergeți.

  Păi în  Panduri, dar ce importanță are?

  Eu nu merg decât înainte, în Colentina.

  Dar nu aveți voie să refuzați curse, iar dacă vă retrageți nu mai stați în stație.”

Mai mult

Nu mai pot cu iepurașii lui Firea

Nu mă supără iepurașii lui Firea. Nu am nicio problemă cu ei.  Chiar am publicat la un moment dat pe aici o poveste cu Obama în care am spus că vreau un președinte ca el. Să se pozeze cu iepurași, cu copii și să râdă cu lumea și de lume.

Chiar sunt convins că o grămadă din criticile de care se bucură Firea astăzi se datorează faptului că e Firea cu gura mare de la PSD. Și sunt la fel de convins că dacă era Cioloș în pozele cu iepurași era doar un premier simpatic. Pe undeva cred că în rucascul ăla de la low-cost, Cioloș chiar cară un iepuraș de Paște. Dar când să zic aceste cuvinte, vine doamna Firea și-mi aduce aminte de ce îi scoate lumea iepurașii pe ochi. Vezi și tu ce comunicat dă.

Mai mult

Cum poate să te facă statul român cu nervii

Sâmbătă după-amiază am luat masa cu câțiva prieteni într-un bistro, nou-născut, undeva la ieșirea vestică a Bucureștiului. Un spațiu cu câteva măsuțe, nu mai mult de 70 de metri pătrați aveam să aflăm mai târziu. Genul acela de loc unde, după o partidă de cumpărături, te așezi să mănânci ceva și să ai zăbavă jumătate de oră.

Bucătărie bună, atmosferă plăcută, lume care se perindă și vrea să-și tragă sufletul, locul are deja atmosfera sa la mai puțin de două luni de când s-a deschis. Oamenii așteaptă să facă și o terasă când vine căldura așa că afacerea pare dintr-o lume normală. Până te uiți la peretele de la intrare.

Mai mult

Aici vedeți un român care fură la muncă

Stau și mă întreb câtă lume din România se duce zilnic la muncă cu gândul să facă o ciupeală, o învârteală, o combinație. Mai jos o să vedeți un muncitor din sectorul 3 care trage cinci metri de gazon rulou de pe un spațiu verde și-l dă unei doamne de la o casă vecină.

Omul este pus acolo să ude și să se îngrijească de acel gazon. Doar că tentația e mai mare.

Mai mult