Turul perfect al lui Senna

Nu-mi amintesc să-l fi văzut pe Senna concurând. Cablul a venit târziu la noi. Pentru generațiile mai tinere, cablul a fost introdus prin 91-92. Până atunci aveam TVR 1 și TVR2 și canalele de la Moscova. Din cauza asta, nu-mi aduc aminte dacă au fost curse ale sale la tv, în România.

Așa că prima mea amintire legată de F1 a fost chiar moartea lui Senna, pe care am văzut-o în direct la unul din canalele lui Berlusconi. Cumva știam că e mare, cel mai mare. Legendele nu au nevoie de cablu. Ele vin pe nesimțite spre tine. Azi o frântură, mâine o fotografie, poimâine replica unui prieten. Sau o vorbă aruncată altuia: ce, te crezi Senna? Într-un fel se bucura de statuia unui fotbalist cu diferența că pe ei îi și vedeam. Sau îi găseam în pachetele cu gumă.

Cursa din ziua aceea am așteptat-o, nu mai știu de ce. Pentru un adolescent era un spectacol total. Adrenalina, imaginile spectaculoase, fetele, culorile, reclamele alea incredibile. De fapt evadam. Era visul pe  care-l trăiam cu toții, lumea pe care ne-o doream. Am rămas lipit de televizor până în noapte. Nu neapărat cu emoție, ci mai mult cu interes pentru o știre care vedeam că oprise din mersul obișnuit jumătate din cele 30 de canale tv pe care le aveam atunci.

Povestea lui Senna aveam să mi-o construiesc singur în ani. Întâi cu fragmente de curse la tv apoi cu din ce în ce mai multe povești, documentare și curse, odată cu sosirea internetului. Și chiar dacă nu am trăit niciodată cu inima la gură una din cursele sale, sentimentul că văd ceva neobișnuit m-a cuprins de fiecare dată.

Și acum, la 20 de ani, după ce i-am văzut pe toți cei mari, sentimentul acesta de ireal revine de fiecare dată când îl văd. Nu e vorba de depășiri, de viteză, de totul făcut la limită sau de agresivitate, ci de ideea că asiști la ceva irepetabil, care nu are corespondent în legile fizicii. Cel puțin nu în cele de pe această lume.

O spune chiar el în acest film făcut azi de McLaren, ca un mic omagiu. Și îmi dau seama că, pentru generația mea, în următoarele două minute e toată povestea lui Senna. Fără să-l vedem, fără să-i fi trăit victoriile și înfrângerile, îi ducem povestea mai departe.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *