La noi, în București, s-a făcut o bandă specială de autobuz între piața care are Monumentul Crucea Secolului și Piața de la Aviatorilor. Este ceva mai bine de un kilometru acolo, dar din cauza sistemului de semafoare, așteptarea ajunge uneori la 13-14 minute.
Banda este atipică. Nu e prima de la bordură, ci a patra. Adică este pe mijloc. Motivul ține probabil de traseul autobuzelor care vor face stânga spre Dorobanților. Banda este foarte bine semnalizată. Nu ai cum să ratezi ce scrie acolo și anume că accesul este doar pentru transportul public. Asta înseamnă autobuze, taxiuri și ride-sharing, cel mult. Este imposibil să nu vezi asta, dar ce trebuie să te pună pe gânduri este faptul că e mai liberă la oră de vârf, când pe celelalte trei se află sute de mașini.
Asta pentru că în general lumea respectă semnalizarea. Dar cât am așteptat eu la semafor, 9 minute, nu mai puțin de 33 de mașini au ales să meargă pe interzis. 33 plus o motocicletă. A fost și un autobuz. Dintre cele 33, una singură era taxi. Nu știu cât ride-sharing a fost, dar nu cred că prea multe. Unele mașini erau dintre cele foarte scumpe, iar în multe altele erau șoferi singuri.
Cum ar veni, primul rezultat al noii benzi este că a devenit banda de șmecher. Toată lumea care se grăbea a ignorat sutele de mașini care stăteau regulamentar și le-au luat-o înainte. Nu mașini de stat, nu cele cu girofar, ci cetățeni care nu au puterea de a sta la un loc cu toată lumea.
Sentimentul de nedreptate este atât de mare încât îți vine să intri și tu pe aceeași bandă. Am sperat că la capătul intersecției să se afle Poliția și să ia zeci de carnete. Nu era sau poate a fost. În orice caz, acțiunea părea fără urmări.
Cu ani în urmă, la Londra, într-un loc similar l-am întrebat pe un coleg de ce nimeni nu încalcă regula. Mi-a spus că din cauza amenzilor uriașe. Dar eu cred că este mai mult de atât. Cred că mulți oameni au o fibră greșită în România. Că de ani de zile sunt învățați către rău că nici nu mai realizează consecințele acțiunilor lor.
De asta, dincolo de amenzi, ar trebui soluții mai dfeștepte la neregulile astea. Poate veniți voi cu unele.
Asta s-a întâmplat miercuri și am scris joi. Vineri am trecut din nou pe acolo. În 9 minute doar patru mașini au încălcat regula. Care o fi explicația?
Discuția asta va înfierbânta multă lume și este pornită de la un caz real în care Poliția a dovedit că o persoană analfabetă are un carnet de conducere. Dar ce faci cu această populație? O scoți în afara societății. Cătălin Striblea și Lorand Balint au discutat despre asta și au ajuns la concluzii surprinzătoare.
Lorand Balint este om de marketing, Head of Publicis Sports. a lucrat în companii globale de marketing, în poziții de top. Este școlit la ASE, dar are cursuri la New York, Boston, Londra, Ierusalim, Amsterdam. Predă ca profesor asociat la ASE sau la MBA-ul Româno-Canadian. Este editorialist în publicații de afaceri sau de sport.
Două sunt lucrurile importante în trafic, după mintea mea. Sau cel puțin așa am fost educat și încerc să-mi educ și eu copilul. Primul este să ajung acasă întreg. Al doilea lucru este să fac tot posibilul ca și cei care sunt în preajma mea să ajungă întregi la familiile lor.
Nu mă interesează să fiu primul. Nu mă interesează să merg tare. Nu mă intereseză să am dreptate. Mă interesează să fim bine împreună. Și mă port ca atare. Acesta este setul meu de valori pe care l-am aplicat cazului BMW vs tramvai.
Ce văd eu acolo?
Întâi de toate, o mașină BMW care depășește coloana la semafor. Nici măcar nu avea motiv pentru că nu era trafic aglomerat. Genul de mizerie care se întâmplă zilnic în București în cantități și proporții îngrijorătoare. Plus că e o mașină care e deja legendară pentru genul acesta de fapte. Șoferul are toate datele celor care ne fac viața o mizerie.
Vatmanul este probabil nervos pentru ce face. Vine lângă el și apoi se enervează și mai tare pentru că omul nu pleacă primul la verde. Se apropie periculos de tare și-l claxonează. Senzația mea este că la minutul 2.04, vatmanul îl împinge pe cel cu mașina. Mi se pare că o ia din loc, înainte ca BMW-ul să se miște. După care șoferul de BMW are reacția celui lovit din spate. El vrea să se oprească, să coboare, să vadă despre ce e vorba. Nu i se dă o șansă până nu se dă la o parte. Amândoi au o criză de furie. Se țipă, se urlă, nu înainte ca vatmanul să-l și ia la mișto. ”Eu fac bine. Tu ce faci?”
Cred că vatmanul a fost agresiv deliberat. E treaba lui de ce. Îmi stă în minte prima reacție din momentul lovirii. ”Bag p…în rasa ta” E reacția unui om decent? Asta ai fi făcut tu, cititorule, dacă erai în locul lui?
Să lămurim lucrurile: asta nu-l face mai puțin vinovat sau iresponsabil pe cel cu mașina. Din cauza a mii ca el, orașul acesta este un coșmar. Toți ca el cred că au drepturi superioare sau că ceilalți trebuie să li se supună. Faptul că omul nu are niciun fel de simț al responsabilității ne este arătat și de faptul că nu s-a dus la Poliție în orele următoare. Un om responsabil și căruia îi pasă de societate așa ar fi făcut. Agresiv, incompetent, cu comportament mizerabil, el este întruchiparea lucrului greșit din societatea noastră.
Golănelile de genul acesta ne mănâncă viața în fiecare zi. Dar ele se și repetă din cauza faptului că ani de zile statul s-a dovedit incompetent în stăpâni genul acesta de personaje. Nici amenzile, nici ridicările de permise, nici exemplul pozitiv sau negativ nu a funcționat. Nu s-a găsit în România nicio metodă de a spune ”stop”. Ba, mai mult, sute de oameni de la vârf au încurajat acest comportament. Aceasta este casta și clasa conducătoare a României. Cea din BMW.
Întâmplarea face ca poporul din tramvai să-l fi lovit drept în spate. Și, recunoașteți că ați avut un sentiment de satisfacție cu toții. Inclusiv eu. Măgarul cu BMW a fost pedepsit și poporul, după ani în care nu s-a făcut nimic, a primit dreptate. Căci despre asta e vorba aici: rațiune versus dreptate. Bogăție și tupeu versus decență și o plată simbolică venită de pe șine. Știu că așa e împărțită lumea modernă. În acest hal am ajuns.
Dar eu refuz să trăiesc în acest mod. Eu cred că aici suntem nevoiți să trăim împreună. Și nicio o încălcare de regulă nu ne va ajuta să reparăm toate nedreptățile comise. O greșeală nu se îndreaptă cu o altă greșeală. Cred că doi oameni civilizați vor încerca prima dată să evite un accident. Apoi, dacă nu vor reuși, vor încerca să rezolve cu cap și empatie ce s-a întâmplat.
Cred că BMW-ul nu avea ce să caute acolo, blocând oamenii din tramvai. Cred că vatmanul nu avea de ce să se grăbească încât să forțeze eliberarea șinelor. Grija față de ceilalți a lipsit cu totul. Despre asta e vorba. Sper ca data viitoare să nu dezbatem aici dacă un șofer are sau nu dreptate dacă a călcat un pieton care traversa aiurea. S-ar putea să aibă dreptate și niciodată somn noaptea. Gândiți ca pentru copiii voștri.
Și soluții avem. Dacă tot are camere pe tramvaie, STB ar putea derula o campanie în care zilnic, săptămânal, lunar, să ni-i arate pe golanii din trafic. Ar putea crea o presiune publică importantă. Și ar primi mult sprijin.
Există în lumea asta o teorie care se numește ”a geamurilor sparte”. Ea spune că la o clădire unde se află un geam spart, dacă nu este înlocuit repede, se vor sparge și alte geamuri. Un geam spart va duce la vandalizare, la nepăsare. Mizeria va atrage mizerie, corupția va atrage corupție. De asta este important ca fiecare geam să fie înlocuit la vremea lui și fiecare faptă să fie pedepsită. Așa a salvat Rudy Giuliani New York-ul, pedepsind orice abatere minoră a comunității. Orice încălcare a regulilor sociale. Dacă am face asta acum, am mai avea o șansă.
Nu numai că cetățeanul cu taxi depășește coloana la semafor, dar o face concomitent cu mașinile care veneau de pe partea opusă, pe care le obligă să treacă pe banda unu. Evident că apoi taie fața la semafor și se duce mai departe. Ceea ce este mai ciudat e că ar fi trecut în două semafoare. Deci ar mai fi avut de de așteptat cam trei minute.
Dar asta nu e tot. Din urma lui vine o altă mașină. Ce se gândește omul? Băi, oricum eu fac stânga, asta nu are cum să fie interzis. Doar nu o să mai stau la semafor ca să intru la magazin. Eu am treabă la stânga, nu înainte. Deci, prevenirea unui accident este lăsată în seama celorlalți care sunt în trafic. Iată:
Și ca să nu înțelegem greșit. Aici nu e vorba de grabă. E lipsă de respect. E cea mai cruntă lipsă de respect și desconsiderare față de ceilalți. Este o incapacitate de a locui în comun și de a funcționa în comun. Omul acela cred că dacă face ceva de unul singur îi va fi mai bine. La un moment dat se va întâmpla însă o nenoricire.
P.S. Nu știu dacă asta e doar la București sau se mai întâmplă în România. Voaim doar să spun că la concertul Bryan Adams de la Cluj, am văzut o scenă pe care sigur nu aș fi observat-o aici. Pentru că intrarea în sală a fost întârziată, lumea a stat în fața ușilor poate mai bine de jumătate de oră. Drept urmare, nu au stat grămadă în fața ușii ca să prindă mai repede, ci au făcut o coadă mare și lungă, de câte doi oameni. La un moment dat ea avea vreo 300 de metri de oameni care stăteau liniștiți și așteptau. Au intrat în câteva minute, atunci când li s-a dat drumul.
Țineți minte când l-am făcut praf pe Tăriceanu c-a oprit coloana oficială pe banda întâi? Se dusese omul la farmacie și pentru asta a ținut traficul în loc. Și, pe drept cuvânt, și-a luat în fel și chip. Bucureștiul nu este un oraș prietenos în trafic. Dimpotrivă, e un chin. De ani buni, oficialii nu sunt capabili să repare asta. Iar când mai și îngreunează lucrurile, înjurăturile zboară precum katiușele.
Dar dacă mulți suntem la fel? Dacă, de fapt, Tăriceanu reprezintă o stare de fapt și o stare de spirit Și un grup de alegători care pot să trăiască și așa? Priviți ce-am înregistrat în ultimele zile în București. Mai pe toate bulevardele lumea oprește aiurea. Fie că stă pe avarii, fie că doar s-au oprit sau livrează câte ceva, mașinile sunt oprite mereu pe prima bandă, Fie că sunt două sau trei benzi, cineva are o oprire la bordură. Nimeni nu are răbdare să meargă trei sute de metri mai încolo. Nimeni nu vrea să intre în spatele blocurilor. Nimeni nu ar face o tură în plus doar ca să se gândească la alții. Avem o mașină? O lăsăm în drum. Rezultatul este că-i încurci și pe alții într-un oraș care zilele astea e chiar gol.
Lipsa de spirit comunitar este de fapt una dintre caracteristicile noastre. Drept urmare, îi numesc Tăriceanu pe toți cei care opresc aiurea în trafic. Și nu numai. Pe cei care nu respectă minime convenții sociale doar pentru a le fi lor bine câteva minute. De fapt, acesta este unul dintre motivele pentru care nu progresăm atât de mult cât ne-am dori. Când atitudinile astea o să dispară, va exista și politică altfel. Sigur că Tăriceanu este mai responsabil decât cei din aceste imagini pentru că el este exemplu și este vizibil. Zic eu, însă, că orice atitudine, cât de mică, contează.
România nu e singura țară din lume în care au loc accidente pe timp de ceață. Cauzele sunt însă aceleași peste tot și toate țin de cei care se află la volan. Și poți să le numeri pe degetele de la o mână.
Întâi, nu-ți dai seama ce viteză ai. Ceața distorsionează percepția vitezei. Apoi nu-ți dai seama dacă un obiect este în mișcare sau stă pe loc. Și în fine, nu poți judeca distanțele corect. Creierul nostru crede că un obiect care nu se vede bine, se află la o distanță mai mare decât este în realitate. Vreți să știți cum arată în realitate un astfel de accident în lanț din cauza ceții? Iată unul din Coreea:
Nu vreau să fiu în locul politicienilor în campania electorală. Trebuie să ai parte de o imaginație care sfidează bunul-simț. Trebuie să rupi niște bariere supersonice ale minciunii. Și mai trebuie să ai un curaj nebun ca să te uiți în ochii oamenilor.
Până la urmă, câtă lume proastă crezi că este în România? Eu cred că după atâția ani, până și cei mai sărăcuți sau mai needucați, până și activul tău de partid s-a prins că pe undeva este o mare vrăjeală. Să luăm exemplul de mai jos.
Hai să spunem drept. Polițistul talentat Marian Godina nu spune lucruri la care nu te-ai aștepta. Corupția, traficul de influență, nesimțirea sunt constante ale sistemului polițienesc. Și nu doar de aici, ci din multe locuri ale lumii. Dar omul are credibilitate, nu-i poți reproșa multe și vorbește din interior.
De asta cred că dezvăluirile din ultimele două zile trebuie luate în seamă cu asupră de măsură. Și să ducă la o reformă profundă și tăioasă în poliția Română. Căci s-au întrunit toate premisele. Dar întâi faptele. Mai mult
Șoferul Touaregului este controlor de trafic la Romatsa. Controlor de trafic. Încă o dată: con-tro-lor de trafic. Adică omul îi îndrumă pe piloți, unii în situații dificile, să ajungă la sol.
”Avocaţii au mizat pe faptul că bărbatul are o carieră impresionată, este controlor de zbor la Romatsa, şi până acum nu a mai avut probleme cu legea. Şefii Romatsa nu au comentat situaţia angajatului lor.”, zice Digi 24.Mai mult
Romanii iubeau matematica, disciplilna și ordinea. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării. Cel puțin în materie de drumuri. De pe foile unui ghid, lăsate pe o masă în muzeul Principia de la Alba Iulia, afli că nimic nu era întâmplător în construcțiile lor. Romanii știau că un soldat poate face într-o zi 12 mii de pași cu armamentul și proviziile necesare. De aceea și localitățile erau așezate în funcție de distanțele astea.
Dar mai era ceva: romanii știau să facă drumuri bune, rezistente, care țin până azi. Unul dintre ele e la Geoagiu, foarte aproape de autostrada care acum se dărâmă. Făceau fundațiile cu asupră de măsură cu o tehnică folosită și azi. Nu știu cum procedau, dar cred că erau mai deștepți și aplicați decât constructorii și politicienii noștri. Am călătorit mai mult ca niciodată în ultima lună în România. Am văzut țara, am văzut drumurile romane, le-am văzut și pe astea noi și cred că nu i-am depășit la nivel de competență. Ce ar fi de spus: Mai mult
