romania

Ce-mi place și ce nu la Cluj

Am avut ocazia să merg la Cluj în ultimele luni cam de trei ori și să stau câteva zile. Cum nu a fost vorba de turism, ci chiar am avut treaba, nu vă așteptați să fac o recenzie turistică a orașului. O să vă spun ce vede un cetățean care se întâmplă să aibă treabă în localitate și se izbește de oameni și lucrurile de acolo.

Ce mi-a plăcut

Atmosfera de normalitate și de liniște din centrul orașului. Faptul că au făcut o zonă prietenoasă pentru cei care vin acolo și mai ales pentru copii. Ideea cu fântânile pe trotuar e cel mai simplu mod în care poți să faci un copil să iubească orașul. Al meu a stat o oră în fântână și s-a jucat cu jeturile de apă. E o investiție minimă din care scoți milioane de zâmbete. Mai mult

Zece lucruri despre noul parc Moghioroș

Vineri seara au dat cu artificii ca să știu exact că s-a redeschis parțial parcul Moghioroș. A stat închis trei ani și refacerea lui a costat 75 de milioane de lei. 98 la sută sunt bani europeni, dacă o să vă aline cu ceva treaba asta. Așadar ce-am văzut și ce-am auzit în parc.

1. Parcul arată bine, este nou și se vede că s-a muncit ceva în el. Nu seamănă cu nimic altceva din ce am văzut în România. Este un exces de spectacol și inutilitate în el, cum rar mi-a fost dat să văd. E gândit clar de un arhitect, dar am impresia că nu au stat de vorbă cu niciun locuitor al sectorului să-l întrebe ce așteaptă de la el. Dintre lucrurile utile salut o poartă pusă la jumătatea bulevardului, ceea ce nu exista anterior. Te scutește de un ocol bun.

Mai mult

Mi-am făcut rost de un Dorel privat

Alături de blocul meu,.. mă rog, chiar lângă blocul meu, …de fapt în blocul meu, …hmmm. ca să fiu sincer, în balconul meu se construiesc două blocuri. Nu exagerez. Când vor fi gata cele două blocuri, eu și noii vecini vom fi o familie. Ne vom uita unii la alții și ne vom putea strânge în brațe de pe geam. Dar asta-i altă poveste despre ilegalități, o primărie dușmănoasă și funcționari năimiți care au hotărât că trebuie să intrăm în blocul nostru doar prin intrarea ingusta din spate, de la ghena. Și o să zic pe măsură ce ne judecăm.

Revenind însă, de ceva vreme o mulțime de muncitori se află lângă noi. Ridică blocurile cu o viteză uimitoare și îngrijorătoare, dacă aș fi locatar. Și blochează mereu aleea de intrare în parcarea dintre blocuri, singura pe care nu ne-au luat-o. Ba cu o mașină, ba cu o macara, ba cu ce au chef. Pentru că ei susțin că aleea de acces a devenit proprietatea lor și ne dau nouă voie să trecem pe acolo. Mai mult

Interviul la care am plâns în direct

Și la care vă sfătuiesc să vă înarmați cu răbdare și putere. Daniela Oancea, este verișoara mamei lui Andrei, copilul care s-a stins în spitalul de la Curtea de Argeș. Iar dacă o asculți, o să-ți dai seama că nu există eșec mai mare al statului român decât acela că nu-și poate apăra copiii. Ieri au ieșit în stradă câteva zeci de persoane pentru acest lucru. Dar poate ar trebui să fim mai mulți. Și poate ar trebui să spunem în fiecare zi că furtul, hoția, golăniile cu voturi din Parlament sunt cele care duc la asta. Există o legătură directă între zecile de milioane care se scurg în buzunarele clasei politice și starea spitalelor, a drumurilor și a școlilor din România. Pe măsură ce băieții ăștia au furat din ce în ce mai tare, cu atât mai mult am rămas fără doctori, medicamente sau laboratoare. În prea multe situații, viața în România a ajuns o chestiune de noroc. Vă doresc să aveți curaj să vă uitați la imaginile de mai jos.

Interviul a fost realizat de  Andreea Traicu și Mihai Alexandru

sursa foto

 

Românul, cea mai cucernică naţie cu putinţă

Am primit de la casa de sondaje Avangarde un studiu privind relaţia românilor cu sărbătorile pascale. Suntem cea mai frumoasă naţie cu putinţă. Majoritatea crede în Dumnezeu şi vrea predarea relgiei în şcoli. Jumătate dintre noi au ţinut post. Un sfert dintre noi chiar au ţinut post vreme de două săptămâni. Ba, mai mult, ne este şi milă de mieii care sunt tăiaţi de Paşte. Adică îi mâncăm, dar ne e milă.

Şi atunci stau şi mă întreb: dacă suntem aşa cucernici şi miloşi, cum de arătăm cum arătam ca naţie? Or fi hoţi doar ăia de ne conduc sau de ruşine a minţit lumea în sondajul pe care îl găsiţi mai jos?

Raport de cercetare PASTE

Uite, Vali, l-am păstrat

Nu ştiu dacă e corect aşa, nu ştiu dacă se cade acum, când nu mai e, dar de când mi-au dat vestea, nu am reuşit să mă întristez. Şi asta pentru că mi-a revenit un val de amintiri. Un val de emoţii, de drumuri şi de întâmplări pe care le-am trăit foarte tânăr. Şi o idee care mă stăpâneşte din ce în ce mai tare: am fost foarte norocos că l-am cunoscut pe Valeriu Ştefan. Şi atunci îmi vine să zâmbesc, pentru că mintea mea de acum tocmai înţelege cât de mult a contat Vali în ceea ce fac acum.

Pentru mine Vali Ştefan înseamnă câţiva ani de muncă, energie, vise şi puterea aceea pe care o ai doar la 20-21 de ani, când nimic nu-ţi stă în cale. Şi mult râs. Cu Vali am râs minunat în zeci de drumuri, ore şi emisii petrecute împreună. El ştia toată lumea din Moldova, avea peste tot popas, subiecte şi oameni de intervievat. Tovarăş la prostiile noastre, la ideile noastre uneori prea îndrăzneţe, niciodată nu s-a profilat, însă, altfel decât un şef.

Mai mult

Știri despre care nu o să vorbească nimeni

O să pun din când în când aici câteva știri care nu or să intre în fluxul dezbaterilor tv. Și cum nu se va întâmpla asta, presiunea publică nu le va modifica în nici un fel. Or vinovații vor scăpa teribil de ușor. Dar ele sunt importante și ne afectează viața într-o măsură mult mai mare decât poveștile doamnei Udrea. Așadar:

Later Edit: Amicul Iulian Budoi îmi spune că proiectul a fost retras. Intenția este însă interesantă.  Guvernul se pregătește să dea afară 5000 de oameni din învățământ. Nu mi-e clar de ce, atâta vreme cât raportăm creștere economică. Au ajuns la vorba lui Băsescu. Indemnizațiile celor care nu sunt profesori vor scădea. Aici. Mai mult

La Sinaia nu scumpetea te doare, ci respectul

O prietenă pasionată de sporturi de iarnă îmi spune că a făcut un calcul și că i-a ieșit că Sinaia e cea mai scumpă stațiune de schi din Europa. E un calcul subiectiv, dar într-adevăr e scump de te doare. De la restaurant până la orele de schi. Mai mult, Alina a surprins un dialog într-un magazin cu tot felul de lucrușoare, în care o clientă spunea: ”aș mai vrea lucruri de la dvs, dar o săptămână la Sinaia m-a costat cât tot concediul de astă-vară în Cuba”. Drept urmare o să mă întrebați de ce mergem acolo și o să vă explic ce îmi place și ce nu-mi place. Și cum arată când trag linie.

Ce îmi place

Că e foarte aproape de București. Și de acasă până la hotel facem maximum două ore. Te mai înfunzi uneori la Comarnic, dar nu mai mult de 10 minute.

Ai pârtii de schi (de fapt Vladimir are) pentru toate categoriile, mult mai multe decât în stațiunile apropiate. Mai mult

De ce nu mai facem copii

De dimineață a apărut știrea asta. În ultimii 20 de ani, numărul de copii din România a scăzut cu 3 milioane. E o cifră devastatoare pentru orice țară civilizată. Ar trebui să fie principalul subiect al tuturor jurnalelor de azi. Nu-i puțin lucru să vezi că nația îți piere. La chestia asta am contribuit și eu. Sunt singur la părinți și noi nu avem decât un singur copil. Iar gânduri să mai facem unul foarte puține. De ce?

Pentru că ani de zile ne-am gândit mai mult la ce avem de făcut la noi la muncă. Și ne-am gândit cum să reușim mai bine la muncă decât acasă. Pentru că nu mai vrei să pierzi doi ani de la muncă. Mai mult

De ce nu mai au ungurii chef să învețe românește

Mi-am petrecut finalul de an în Harghita, drept în inima Ținutului Secuiesc. Oameni foarte mișto, gospodari, săritori și gata oricând să-ți dea o mână de ajutor. Știu asta pentru că ni s-a stricat mașina și au șurubăit la ea niște unguri foarte de treaba la un service în Miercurea Ciuc.

Nu am cumpărat pâine, dar vă pot spune sigur că mare parte dintre tinerii pe care i-am întâlnit nu vorbesc românește. De la femeile de serviciu din pensiune, până la vânzătorul de schi-pass-uri. Acesta mi-a scris pe calculator cât aveam de plătit. Aceeași situație cu chelnerițele de la restaurant cu care am vorbit prin traducerea prietenilor noștri secui. Și când spun că nu vorbesc, spun că nu rup o boabă în românește. Nici cuvintele uzuale.  Mai mult,  instructoarea de schi a lui Vladimir ne-a spus că e un moment foarte bun pentru fiica ei să mai prindă ceva în română: ”Are 18 ani, nu vorbește românește și dacă o să lucreze cu voi acum, o să o ajute la Bac. ” Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!