Președintele Iohannis a ales varianta care lui îi este de cel mai mare folos. Domnul Iohannis ar fi putut măcar mima că luptă cu PSD. Nu a făcut-o pentru că maximul pe care putea să-l obțină era schimbarea doamnei Dăncilă cu un alt pesedist.
El știe exact că va primi un val de critici, reproșuri că lumea îl va ocărî. Nu are importanță. În decembrie 2019 oamenii i se vor întoarce în brațe siliți să aleagă rău cel mai mic. Așa că e pe drumul cel bun spre al doilea mandat.
Ce nu este în regulă în demisia lui Tudose? Cel puțin din punctul nostru de vedere, al celor care ne uităm din afară. Păi, ce să fie? Scorul: 59 de oameni au votat împotriva lui Tudose, 4 pentru el și 4 s-au abținut. Înfrângerea lui Tudose este uriașă.
Nu știu ce crede ”activul” PSD, dar este clar ce cred șefii PSD. Ei sunt ferm convinși că titularul de la Palatul Victoria trebuie să nu sară de pe șinele pe care le-a stabilit partidul. Este Dragnea un lider vizionar? Este iubit de cei care-l înconjoară? Este cel despre care partidul crede că-l va duce pe culmi nebănuite de succes? De unde atâta putere a lui Liviu Dragnea? Nu o mai fi nimeni sănătos la cap la PSD? De unde această discrepanță cu o imensă parte din România?
Azi după-masă, o gașcă de iresponsabili se va aduna în centrul Bucureștiului pentru a hotărî dacă șeful unui guvern slab trebuie să mai rămână în funcție sau nu. Motivul pentru care va fi înlăturat nu are nicidecum legătură cu pregătirea sau performanța guvernului. Băieții nu s-au înțeles cum trebuie împărțită plăcinta pe care o au la dispoziție, de aceea se despart.
Și, acum, uitați-vă un pic în jurul vostru. În cine sau în ce instituție mai aveți încredere?
Știrea zilei de luni trebuie să o cauți în jurul măsuței de la care au vorbit Cioloș, Orban și Barna. Dacă măsuță o fi fost. Prea înaltă pentru un birou, prea mică pentru o masă de bară, prea fragilă pentru atâta lume, prea ieftină pentru momentul la care a participat.
Dar deocamdată asta este. O construcție mică, anemică și fără investiții a ceea ce ar putea fi cealaltă parte a clasei politice. Să ne lămurim. Eu i-am spus opoziția unită. Nu e vorba de opoziția parlamentară, ci de opoziția la ce este astăzi osatura politică cea mai importantă, sistemul politic cunoscut și pe care l-am avut treizeci de ani.
Hai să punem degetul pe articolul care subminează justiția, după cum ne tot îndeamnă domnul Iordache. Ce este atât de rău încât să ne speriem de modificările propuse? Cei din stradă nu citesc și poate sunt dezinformați. Cam asta e teoria. Hai să vedem ce a construit PSD.
1. S-a schimbat articolul de lege care prevedea că procurorii sunt independenți. Adică nu mai apare cuvântul independent. Procurorii au fost trecuți sub autoritatea ministrului justiției. Treaba este bizară câtă vreme în Constituție ei sunt trecuți la autoritatea judecătorească. Modificarea asta îi face pe procurori parte a puterii executive și în subordinea unui ministru politic.
Ziua de sâmbătă a fost una definitorie pentru natura României in ultimul an. Pentru prima dată taberele s-au așezat față în față. Și-au dat măsura puterii și a inteligenței cu care se duce lupta. Este definitorie și pentru cum sunt noi astăzi ca societate, gata să ne păruim.
Și definitorie pentru că va regla unele ape și în PSD. Și ar putea fi definitivă, nu definitorie, pentru legile justiției. Pentru că eu cred că de aseară, de la întâlnirea de noapte, grupul conservator al PSD s-a hotărât. Sunt câteva lucruri care trebuie spuse însă.
Două întâmplări, una perfect vizibilă și una ascunsă. Ambele în Parlamentul României, ambele în aceeași zi. În prima, șefii Parlamentului răspund unui partener cu cerințe ferme, dar fără a se consulta cu nimeni. Răspunsul este trimis în numele întregii instituției, deși nu toată lumea este de acord. Mesajul este destul de clar. Am făcut tot ce trebuie ca să ne lăsați în pace. Iată:
” Parlamentul a adoptat Declaratia privind aniversarea a doua decenii de Parteneriat Strategic Romania – SUA;
a aprobat alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de aparare;
a decis participarea fortelor armate ale Romaniei in teatrele de operatiuni din Afganistan si Irak precum si in cadrul cooperarii in coalitia anti-ISIS/DAESH alaturi de SUA si alti aliati;
a adoptat legile privind achizitionarea sistemului de aparare antiracheta Patriot”
Mii de oameni în stradă împotriva unei puteri discreționare. Zeci de sloganuri împotriva unei coaliții care reașează de o manieră greșită statul român. Și o coloană nesfârșită a cărei trecere prin centru s-a terminat cu focurile de artificii de la o sărbătoare la care erau și liderii PSD.
Nu știu dacă ați aflat, dar odată cu protestul din stradă, conducerea statului lansa sărbătoarea de o sută de ani a României. Un spectacol care a adus în sală lumea bună și importantă a țării. Cei care iau decizii și care vor să ne arate cum e viitorul. Pe scenă ministrul culturii a vorbit despre valorile care ne unesc. O țară minunată, care de abia așteaptă să serbeze o sută de ani de existență.
PSD este cel mai mare partid din România. Are o majoritate parlamentară zdrobitoare. Controlează prin oameni numiți politic mai toate instituțiile statului. Acolo unde nu a putut numi direct a negociat. Controlează aproape tot ce înseamnă administrație locală, de la micile primării până la Consiliile Județene.
Toate deciziile care țin de dezvoltarea României sunt și au fost luate de această majoritate. Ei decid tot ce se face de la drumuri, străzi, străduțe, la școli, campusuri universitare, spitale, prețuri la medicamente, prețuri la benzină.
Având însă aceste pârgii la îndemână, PSD hotărăște că trebuie să protesteze împotriva ”statului paralel.” Nu e clar cine este acesta, persoană cu persoană, dar se va striga împotriva sa în toate localitățile din România.
Într-un colț de Românie, la un magazin dintr-un sat sucevean, cineva a avut ideea să aducă niște cărbuni pe care scrie #rezist. Adică sunt cărbuni normali, de grătar. Dar pe ei scrie frumos #rezist. E și grătarul o formă de rezistență. Scrisul acela poate fi și o formă de ironie, dar poate mai curând e o formă de a fi.
Poate nu aveți idee cum se face mangalul. Încet și cu multă muncă. O stivă arde în 20-25 de zile. Câțiva oameni din Lupeni fac numai asta toată viața lor. Nu cu mult profit. Dimpotrivă. O stivă de câteva tone le aduce nici o mie de euro. Iar ei trebuie să stea acolo, în ture, zi și noapte ca să nu se aprindă. Să ardă mocnit. Pentru asta acopera stiva mai mereu cu un praf. La sfârșit, trebușoara asta este vândută la niște băieți care o împachetează. Și o vând mai departe.
Poți primi toate noutățile direct pe email!
