Două întâmplări, una perfect vizibilă și una ascunsă. Ambele în Parlamentul României, ambele în aceeași zi. În prima, șefii Parlamentului răspund unui partener cu cerințe ferme, dar fără a se consulta cu nimeni. Răspunsul este trimis în numele întregii instituției, deși nu toată lumea este de acord. Mesajul este destul de clar. Am făcut tot ce trebuie ca să ne lăsați în pace. Iată: 

” Parlamentul a adoptat Declaratia privind aniversarea a doua decenii de Parteneriat Strategic Romania – SUA;

a aprobat alocarea a 2% din PIB pentru cheltuielile de aparare;

a decis participarea fortelor armate ale Romaniei in teatrele de operatiuni din Afganistan si Irak precum si in cadrul cooperarii in coalitia anti-ISIS/DAESH alaturi de SUA si alti aliati;

a adoptat legile privind achizitionarea sistemului de aparare antiracheta Patriot”

Iar voi ne cereți în schimb să adoptăm niște legi care ar putea să redea controlul politic asupera justiției. Ce ar trebui să facem ca să ne lăsați în pace? Cam acesta este subtextul pe care Tillerson ar trebui să-l perceapă.

A doua întâmplare. Simultană. În ședința de la Comisia de Transporturi sediscută dacă procurorii  merită sau nu girofar. Perfect valabil, deputații observă că nu toți au nevoie. Este o extensie care nu aduce nimic în plus în afara unui privilegiu.

Dar unul dintre deputații PSD, Sorin Bota, remarcă momentul și propune ca ”și deputații să aibă girofar pentru că sunt mereu în misiune. ” Propunerea este întâmpinată cun un zâmbet, dar este pe bune. Omul insistă asupra sa și chiar crede că au nevoie de așa ceva. Reprezentantul Poliției pleacă cu această propunere în traistă și trebuie să se întoarcă cu un text de act normativ. Mai târziu PSD o dă la întors că este o glumă. Dar tot acolo s-a discutat ca șoferii de Hummer să aibă categoria B în loc de C. Amendamentul venea de la deputatul mitralieră care este posesorul unei astfel de mașini. 

Păi și ce au toate astea în comun m-ați întreba? Un singur lucru. Nevoia de a tranzacționa privilegii în favoarea lor. Comportamentul acesta se rezumă la posibilitatea de a lua țara în stăpânire. Comportament de boieri stăpânitori. 

Au cele mai mari venituri, au acces la cele mai bune resurse și la cele mai metode de sănătate sau educație. Și-au constituit un sistem de luat bani de la stat prin cabinete, interpuși sa stipendii date doar de poziția vremelnică ocupată. Accesează un sistem relațional național care le dă dreptul și la imunitate de mai multe feluri, iar dacă nu o obțin își construiesc bariere legislative.

Și, în final, pentru că nu pot scăpa de acest comportament tranzacționează și o țară. Oamenii aceștia cred că parteneriatul cu America poate fi aranjat în schimbul unor drepturi și beneficii personale. Ei își închipuie că lucrurile astea le fac pentru ei, nu pentru cetățeni. De aceea nu au negociat nici offset și de aceea au oprit legea rachetelor când au simțit că pot negocia ceva cu ea. 

Ori, nu poți negocia o țară doar pentru că o conduci. Pentru că asta înseamnă că o poți negocia cu oricine, nu doar cu cei care îți oferă parteneriatul corect.