politica | Striblea.ro

Barometrul Europa FM: PNL nu taie nimic de la stat până după alegeri

30 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:04:02 1 comentariu

A venit barometrul Europa FM și asta ne dă o privire asupra prezentului, dar mai ales asupra viitorului. Pentru că datele arată prost pentru deciziile raționale și corecte care ar trebui luate în viitor.

Pe scurt, barometrul realizat între 6 și 24 aprilie, cu 1010 interviuri telefonice, vine să ne spună că PNL scade mai departe în sondaje. E a treia lună consecutivă. A coborât de la 47 la sută la 33 la sută. Ultima dată, cu trei procente. Nici nu avea cum să fie altfel, pentru că e o criză monstruoasă, care curmă vieți. Niciun partid de guvernare nu scapă nevătămat.

PSD a luat un procent, dar îl găsim tot acolo la un sfert din intenția de vot a românilor. E în creștere, totuși. Salba de legi populiste nu a ajutat foarte tare, dar PSD își menține ectoratul. USR scade în continuare cu două procente până la 10,8, iar PLUS cu unul până la 5,1. Crește Victor Ponta și partidul său cu trei procente.

Ce înseamnă asta de fapt? Că PNL nu a găsit răspunsul economic așteptat pentru România muncitoare. Pachetul economic nu se simte, banii de șomaj tehnic nu au ajuns, România activă suferă. Mai grav de atât, acest scor ne explică și de ce PNL nu ia măsurile de echilibrare a bugetului. Aducă să mai taie de la stat, măcar să mai reducă veniturile bugetarilor care stau de acasă. Tot acest scor ne explică de ce Iohannis și PNL nu au curaj să anunțe evidența și, anume că pensiile de abia pot fi plătite, darămite să fie crescute la toamnă.

De fapt, marea mea teamă este că PNL nu va lua niciuna dintre măsurile nepopulare care să ne scoată din criză. Iar acestea sunt: micșorarea aparatului de stat, diminuarea cheltuielilor cu salarii și împrumuturi care să se ducă spre investiții. Ezitanți și speriați de aceste cifre se vor ascunde până după alegeri ca să rămână cumva pe primul loc al cursei. Șifonați, dar pe primul loc.

PSD va încerca să crească pe populism. Va taxa orice greșeală de guvernare și va pune o presiune imensă pe acordarea unor bani de la stat pentru întreaga economie și mai ales pentru electoratul său. Vă apăsa pedala cu mărirea pensiilor până la maximum, dar și pe tot felul de năzbâtii precum cea cu plata chiriilor de către fisc. Cum nu are nicio apăsare în opoziție, va arunca cu legi populiste în stânga și-n dreapta.

În ce privește noua clasă politică, este evident că domnii Cioloș și Barna sau invers, conform sondajului, nu au altă soartă decât să fie împreună. Nu știu ce fac, nu știu ce păzesc sau care e planul lor, dar dacă această coaliție nu se realizează mai repede, s-ar putea să se aleagă praful, mai ales că PLUS a ajuns iarăși la limita pragului electoral.

Împreună ar fi a treia forță politică din România și obligatoriu partener de guvernare pentru PNL. Așa cum Victor Ponta se va alia cu PSD.

Cu cele două blocuri conturate pe următoarele luni, vom asista la o perioadă în care, cel mai probabil, PNL va bâjbâi fără curaj în căutarea soluției electorale câștigătoare și va ignora propunerile de ieșire corectă din criză. Acestea înseamnă investiții majore în zone precum sănătate, infrastructură, digitalizare și pregătirea terenului pentru mutarea unor fabrici din Asia în România, pe măsură ce lanțurile de producție se vor reașeza. Cred că statul se va împrumuta în continuare pentru salarii și pensii ca să nu tulbure imensul aparat bugetar înaintea unor alegeri. Și, mai mult, mi-e teamă că asta ne va împotmoli pe termen mediu și lung.

De ce a reînceput Iohannis campania electorală?

29 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:56 2 comentarii

E o surpriză pentru toată lumea că în plină pandemie avem lupte politice, dar președintele Iohannis a lansat două atacuri violente la adresa PSD în ultimele 24 de ore după acesta încercase câteva dintre șmecheriile obișnuite din Parlament. Ce se întâmplă?

Nu cred să-l fi văzut pe Klaus Iohannis într-un discurs mai violent la adresa PSD decât cel de miercuri la prânz . ”În timp ce noi, eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca sa dea Ardealul ungurilor.”

După ce ani de zile a suportat campanii în care era numit, ne-român element străin, acuzat de că e de altă religie sau trecut prin oricare alte injurii pentru lipsă de patriotism, doar pentru că este de altă etnie, Domnul Iohannis a prins cel mai potrivit prilej de răspuns. Din neglijență, prostie sau vreun târg politic dubios, PSD a scăpat o lege privind autonomia ținutului secuiesc, legea care a fost adoptată tacit.

Asta e o șmecherie inventată de Adrian Năstase, dar menținută de toate puterile, ca unele acte normative să treacă pe sub radar. Inițial, legea era menită să treacă legislație europeană, dar apoi a devenit o ocazie de târguri politice.

Pentru un partid cu iz profund naționalist, cum fost PSD-ul în ultimii ani, asta fost o greșeală. Din apărători ai românismului verde, ei au devenit aliații UDMR la ruperea țării. Domnul Iohannis doar a taxat cu voioșie și înverșunare toate mizeriile pe care le-a suportat ani de zile.

Și era și un moment prielnic. Discursul de marți, din conferința de presă, a fost presărat cu referiri la PSD. Dese, acestea vizau greaua moștenire lăsată de partidul condus odată de Liviu Dragnea. Iohannis le-a amintit tuturor că din cauza PSD nu avem nici materiale pentru pandemie, dar și visteria goală.

Greaua moștenire e o temă preferată a politicienilor români și o pisică aruncată în curtea vecină de câte ori a venit ocazia. Acum, de exemplu, domnul Iohannis a uitat că partidul său era la guvernare de ceva vreme înainte de pandemie, dar stocuri tot nu am avut.

Și a mai făcut domnul Iohannis o declarație care te face să ridici o sprânceană. ”este cu totul și cu totul altceva decât pe vremea guvernelor pesediste, când eu spuneam una, ei făceau alta și a pierdut România. ” Păi asta este exact democrația și nu ar trebui să ne mirăm de ea, chiar când nu ne convine.

De ce totuși această reînviere a agendei politice? Odată pentru că orice partid aflat la guvernare în mijlocul unei crize pierde în sondaje. E firesc, deși echipa Orban pare că s-a descurcat onorabil în această nenorocire. Dar, al doilea motiv este că PSD rămâne la fel de toxic. Chiar când toată lumea era cu ochii pe pandemie, prin comisia juridică de la cameră era trecută o lege care le dădea voie aleșilor locali incompatibili, peste 1000, să mai poată candida o dată. În pandemie ca hoții, cum ar veni. Adăugați valul de legi populiste în care PSD pune în sarcina guvernului tot felul de plăți, dar fără a indica de unde banii. Iată, legea decontării chiriilor care trebuie plătite de fisc.

Concluzia? Alegerile sunt necesare. Anticipate nu mai pot avea loc, le așteptăm pe cele la termen. Cum PNL va ieși slăbit din criză , Iohannis trage tare acum și profită de toate combinațiile PSD pentru a ține scorul egal. Și tot așa, până la toamnă.

România o să fie noua Grecie

24 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:56 7 comentarii

România are cea mai proastă perspectivă economică din tot blocul Uniunii Europene, și nici relaxarea din 15 mai nu ne ajută foarte tare. Pregătiți-vă pentru impact și, pe alocuri, chiar pentru sărăcire.

Eurostat ne-a spus în urmă cu câteva zile că România are cel mai mare deficit din Uniunea Europeană. Nu mai puțin de 4,6 la sută, cu patru puncte mai mult decât deficitul mediu al Uniunii Europene. Și asta era pentru anul trecut. Știți că, acum, după măsurile guvernamentale de răspuns la criză, deficitul declarat oficial va fi de 6,7 la sută.

Adevărul este că el s-ar putea să ajungă la opt procente și asta ne-o spune una dintre cele trei mari agenții de rating, Fitch, care ne-a pus pe o treaptă mai jos decât eram. Și doar cu una deasupra categoriei care nu recomandă investiții în țara cu pricina. Agenția spune oricum de doi ani că România merge spre rău până în anii 2021 și chiar 2022.

Dar asta nu e tot. Un raport al OECD, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare economică spune că dintre toate țările din regiune, România va fi lovită cel mai greu, deoarece are economia integrată în lanțurile de furnizare mondială. Dar și pentru că exporturile noastre au picat spun ei. Ar mai fi ceva, nu mai primim nici bani din străinătate care să susțină consumul.

Și nu vă uitați doar la criza de acum. România stă pe cele mai proaste baze economice de ani buni. Mai precis de când PSD a considerat că țara se poate dezvolta doar pe datorie. Ceea ce este adevărat doar dacă faci datorii ca să investești. În spitale, autostrăzi, infrastructură critică, digitalizare și așa mai departe. Doar că România s-a împrumutat să plătească salarii și pensii.

A fost singura politică: aceea de a arunca bani într-o parte a populației care a stimulat consumul și care a dus la o creștere economică falsă. Ne-am îndatorat pe toate părțile, am mâncat și am băut, avem televizoare și mașini și cea mai neagră perspectivă în față. Dacă vă spun acum că România a devenit noua Grecie, poate o să ridicați o sprânceană, dar în curând o să simțim asta.

De altfel, sectorul bugetar a urcat constat ca număr și numai în ultimii patru ani cu încă 62 de mii de persoane. În medie, la stat se câștigă cu 50 la sută mai mult ca la privat. Adăugați pensiile care se indexează cu rata inflației și cele speciale care de când cu pandemia ne-au mai costat încă 2,45 de miliarde de lei.

Sunt exact sectoarele în care și actualul guvern a refuzat să facă ceva, chiar și-n criză, confruntat cu o dilemă economică și una politică. Cea economică spune că doar acești oameni mai susțin economia cu o brumă de consum, iar cea politică e legată de voturi. Așa c-a ales să se împrumute la orice cost.

Ce o să urmeze? Economia va mai supraviețui o vreme, cât vor veni bani europeni, după care lumea se va feri să mai investească și să mai aducă bani aici. Iar guvernul, oricare ar fi, va avea de ales: inflație sau concedieri. Poate mariri de taxe, dar nimic ne popular înainte de alegeri. Am renunțat după atâția ani să mai cred că cineva va reveni la un program de investiții publice majore, singura soluție pe termen lung. Și încă nu am scăpat de COVID. Așa că pregătiți-vă de impact!

Un scenariu bun și două proaste pentru „viața împreună cu virusul”

23 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:25 0 comentarii

O idee începe să capete din ce în ce mai mult contur în toate statele cu care suntem aliați. ”Va trebui să învățăm să trăim cu virusul”, ni se spune din mai multe direcții. Ce înseamnă asta și ce consecințe majore va avea în viața noastră?

Mesaje similare vin dinspre diverse democrații occidentale. Premierul Franței, cancelarul Germaniei, președintele Iohannis vorbesc despre relaxarea restricțiilor, dar ne spun și despre faptul că virusul va rămâne în viața noastră. Sunt și zone mari ale populației care-și asumă acest lucru: vezi de exemplu protestele din America, acolo unde oamenii cer să muncească în ciuda bolii.

Nu știm ce va urma în viața noastră, dar putem să bănuim ce se va întâmpla până la apariția unui vaccin sau a unui tratament universal care va transforma această boală într-o răceală mai puțin mortală. Până când imunizarea nu va fi realizată, toate aceste măsuri restrictive vor fi în vigoare, mai mult sau mai puțin, mai des sau mai rar, vor apărea și vor dispărea.

Asta înseamnă că ne vom așeza viața în funcție de ele. De exemplu o să mergem mai rar la restaurant și nu ca să ne vedem cu prietenii, ci doar să mâncăm la distanță unii de alții. Vom căuta mereu măști și produse de curățat pe mâini. Vom evita aglomerația. Vom fi îngrijorați de cum și câți copii merg la școală. Vom călători mai greu. Iar moarte va fi vizibilă mai des. De asta ne vom drămui cu atenție banii.

Dar toate astea înseamnă o schimbare înceată și mult mai profundă în viața noastră. Un grup de analiză care de 60 de ani se ocupă de democrațiile occidentale și susține întâietatea acestora în fața altor sisteme politice, Atlantic Council, a făcut o analiză pe trei scenarii ale lumii viitoare. Ele sunt prezentate de publicația Politico.

Primul scenariu vorbește de obstacolele majore pentru revenirea economică a celor trei blocuri politice, Statele Unite, China și Uniunea Europeană. Efectele crizei se vor simți vreme de un deceniu, iar globalizarea nu va fi o opțiune. Adăugați aici o întârziere a vaccinului. Iar asta înseamnă o sărăcire a clasei mijlocii, dar și un impact uriaș asupra celor deja săraci.

Al doilea scenariu presupune că statul chinez se mișcă mai repede decât noi toți, recuperează economic și că are metode de tratament mai bune. Metodele sale de lucru și politica sa vor fi acceptate de tot mai multe state ale lumii care vor avea nevoie de un furnizor de produse ieftine.

În fine, al treilea scenariu și singurul favorabil modului nostru de viață este numit Noua Renaștere și are în vedere o revenire economică rapidă Statelor Unite. Completat cu găsirea unui vaccin și distribuirea sa în lume de către statele bogate, acesta ar asigura supremația modului nostru actual de viață. Și ar duce, în plus, la realizarea unei super-agenții mondiale de supraveghere a acestui tip de boli.

Doar că fiecare variantă de aici ar putea merge prost. Inclusiv să nu avem vreodată vaccin. Iar asta înseamnă că boala va fi mereu cu noi, ca gripa. Doar că mai mortală. Ceea ce este, de fapt, și soluția românească după data de 15 mai. Așa că aveți grijă și respectați toate regulile.

„Va trebui să învățăm să trăim cu virusul.” Acesta este planul.

21 aprilie 2020 Cătălin Striblea 0 comentarii

Pentru prima dată după aproape două luni, președintele Iohannis ne-a spus cât va mai dura treaba asta: până pe 15 mai. Doar că nu aceast e întrebarea, ci cum va arăta viața noastră după acea dată.

Președintele a rostit un discurs în care și-a asumat coordonarea întregii crize. Și ne-a îndemnat să ascultăm doar măsurile pe care le va comunica el sau guvernul. A repudiat, astfel, pe alocuri violent, planul prezentat sub emblema Institutului Balș de profesorul Streinu-Cercel. Acesta prezenta atât soluții sanitare cât și economice, iar unele dintre ele au scandalizat populația. E vorba de separarea celor de peste 65 de ani de restul populației, dar și neplata taxelor. Întreg planul este aici, vă las mai jos doar unfragment din măsurile economice, care sunt, totuși, exagerate.

„Se impune formare unui Guvern anti-Pandemic sau a unui Minister intersectorial Pandemic care va elabora și pune în funcție planul anti-pandemic.

TVA-ul va fi oprit

Taxele vor fi suspendate pentru toată lumea

Industria alimentară va funcționa non-stop.

Regiile Apă/Canal, Electrica, Salubrizare, etc vor funcționa non-stop.

Toate costurile vor fi decontate de Stat NU de cetățeni. Aici intervine Fondul de Rezervă al Țării.”

Dincolo de asta, președintele nu a spus care vor fi măsurile de relaxare. Totuși pentru fiecare dintre noi este la fel de important să știm ce se va întâmpla din 15 mai. Sau ce s-ar putea întâmpla. Și dacă nu avem răspunsuri de la București, atunci trebuie să le căutăm în altă parte.

România nu este singura țară care se confruntă cu diverse propuneri. În Statele Unite avem mitinguri încurajate de președintele Trump. Oamenii vor să muncească, guvernatorii se opun. În Franța, există un plan care va începe din 11 mai. „Va trebui să învățăm să trăim cu virusul,” spune premierul Franței. Iată și câteva idei din plan.

Un prim element va fi continuarea respectarii „gesturilor de bariera” precum distantarea sociala, ce va fi insotita de generalizarea purtarii mastilor in public. Purtarea mastilor va deveni probabil obligatorie in mijloacele de transport in comun.

Anticipand impunerea unei astfel de obligatii, primarul Parisului, Anne Hidalgo, a anuntat distribuirea gratuita in farmaciile din capitala a 500.000 de masti din panza lavabile spre sfarsitul lunii aprilie si a peste 2 milioane in luna mai.

Dar până la urmă cum vom ieși de aici și pentru ce trebuie să ne pregătim? Care sunt cele mai vehiculate ipoteze în democrațiile lumii?

În aprilie-mai vom vedea numărul cazurilor înmulțindu-se la un nivel pe care cu greu îl putem prognoza. Este clar că în ciuda diverselor măsuri de carantină, virusul progresează fie mai lent, fie mai repede. Este posibil ca sistemele noastre sanitare să fie întinse dincolo de puterile lor. În ciuda măsurilor statelor, vor trebui luate decizii grele care țin de viața oamenilor, în continuare. De viața și de moartea oamenilor. Trebuie să ne obișniuim cu acest lucru.

Din punct de vedere economic, industriile care produc bunuri sanitare continuă să fie cele mai presate. Fabricile de materiale sanitare vor angaja sute de oameni pentru a putea face față cererii intense. Diverse companii vor fi reorganizate pentru a produce lucruri necesare, iar altele pur și simplu nu-și vor mai găsi utilitatea.

Între timp inegalitățile se vor accentua și cel mai mult vor suferi oamenii care câștigă bani puțini. În dreptul lor va fi decontat această criză, ca de obicei. Al doilea grav loviți vor fi antreprenorii. Cei care au fondat mici companii, cu puțini angajați, dar care ofereau servicii sau lucruri inovative. Vor crește presiunile sociale asupra guvernelor ca să oprească o parte dintre dări, dar și o parte dintre ratele pe care le datorăm băncilor.

Vârful crizei de sănătate va dura încă o lună. După care va începe presiunea pentru ca măsurile de carantină să se îndulcească. Totuși cum se va sfârși această poveste? Totul depinde capacitatea statelor de-a produce materiale sanitare și cele care vor salva vieți. Iar de aici avem trei scenarii.

Primul este cel al răspunsului perfect. În care statele lumii găsesc un răspuns comun și au destule materiale și carantina este respectată, iar virusul poate fi învins în mai multe locuri deodată. Dar dacă există un singur loc unde va supraviețui, atunci este acest scenariu nu este posibil.

Al doilea este scenariul imunizării turmei, așa cum se întâmplă acum, mai încet sau mai repede. Impactul va fi devastator pentru că asta poate lăsa în urmă sute de mii morți, un lucru de negândit în societatea actuală. Dramele umane și economice vor fi atât de mari, încât cu greu ne vom putea recupera.

Al treilea scenariu este cel în care statele încearcă să oprească răspândirea cu măsuri mai dure sau mai puțin dure. Sau cu unele care durează mai mult sau mai puțin. Acesta este scenariul ideal pentru că ne dă timp. Unii oameni se vor imuniza. O dată la două luni economia va primi un pic de respiro, și, poate un vaccin va apărea. Orice așteptare mai devreme de un an și jumătate este nerealistă, însă. Chiar dacă un vaccin va fi găsit, testat, va da rezultate acceptabile și nu va avea reacții adverse masive, tot va trebui să așteptăm producerea sa. Apoi distribuția și imunizarea unei planete vor fi o muncă colosală.

Iar când o să ajungem la acest punct, lucrurile vor și mai complicate. Va fi nevoie de sume enorme de bani ca economia să fie repornită. Altele vor trebui să fie distribuite pentru ajutoare sociale. O parte din acești bani au fost deja alocați de guvernele lumii. Statele vor trebui să aibă un aparat imens de comunicare și să ia decizii prin care să fie restabilită încrederea. Problemele sociale și economice care vor apărea vor fi atât de mari încât ne va lua ani buni ca să le reparăm.

Vor exista, însă și lucruri pozitive. Actuala stare de lucruri va reseta relațiile dintre anumite state și va reașeza prioritatea problemelor. Dacă până acum geopolitica era pe primul loc, colaborarea sanitară va avea prioritate. Contraterorismul și investițiile militare vor scădea în amploare. Statele vor fi obligate în viitorul deceniu să ia măsuri sanitare. Cine nu intră în acest joc va pierde alegerile. Mecanismele de suraveghere a bolilor și răspunsul sanitar de urgență vor fi o priorite mondială. Și de asemenea vom asista la relocarea unor industrii. Vom primi, însă, și un spirit comunitar mai puternic.

Asta va fi însă mai târziu. Ce avem de făcut până atunci, însă.

Să respectăm tot ce spun acești oameni care ne conduc. Să nu le îngreunăm treaba pe care o fac, de la supraveghere, la limitarea numărului de cazuri.

Statele trebuie să îndrepte resursele disponibile pentru materiale sanitare și medicamente.

De asemenea, guvernele sunt obligate să caute activ soluții de producere a materialelor sanitare, oricât de fanteziste ar părea.

Trebuie împărțiți rapid banii care vor ajunge în economii.

Băncile trebuie protejate în această situație pentru că prin ele vor rezolva situțiile ulterioare. Falimentul acestora și pierderea banilor populației va dezintegra societatea.

Găsirea unor măsuri de protecție și încurajare a ramurilor economice care devin de urgență națională: alimentație, sănătate, furnizare de energie, internet și nu îngenuncherea lor și mai puternică.

Pregătirea unui răspuns la probleme sociale, mai ales financiare ale populației, situație care vă apărea într-un timp relativ scurt.

Deocamdată aici suntem, vedem ce se întâmplă mai departe.

Resetarea României ar trebui să fie o credință, domnule Iohannis!

17 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:39 0 comentarii

Este timpul să vorbim de restarea României, așa cum a spus președintele. Mari și spectaculoase cuvinte. Și care sunt rostite de fiecare dată când o nenorocire lovește România. Măcar de data asta o să se întâmple?

Imediat după ce Parlamentul a votat condiționat prelungirea stării de urgență, președintele Iohannis a rostit cel mai dur discurs politic de la începutul crize. Acesta viza coaliția PSD-ALDE, Pro România, UDMR. Președintele spune că România trebuie să scape de politicieni iresponsabili. A numit majoritatea din Parlament drept nelegitimă și a spus că ”E inacceptabil și revoltător să-i vedem dând lecții azi pe cei care au lăsat spitalele fără resurse, au distrus sistematic sisteme întregi.” Apoi a adăugat că acest efort de corectare a vechilor erori va continua accelerat după criză.

”Această criză ne-a dat lecții dureroase, care trebuie însușite, despre nevoia de a întări statul, despre nevoia stringentă de a restructura serviciile publice pentru a elimina clientelismul și de a susține zonele care alcătuiesc fundamentul unui stat funcțional, aflat realmente în slujba cetățeanului. Pentru a putea progresa și a recupera din pagubele grave produse de epidemie, resetarea României este acum mai necesară și mai urgentă decât oricând.”

Mă bucur că domnul președinte Iohannis a ajuns la concluzia noastră că azi plătim 30 de ani de greșeli, de politicianism, de pile. Modul de a face politică din România ne-a transformat într-un stat slab, vulnerabil, putred de corupție și din care, vorba unuia dintre vorbitorii României în Direct, lumea a plecat fugind. PSD și aliații au desăvârșit această stare, dar nu singuri.

Mă bucur că vede toate aceste lucruri în cel de al 12-lea, dacă nu al 13-lea ceas. Și că este dispus din nou să ne îndrepte după această dramă. Bunele intenții sunt valoroase. Dar de fiecare dată când are acest gând să se uite la propriul guvern care face acorduri electorale cu Biserica încălcând recomandările sale. Sau să vadă că același guvern se ferește să deranjeze aparatul bugetar, acolo unde se concentrează cea mai mare povară a statului român, dar și toată pilăraia de partid. Și să se dea un pas mai în spate să se uite la vizita sa la Suceava când a dat binecuvântarea directorului Râmbu, la spitalul de sub pulpana jupânului Flutur.

Spre lauda sa, domnul Iohannis a ținut drept cârma în aceste luni și și-a asumat această criză. Nu a fugit, nu s-a ascuns, a impus măsuri corecte. Dar mereu trebuie să știe că schimbarea îi privește și pe ai lui, nu numai pe ceilalți. Și că aceasta e o schimbare profundă, a unui mod vechi de a face politică cu aranjamente și compromisuri de suprafață, cu unul în care să pornim o țară modernă.

Da, domnule Iohannis, după 30 de ani e timpul să vină o altă generație de politicieni. Ca în orice criză, și în aceasta este ascunsă o oportunitate. Condusă corect, România are o șansă uriașă. Se poate despovăra de instituții inutile, poate să se lipsească de clientela de partid, poate face loc unor oameni noi. România poate renunța la finanțarea unui uriaș aparat bugetar pentru a băga banii în infrastructură critică.

Domnul Iohannis nu mai are nicio miză electorală. Se poate desprinde cu ușurință și fără suferințe de partidul care l-a propulsat. E o șansă suplimentară. Cu o condiție: tot ce-a spus să nu fie un discurs, ci o credință!

Acordul dintre BOR și Guvern, o parte dintr-o veche afacere

16 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:04:03 0 comentarii

Acordul dintre Biserică și guvern este subiectul nostru de astăzi. Dar adevărul este că o să vorbim despre un mod de a face politică, dar și de a influența comunitatea. Un mod desuet și strâmb și care trebuie să lase loc modernizării. E timpul să merge mai departe.

Dezacordul dintre Biserică și guvern, căci așa trebuie să-i spunem acum, a pus pe jar o mare parte a societății. Venită după un discurs dur al președintelui Iohannis, în care acesta vorbea despre înmulțirea morților, înțelegerea a stârnit stupoare. Nu numai pentru că era în răspăr cu discursul prezidențial, dar și pentru că sporea riscurile de îmbolnăvire foarte mult.

Înțelegerea spune că se pot distribui atâta prescura cât și lumină, din casă în casă, fie de voluntari fie de Poliție. Mii, poate zeci de mii de oameni primiseră dreptul să se plimbe prin comunități în week-endul de Paște. Poate vă întrebați cum a reușit BOR să obțină acest pachet de indulgențe într-o perioadă în care toată lumea se teme de boală, iar pentru restul cultelor interdicțiile au fost clare.

Răspunsul e foarte simplu și trebuie căutat câteva decenii în urmă. Biserica și-a dorit mereu să aibă un cuvânt de spus în stat. Pas cu pas, în perioada noastră post-decembristă, a construit un sistem de acces la resursele statului. A primit bani de investiții, dar și bani de salarii. A primit bani de Catedrală și tot felul de scutiri de plăți. A pus la punct un sistem de făcut bani și nu a avut responsabilitate în fața statului.

Mai mult, a primit drept de decizie și intervenție în chestiuni laice. Nu uitați că în această țară BOR și guvernul a au avut un acord secret privind învățământul, acord care a fost desecretizat în 2014 doar la presiunile presei. Și tot în această perioadă, BOR a primit dreptul de a încuviința profesorii de religie. Nu uitați de diversele discuții legate de icoane sau alte probleme din școli.

Acesta este doar un exemplu, dar politicienii locali și înalții ierarhi au fost mână în mână de nenumărate ori. Sunt lipiți unii de alții. Pentru tot sprijinul logistic, Biserica a trebuit să facă un serviciu foarte important: să pună la dispoziția puterii vremelnice o rețea prin care se adună voturi.

Există această credință în mintea politicianului român care ne spune că preoții au capacitatea de a duce voturi într-o direcție sau alta. Și fiecare partid se mufează foarte repede la această rețea. În mintea lor este o rețetă miraculoasă de a tranzacționa voturi. Nu uitați imaginile cu politicieni în biserici, de la referendum.

Și apropo de asta, exact referendumul vă arată și valoare rețelei. E vorba de cele trei milioane de voturi despre care partidele vechi cred că le au sau nu în funcție de relația lor cu Biserica.

Un calcul greșit, s-a arătat după căderea referendumului privind familia. Dar cum cele două părți fac afaceri de ani buni, au hotărât că mai merge una. Nu are rost să strici mersurile cu un prieten care ți-a fost aproape vreme de 30 de ani. Despre asta a fost vorba și vă asigur că toate partidele vechi ar fi făcut asta. Doar că lumea s-a schimbat și nu numai pentru o lună. Asta este ce lipsește din calculul acestor domni. Iar greșeala de a trece peste o societate întreagă pentru aceste voturi va atârna mult.

A, și încă un lucru. Ați remarcat că nu vorbesc despre credință. Nu știu de ce am impresia că nici masa înțelegerii nu a pornit cu o rugăciune. Dar cred, însă, că credința noastră, a milioane de oameni, va rezista tuturor zidurilor și ușilor închise. Și că ea nu poate fi zădărnicită de o interdicție, dar nici tranzacționată de cineva.

Președintele întărește restricțiile. Cum rămâne cu economia?

15 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:04:02 0 comentarii

Este timpul să vorbim despre gestiunea așteptărilor. Acesta este cel mai complicat lucru pe care un politician îl are de făcut astăzi și unul după care a au ajuns să se conducă clase politice întregi. Or, tocmai la așteptările unei mari părți a populației, nu răspuns nicio secundă președintele Iohannis în discursul său de prelungire a stării de urgență.

Președintele a rostit un discurs apăsat, dur și care nu a lăsat loc de nuanțe. Restricțiile trebuie prelungite pentru că România încă nu a ajuns pe vârful valului și pentru că, dacă nu o facem, mai mulți oameni vor muri. De altfel, președintele a avut un cuvânt special pentru cei care au pierit și familiile lor, accentuând și mai mult dramatismul situației.

Discursul a fost presărat cu avertizări, dar și amenințări la adresa celor care nu-și fac treaba. Și a anunțat că deciziile de înlocuire ale celor cu funcții vor fi luate de acum cu viteză sporită.

Klaus Iohannis a adăugat și o frază pentru politicienii care pun presiune pentru redeschiderea economie. O astfel de decizie va duce la sporirea vertiginoasă a numărului de cazuri. Nu i-a numit, dar toată lumea știe că răspunsul era pentru Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta și compania care condiționează votarea stării de urgență.

Și aici ajungem la gestiunea așteptărilor. Cei numiți mai sus profită de o presiune a societății în care majoritatea nu sunt bolnavi, dar sunt din ce în ce mai săraci. Afaceri oprite, oameni în șomaj, oameni cu salarile diminuate, toți au nevoie să se întoarcă la treabă. Cei mai mulți nu au bolnavi sau morți în familie.

Mai mult, ei văd că state cu probleme mult mai mari au luat decizii calculate și treptate de deschidere a economiei. Spania, cu sute de morți pe zi, se grăbește. Austria redeschide magazine, Franța are un plan pentru luna mai. România are o promisiune de ajutor, dar care e pusă în practică șchiop. Și atunci toată lumea se întreabă: cât ne mai ții așa? Iar așteptarea era ca toată treaba asta să aibă și un final. La această așteptare președintele a avut un răspuns fără echivoc

”Toți vrem să ne recâștigăm viața, dar cât de repede se întâmplă depinde doar de respectarea restricțiilor. Sunt măsuri care salvează vieți”

În niciun caz, Klaus Iohannis nu gestionează așteptările celor care pun presiune. E mai fricos sau mai responsabil? Cred că niciuna nici alta. Rațiunea spune că președintele știe că are sub el un stat incompetent, slab, fără resurse și corupt. Și că dacă scapă boala din mână, numărul de morți va fi cumplit. Alege să mai strângă cureaua o lună pentru că altfel efectele ar putea fi dramatice.

Decizia este corectă, dar cu un singur amendament. Ea va avea valoare doar când guvernul său va începe să miște în plan economic. Când banii vor ajunge la firme, când sistemele de întrajutorare vor funcționa, când patronii vor primi un respiro. Și când povara bugetară va fi împărțită. Dar, deocamdată, tot ce știm este că guvernul s-a răzgândit să mai trimită bugetarii în șomaj tehnic. Iar asta înseamnă că președintele a arătat biciul României active, iar guvernul său zăhărelul aparatului de partid. Și cu tot respectul, noi nu asta așteptam.

Acest text a fost citit în rubrica Rațiunea Zilei, la Europa FM în fiecare zi la 17.30 și 7.30

Trecem bugetarii în șomaj tehnic, îi dăm afară și tot nu reușim. Nu în cifre e problema

10 aprilie 2020 Cătălin Striblea 01:03:30 2 comentarii

Am întrebat la România în Direct dacă, după șomajul tehnic al unor bugetari, guvernul va avea curaj să treacă și la o adevărată reformă a aparatului administrativ. Răspunsurile voastre m-au pus pe gânduri.

O mare parte dintre cei care au sunat la România în Direct au vorbit de un viciu profund al administrației. Peste tot există oameni onești și dedicați, dar ei sunt năpădiți de pile și proptele. Nu puține au fost mesajele în care mi s-a spus că într-un birou doi muncesc și duc pe toată lumea în spate, iar șase plimbă acte. Alții mi-au spus că, dacă ar începe să se dea afară, ar cădea și dintre cei care au valoare. Concluzia fost că omul sfințește locul și că inegalitatea în prestații este de fapt punctul comun al administrației. Vă las aici ediția ănregistrartă pentru că mărturile oamenilor sunt spectaculoase. Poate vreți să vedeți care este realitatea dintr-un birou al administrației, de la cum se angajează până la cum se muncește.

Nu cred că PNL poate să înceapă să dea afară dintre bugetari. Cel puțin nu înainte de alegeri. Probabil, după încheierea stării de urgență și a șomajului tehnic, se va încerca o cosmetizare. Primii care-l vor suna pe domnul Orban vor fi membrii partidului său. Atât PSD cât și PNL au clientela și oamenii lor de partid care trebuie păstrați în funcții. Ei sunt vinișoarele prin care curg banii de partid, contractele și prin care se perpetuează tipul de administrație care ne-a adus aici.

PSD e mult mai rău, dar PNL chiar are o șansă să îndrepte unele lucruri. Are, însă, de îndeplinit o condiție teribil de complicată. El trebuie să explice acestui aparat funcționăresc, dar și societății, că mai binele nu se tratează la nivel individual.

Marele nostru păcat este individualismul, iar la nivel politic incapacitatea de a lucra în comun și dorința de a servi doar propriul aparat de partid. O cohortă de aparținători ai partidului sunt învățați că prima dată îi servești pe ai tăi, apoi pe tine. Fiecare dintre cei aduși pe pile visează la un loc călduț, la un salariu bun, la o casă sau o mașină din ce în ce mai mari. Copilul lor să fie bine și burta lor asemenea și cam atât contează

Or, rațiunea spune că numai dacă gândești și pentru ceilalți poți face ceva bine. Nu contează cât de mare ai casa dacă lângă tine este gunoi. Nu contează că mașina ta e mai scumpă dacă te sufoci laolaltă cu noi. Nu contează banii din toată lumea dacă ai nevoie de același spital. Și nici copilul tău nu va fi mai bine la școala pe care ai făcut-o prost.

Până la urmă o să rămâi în aceeași mocirlă cu restul lumii dacă nu-ți faci treaba cum trebuie. Și mereu trebuie să-ți pui o întrebare: dacă copilul meu se va întâlni cu munca mea, va fi mulțumit? Îi va fi bine?

Până când nu imprimă acest mod de gândire, domnului Orban sau oricui ar vrea să facă reforma asta, nu o să-i reușească. Căci reușita nu stă într-un milion sau 900 de mii, ci în capacitatea acestora de a face ca lucrurile să meargă bine nu numai pentru ei, ci pentru toată lumea. Altfel la fiecare zece ani o să mai tăiem din bugetarii și o să ne întrebăm de ce nu se schimbă rezultatul.

Le dăm drumul zilierilor să plece. Dar ce facem mai departe?

7 aprilie 2020 Cătălin Striblea 00:03:18 3 comentarii

În Ordonanța militară șapte, guvernul a aprobat zborurile cu lucrători sezonieri către țările în care aceștia muncesc. Articolul este urmarea unei înțelegeri între guvernele de la București și Berlin, ca 40 de mii de oameni să ajungă la muncă agricolă în Germania. Este perioada recoltării sparanghelului și sunt prea puțini oameni să o facă.

O cerere similară a venit din Italia, care are nevoie de 100 de mii de oameni în agricultură. De fapt, o treime dintre cei care lucrau în agricultură italiană erau români. Acceptul statului român a stârnit o serie de proteste. România s-a dovedit a fi în continuare mâna de lucru ieftină a Europei și furnizoarea sa de zilieri, se spune în mai multe luări de poziție.

Este chestionată, firesc, și siguranța sanitară a acestor oameni. Călătoria se va face doar cu avionul, muncitorii nu vor avea voie să iasă din ferme 14 zile, va fi un fel de carantină în timpul muncii. Evident că traiul lor este în comun.

Toate aceste chestiuni sunt combinate cu abordare euro-sceptică sau naționalistă, după caz. Este o încercare electorală, pentru a argumenta de acum celebra zicere ”suntem sluga Europei”.

Întrebarea care se pune este, însă, dacă producția agricolă a Europei poate fi supusă riscului în aceste zile? Putem găsi un echilibru între siguranța acestor oameni și riscul de a rămâne fără mâncare în această toamnă? Că vrem sau nu vrem, România importă o parte din mâncare. Incapacitatea celor care care ne conduc ne-a adus în această situație. Rațiunea spune că, dacă nu sunt culese câmpurile din Europa, vom trece printr-o grozăvie pe care Europa nu a văzut-o de ani buni, foametea.

Iar contractele acestor oameni să trebuie fie dublate de controale sanitare permanente, care să se ocupe de siguranța nu numai a muncitorilor, ci a tuturor cetățenilor din zonele respective. O sarcină dificilă, dar care trebuie să fie îndeplinită în folosul a câteva sute de milioane de oameni. Aici nu este vorba de profit, ci de supraviețuire. Iar acești oameni devin muncitori cheie.

În fine, la chestiunea românească. Vedeți deosebirea dintre politicienii noștri și ai lor? Germania și Italia s-au organizat ca să salveze mâncarea. Știți vreo inițiativă de la noi care să-i ajute pe fermieri să folosească această forță de muncă revenită în țară? Fermierii s-au plâns mereu de lipsa ei. Acum e aici, dar nimeni nu le oferă un ajutor. Și încă ceva. Ani buni, nimeni nu a aruncat niciun ochi către oamenii care câștigă un ban chinuit în afară. Ba, și-au luat și înjurături. Azi cei care i-au făcut în fel și chip, dar nu le-au asigurat protecția nicicum, le plâng ipocrit de milă.

Este clar că această situație nu se salvează aici și acum. Este un moment cheie în care nu putem repara ce-am ratat în lunile trecute. În anii trecuți. România nua. făcut nimic ca saă-și schimbe modelul economic. De fapt despre asta este vorba. Avem nevoie ca în lunile și anii următori să facem ceva în care să nu mai fim zilierii Europei. 30 de ani de regimuri politice nu au investit în bogățoa și deșteptăciunea oamenilor României. I-au lăsat needucați, i-au lăsat săraci, fără infrastructură. Nu au știut să apere agricultura și fermierii. Nu au reușit nici saă protejeze nici măcar pământul.

Ce are de făcut acum România este să schimbe modelul economic de la muncă ieftină la valoare adăugată. Acesta este cel mai mare efort și cel mai imporatnt pe. care trebuie să-l facem. Brațele ieftine trebuie să fie înlocuite de muncă deșteaptă și de produse c are să se facă aici. În această nenorocire este ascunsă o oportunitate uriașă și anume refacerae unor lanțuri de producție care să nu mai ducă până în China. Perioada lui ieftin și repede trebuie înlocuită cu sigur și de valoare. Întrebarea este dacă cineva dintre politicienii români vede acest lucru.