educatie | Striblea.ro

Nu fiți ipocriți când îl criticați pe Dragoș Bucur

19 septembrie 2016 Cătălin Striblea 7 comentarii

Primul lucru care trebuie spus. Noi nu avem ce discuta despre viitorul pe care Dragoș Bucur și Dana Nălbaru îl asigură copilului lor. Este familia lor, este decizia lor . Ei știu cel mai bine ce îi trebuie copilului și cum vor să-l ajute să meargă în viață.

Câtă vreme această decizie nu implică violență, traume sau lucruri care pot afecta dezvoltarea emoțională a copilului, societatea nu trebuie și nu poate să intervină. Și nici statul. Dacă ei consideră că ea se va putea descurca pe viitor fără diplome, oriunde va merge pe lumea asta, iarăși este decizia lor. Una periculoasă, dar decizia lor. Au timp să revină.

Spun asta pentru că în mod evident, copilul lor va primi o formă de educație. Se va întâlni cu profesori, va discuta obiectele, nu după o programă, dar va ști. Deci nu aici trebuie să ne uităm. Avem însă un lucru care ne leagă pe toți. Cu care toți ne confruntăm. De fapt, elefantul din sufragerie pe care nu vrea să-l vadă nimeni și de care ar trebui toți să vorbim.

Mai mult

Mic extemporal: ce mai știți despre învățătorii voștri?

12 septembrie 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Maică-mea m-a dus la școala doar în prima zi. Aveam un buchet de gladiole înalte cât mine și o șapcă în cap. Gladiolele erau albe și mă durea mâna cât de încordat stăteam cu ele. Șapca era obligatorie. Musai avea și număr matricol. Fără ălă nu existai.

Aveai un număr pe braț și unul pe șapcă. Habar n-am la ce erau bune, dar se spunea că dacă faci vreo tâmpenie pe stradă, poți fi recunoscut. Aveam și un ghiozdan albastru lat și gros, făcut dintr-o mușama. Se atârna în spate și avea marele avantaj că mai târziu a putut fi folosit drept stâlp la porțile de fotbal.

Mai mult

Gabi Balint: ”m-a aplaudat tot vestiarul când m-am întors de la cumpărături”

7 septembrie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

Gabi Balint este unul dintre idolii generației mele. Aveam exact vârsta potrivită pentru toate visele din lume când Gabi a marcat din penalty la Sevilla și ne-a făcut zei pentru totdeauna. A venit ieri la Prima Ediție de la Digi FM. Prima dată când ne-am văzut.

Recunosc că am avut emoții, pentru că nu-i puțin lucru să-ți vezi idolii în carne și oase. Mai ales la 9 dimineața. ” E al naibii de devreme, dar dacă ți-am promis că vin, vin.!” Ardeleanul din el nu se dezminte chit că a luat soarele Spaniei și verva Bucureștiului în 30 de ani.

Mai mult

Când trece dezbaterea dintre Pop și Cărtărescu, poate ne uităm la prezent

31 august 2016 Cătălin Striblea 1 comentariu

Am văzut că de câteva zile, minți dintre cele mai luminate ale României au de împărtășit păreri legate de noile generații. Lumea oscilează între nenorocirea ce stă să vină, în ipoteză academicianului Pop și omenirea viitor de aur are, ipoteza lui Mircea Cărtărescu, cel care i-a dat cel mai important răspuns academicianului.

Ca să fim scrupuloși citatele sună cam așa:

Domnul Pop: ”Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc!”

Mai mult

Am fost o săptămână la mare în România. Și am supraviețuit

16 august 2016 Cătălin Striblea 2 comentarii

Merg des la mare în România. Să stau însă o săptămână întreagă pe ”litoralul românesc”, nu mi s-a mai întâmplat demult. Nu am stat la hotel, ci la prieteni, dar o să vă spun ce-am văzut.

Așa aglomerație nu am mai întâlnit din copilărie. Atât în sud, cât și-n nord. Cel puțin în zilele de week-end, nu aveai loc pe unde să treci spre apă. De asta ”factorilor de turism” din România le-a pus Dumnezeu mâna în cap, fără să facă mare lucru și se poartă ca atare.

Mai mult

Ce ar fi să le lăsăm copiilor noștri niște oi ca moștenire?

3 august 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

Bunelu’, așa-i ziceam noi bunicului, avea oi. Nu le-am văzut de multe ori, că nu le ținea acasă. Le dădea la cioban, așa cum făcea tot satul. Iar tata îi întreba pe toți când ne duceam pe ulițe: ”câte oi mai ai?”

Brânza primită era un pietroasă, tare rău, prin care se vedeau grunjii de sare gri și neagră. Se ținea într-o saramură, iar tata avea niște butoiașe de plastic cu care o căra la noi acasă. Nu era cea mai bună brânză din lume, dar era ”brânza noastră”, cum ar veni.

Mai mult

Cum arată ora de etică la o școală din Germania

2 august 2016 Cătălin Striblea 6 comentarii

Prietena noastră din Germania este surprinsă la un moment dat de puștiul ei de 11 ani. ”Nu vrei să-ți citesc câteva pagini dintr-o carte în română?” Copilul, născut într-o familie bilingvă vorbește și citește atât în română cât și-n germană. Germana este însă limba principală pentru că are nevoie de ea la școală.

În general, cititul nu este o problemă, dar cititul în română nu e o plăcere pentru el. Așa că întrebarea asta bruscă este chiar un semn de mirare pentru prietena noastră.

Mai mult

O istorie personală în loc de epilog pentru aparatul video

28 iulie 2016 Cătălin Striblea 3 comentarii

Nu am avut video acasă. Ai mei nu-și permiteau așa ceva și cred că și dacă și-ar fi permis nu și-ar fi luat. Era o clasă socială superioară. Și o bătaie de cap.

Mama spunea că ”nu-s sănătoase filmele astea de la video”, dar bănuiesc că nici nu voiai să intri foarte mult în ochii securității. Adunările astea de oameni erau supravegheate. Și era de ajuns că exista un tv color unde se vedeau meciuri.

Mai mult

Tomas Ryde: ” România merge la Rio ca o țară mândră și puternică”

27 iulie 2016 Cătălin Striblea 0 comentarii

Tomas Ryde este un tip care funcționează ca un ceas. Știe exact ce va face în zilele și orele următoare. Și mai ales de ce. Turneul pre-olimpic din Norvegia, de fapt rezultatele sale, nu au încântat pe nimeni, așa că Tomas a dat câteva explicații pentru site-ul FRH.

I-am trimis și eu câteva întrebări, ca să ne lămurim pe unde stăm. Mai ales că știu că el și-a asumat personal obiectivul de-a aduce aurul olimpic. Așadar, ce-a vrut Ryde în Norvegia?

Mai mult

Pe autostradă, la 130, încurci piloții

25 iulie 2016 Cătălin Striblea 12 comentarii

Constatarea îi aparține unui ascultător care ne-a sunat într-o dimineață la Prima Ediție. Și omul are dreptate. Dacă îi dai doar cu 130 și te afli pe banda a doua, în depășire sau pentru o porțiune liberă, ești mâncat.

BMW-ul alb, decapotat, l-am văzut o secundă în oglinda din dreapta. Stă în fundul mașinii, apoi se repede violent pe prima bandă. Noi avem 140. Pe banda a doua este un Opel cu 90-100.

Mai mult