educatie | Striblea.ro

Lăsați-l pe Hagi să se bucure de titlu!

14 mai 2017 Cătălin Striblea 2 comentarii

Hagi este campion. Mi-ar fi plăcut să spun că este campion fără dubii, dar mi-e teamă că nu pot. Sunt măcar trei meciuri în care echipa lui Hagi a întâlnit adversari suspect de relaxați. Două cu Astra și unul cu Craiova. Și unul în care ai lui s-au împiedicat ca și cum vedeau atunci prima oară mingea. Cel în care Astra a mers spre finala Cupei.

Multă lume trăiește cu impresia, pe bună dreptate, că Hagi a refăcut o cooperativă din vremurile de demult. Pentru că e Hagi, lumea așteaptă ca titlul să fie unul pur, strălucitor și de neatins.

Mai mult

În apărarea profesoarei Tunegaru

8 mai 2017 Cătălin Striblea 6 comentarii

Mie-mi place când un copil se semnează întâi cu prenumele și apoi cu numele. Nu știu dacă ați observat, dar întâlnești destui oameni mari care îți spun întâi numele lor. Că așa au fost învățați la școală.

Că așa e școala din România. Ești un nume mai tot timpul și, foarte rar, când un profesor îți spune pe numele mic, e dovadă de apreciere supremă. De asta îmi și place profesoara Tunegaru: pentru că își învață copiii să se recomande nu ca în școală, ci ca în viață. Iar demersul ei chiar acesta îmi pare: să pregătim oameni pentru viață, nu pentru note.

Mai mult

Cum n-am făcut primul milion, dar am ajuns mai informat și cu ceva bani în plus

3 mai 2017 Cătălin Striblea 2 comentarii

Ne adunăm la masă o mână de prieteni vechi. Ne știm de ani buni, dar fiecare se ocupă cu altceva. Eram mult mai tineri ca acum, la începutul anilor de prosperitate în România. Lumea începuse să câștige mai bine, cota unică ne băga niște bani în buzunare, salariile crescuseră, mai ales în București.

Iar noi, noi vedeam lumea cu alți ochi. Fiecare lucram în corporații și ne împărțeam aventurile la o bere. Unul dintre noi era broker, iar lumea de acolo chiar fremăta. Bursa românească era atractivă pentru că ne aflam într-o economie în creștere. Iar omul ne spune printre altele că a semnat în ziua aceea ordine de câteva sute de mii de euro.

Mai mult

Ce mi-a povestit Ovidiu Popescu despre viața copiilor săi

24 aprilie 2017 Cătălin Striblea 6 comentarii

Dor Geta Popescu a apărut în studio, în martie anul trecut, la câteva zile după ce se urcase pe Aconcagua. Puțin muritori urcaseră acolo, iar ea era cel mai tânăr dintre ei. Era obișnuită cu studiourile, așa cum era și cu munții. Era parte din profesia ei, căci putem vorbi de asta, dar și parte din copilăria ei dacă putem vorbi de asta.

Dialogul se înfiripă greu, așa cum se poate între adulți și un copil de clasa a șasea. Râde și povestește cu tot sufletul unui copil de 12 ani cum a pornit la minus 35 de grade spre unul din vârfurile lumii. Și cum îi pică bine că e luni dimineață și că a sărit peste o zi de școală.

Mai mult

Istorii cu furturi pe care le ignorăm cu grație

11 aprilie 2017 Cătălin Striblea 0 comentarii

Stau de vorbă cu câțiva prieteni. Ce se mai aude, ce se mai întâmplă? O prietenă îmi spune c-a fost martoră la un furt.

”Mă uitam pe geam de la etajul nouă. A venit o mașină, au coborât doi tip, au ridicat capota la un papuc și au luat bateria. Un minut a durat. N-am văzut numărul mașinii.” Întreb dacă s-a dus la Poliție su măcar să-i spună vecinului. Că poate îi dă de urmă, poate reușesc să-l mai ajute cu ceva.

Mai mult

Firea face politică cu Balena Albastră, dar nici cu restul nu mi-e rușine

5 aprilie 2017 Cătălin Striblea 2 comentarii

Începe să mă calce pe nervi modul în care am reușit să ne raportăm politic la povestea cu Balena Albastră. Și de o parte și de alta. Pentru că nu mai putem aborda un subiect delicat și important pentru o generație decât în zona adevărurilor alternative și a opiniilor.

Nimeni nu mai are timp să gândească și mai departe de propriile interese și de propriile like-uri. Așa că într-o lume plină de ”doar eu am dreptate”, trebuie să ne uităm la câteva lucruri cu atenție.

Mai mult

27 de pași. Mântuirea lui Tiberiu Ușeriu sau de ce să iubești un om care a trecut pe la pușcărie

31 martie 2017 Cătălin Striblea 0 comentarii

”Ce mai faceți domnule 2800? Cum vă simțiți azi?” Așa începe una dintre mărturile lui Tibi Ușeriu. Închisoarea germană este politicoasă, fie ea și de maximă securitate. Doar că nu-ți acordă dreptul la un nume. Te pune într-o celulă fără colțuri, în care abia poți face câțiva pași și te apasă zi de zi. Ca să-ți revii după ce ani de zile te-a fugărit Poliția, ai împușcat oameni, și la rându-ți ai fost împușcat.

Cum se face că un om cu așa o mărturie a ajuns unul dintre românii cei mai iubiți? Întâmpinat de sute de persoane la o lansare de carte, de zeci la aeroport și așteptat cu sufletul de gură de mii care au urmărit o competiție imposibilă. Și tocmai într-o țară în care pușcăria, greșeala sau eventual remușcarea nu-ți dau dreptul la mântuire. Mai mult

Vulturul cu bec în gură chiar este o faptă bună

27 martie 2017 Cătălin Striblea 0 comentarii

Am râs sănătos săptămâna asta. Am râs de neoprit și am râs ironic când am văzut fotografia vulturului de la Filipeștii de Pădure. Monumentul satului pe care cineva s-a gândit să-l facă mai frumos, să-i dea un pic de personalitate și mândrie națională.

Poate știți povestea: la Filipeștii de PĂdure, ca în mai toate satele de la sudul Carpaților, este câte un monument dedicat eroilor din primul război mondial. E loc de închinăciune, e loc de întâlnire sau de ceremonii, e loc de normalitate și aducere aminte, căci acolo sunt trecute toate ir numele celor căzuți din sat.

Mai mult

Zece reguli ca să nu auzi niciodată acasă de ”Balena Albastră”

20 martie 2017 Cătălin Striblea 6 comentarii

De trei zile România este tulburată de ”Balena Albastră, ” jocul dement inventat de un rus care a dus până acum la moartea a 130 de copii. Câștigi doar dacă te sinucizi, asta spune jocul despre care nu se știe mare lucru cu certitudine, dar despre care speculațiile se înmulțesc.

Vineri dimineață, te pune pe gânduri un caz de la Brașov, apoi la amiază afli de istoria tulbure de la Iași în care cinci copii ajung la spital. Dar povestea pe care trebuie să o citiți și să o vedeți este cea a fetei de 13 ani din Timișoara.

Mai mult

Cât sport a făcut copilul tău ieri?

7 martie 2017 Cătălin Striblea 0 comentarii

Până în clasa a V-a, copilul nostru a mers la înot, baschet și handbal. O dată sau de două ori pe săptămână. Și totdeauna ne-am făcut timp să-l ducem și să trăiască printre oameni care se mișcă, oameni care își folosesc trupul și care vor să se depășească.

De când cu gimnaziul, toate lucrurile astea nu se mai întâmplă. Principalul motiv este că că ziua-i ruptă în două. Când înveți după-masa de abia ai timp să ajungi la școală, apoi să te întorci acasă. Într-un oraș mare și aglomerat lucrurile astea se complică și mai mult. Iar timpul rămas de abia ajunge pentru teme și opționale.

Mai mult