copil

Cum convingi un puști de nouă ani să se uite la sport

Recunosc că mă roade un pic chestia asta. Sunt tatăl unui băiețel de aproape nouă ani, care nu se uită la niciun fel de sport. Nici la marile evenimente. Și la noi în casă televizorul este mereu deschis la sport: fotbal, handbal, tenis, baschet, ciclism. Eu, unul, încerc să nu ratez nimic. Iar serile în care mă suprapun la emisiune cu Liga Campionilor sunt dureroase. Al meu este însă zen. Știe marii jucători, pe canale nevăzute, dar nu cred că a stat vreodată să vadă un Barça-Real.

La vârsta lui nu vedeam meciuri la tv, pentru că nu prea erau. Dar aveam o planșă din pal pe care desenasem un teren de fotbal cu rezerva unei carioce. Și făcusem jucători din piese de rummy pe care le vopsisem. Un vecin mi-a făcut la Mecanica două porți dintr-o plasă fină, metalică. Și acela era televizorul meu. Când am avut antene destul de puternice să prindem Moscova 1 si 2, am văzut aproape integral Mondialul din Mexic 86 și Europeanul din Germania 88. Așa că știu ce vrea să zică, naționalnaia zbornâia și nașa comanda . Ba, pot să vă spun că l-am văzut jucând și pe basarabeanul Raț la Dinamo Kiev. Și acum cred că este basarabean… Asta era o paranteză. I-am văzut pe toți marii, iar din 90 nu m-am mai despărțit de televizor.

Mai mult

De ce au pierdut cei care nu vor religia în școli

Căci după anunțarea procentelor de înscriere, așa se va vedea. Cei care au susținut că religia în școli nu e necesară au pierdut. S-au înscris, la ora actuală între 85 și 90 la sută dintre elevi. Asta încheie o dezbatere care s-a purtat cu furie și la care ai fi zis că participă milioane de români. Că lumea chiar e preocupată de chestiunea asta și că de abia așteaptă să scoată copiii de la școală.

Fals. S-a văzut încă o dată ce poate face o comunitate mică într-un spațiu închis. Și cumva dezbaterea s-a cam încheiat la nivel general. Pentru că de acum încolo vorbim de drepturile minorităților. Care au obținut ce era dreptul lor și anume să nu fie puse cu forța într-un anumit tip de regim. Dar cum de au obținut un scor atât de prost?

1. Au presupus că ce gândesc ei este valabil la nivel general. Nu toată lumea se simte agresată de religie. Pe când majoriatea oamenilor se uită la religie ca la apa plată. Nici nu face rău, nici nu face bine

Mai mult

Epopeea scrisului de mână la nouă ani

Vladimir nu scrie. Pictează. Literele curg încet-încet. Întâi un rotund, apoi o codiță, un stâlpișor se urcă spre rândul de sus și apoi coboară greu-greu în jos. Se leagă de o altă gărgăriță și parcă ar fi și o umbreluță. Mda, cam cât am scris eu asta, a scris și el trei litere.

Stă chinuit pe scaun, cu capul sprijinit în mâna stângă. Ca un om lovit de soartă. Stiloul ăla pare uriaș în mâna lui. Pete de cerneală se întind peste tot. Iar caietele sunt precum o hartă din Hobbitul. Scrisul e o caznă. Mai ales când ai și câte șapte-opt pagini de teme în fiecare zi. Și asta încă e puțin. În clasa întâi au fost împinși într-un soi de concurs de caligrafie. Zeci de pagini s-au scris în viața lui. Și toate cu încetinitorul. Spre disperarea tuturor celor care stau lângă el. Întâi simți că te furnici, apoi că tremuri, în fine ți se urcă sângele la cap. Nu există ceva mai lent. Mai mult

Scrisoare de la un părinte revoltat

Mi-a scris o mămică la un articol mai vechi și am decis să public acest comentariu ca să-l vadă toată lumea. Nu-i dau numele, că nu l-a trecut, dar cred că poate fi oricare dintre numele celor  care au copii la școala publică din România:

Va rog sa nu abandonati subiectul. Acest caz, “cazul Blandu”, nu este singular. In fiecare scoala, cel putin in Bucuresti, parintii platesc fondul scolii, fondul clasei (din care se cumpara cadouri pentru profesori), se repara diverse lucruri in clasa, se cumpara casetofoane, video-proiector, etc. asta in conditiile in care invatamantul este gratuit.
“Mafia manualelor”, de care vorbeste toata lumea, continua. Suntem obligati sa cumparam manuale si auxiliare. Programa este foarte incarcata cu multa informatie si multe ore (am copilul in scoala Maria Rosetti si are 6-7ore/zi plus lectii 2-3 ore/zi =munceste mai mult decat un adult -clasa a VII-a).
Am scris acum cativa ani la MEN si atept si acum raspuns. Singura noastra speranta este presa. Stiu ca aveti in zilele acestea “subiecte fierbinti”, dar nu uitati si de problemele din invatamantul romanesc. Au distrus cu buna stiinta invatamantul si au facut o afacere din el pe spinarea a multor generatii de copii, copii care sunt pierduti acum. Mai mult

Cum s-a convins Vladimir că e mai bine să citească

V-am spus acum ceva vreme istoria cu Harry Potter. Cum m-am apucat eu să-l citesc cu voce tare ca să-l conving pe Vladimir. Și că lui i-a plăcut  doar cât am citit eu. După care a făcut tot posibilul să nu mai reia cartea cu pricina. În rest, mă scoate din minți că citește cu o plăcere uriașă  toate romanele din seria cu ”Puștiul” sau altele asemănătoare. Și le citește cu o viteză care mă lasă cu gura căscată. Câte una pe zi. Citește în pauză la școală, chiar. Ba, mai mult, vrea să ne împărtășească toate fazele bune din ele și râde de se prăpădește.

Dar seria ”Puștiului” s-a cam terminat și a trebuit să se întoarcă la literatura ”grea”, adică Harry Potter. Are 20 de pagini pe zi dacă vrea să-și primească electronicele. Una fără alta nu se poate. Ieri de dimineață, fiind vacanță, a stat sub ochii mei. I-am pus cartea în mână și am discutat mult cu el despre cât de important este să citești. Mai mult

Concluzia lui Vladimir după alegeri

Copilul a avut păreri ferme legate de alegeri. De exemplu, nu i-a plăcut povestea cu pensiile. Adică afișele alea care spuneau că doar Ponta protejează pensiile. De câte ori le vedea scotea un scurt ”pe naiba!”. Opinia asta politică, destul de contondentă, bănuiesc că i-a fost inspirată de doamna care stă mereu cu el. Ea este o pensionară care nu cred să fi votat vreodată cu PSD. Poate în 2000 la povestea cu Iliescu. Mai mult

BEN 10 e super-erou pe bune. Mi-a dovedit-o

Puștiul are vreo opt ani și principala lui preocupare e să dărâme casa. E într-o goană necontenită, aruncând în aer tot ce prinde. Se furișează pe lângă uși, trece misterios ținând o armă în mână, apoi angajează câte o bătălie cu strigături de-ți vine să ieși din casă. Acționează un mecanism de la mâna stângă și brusc are un echipament de protecție, musai cu jet-pack-uri. Teritoriul lui îi depășește cu mult camera. De fapt, a trecut în sufragerie, ba chiar și în dormitorul părinților. Se împiedică de picioarele tale, trage de tine și se roagă cum știe el mai bine. Iar tu stai căzut pe canapea. Tot ce vrei  e să fie liniște. Să stai un pic. E opt și jumătatea seara. Te-ai întors după cea mai lungă zi din cea mai urâtă lume posibilă. ”- Hai, tata, măcar un pic, vrei să fii tu un Mecamorf? Uite, eu  o să pun armura asta…”   Iar tu zici: ”- Hai, lasă-mă doar puţin acum să stau și eu”  Ești convins că în lumea ta monștrii sunt reali. Mai mult

Cum se vede lumea de la un metru treizeci

I-am găsit în telefon cam o mie de fotografii. Făcute în casă, pe câmp sau prin excursii. Nu la școală, că nu are telefon la școală. Doar când e cu noi. Așa avem o documentare a tuturor lucrurilor pe care le facem. Dar văzute dintr-o cu totul altfel de perspectivă. De fapt cum se vede lumea de la înălțimea de un metru și treizeci de centimetri? Ce lucruri îi sar în ochi? Ce îi atrage atenția? Rezultatul e mai jos.

Un singur comentariu: editările îi aparțin. De fapt, asta îl și atrage la fotografie. Are câteva aplicații cu care poate transforma orice imagine. Și în sfârșit ne-am luat o piatră de pe inimă. Poate face și altceva cu telefonul, în afara jocurilor. Alina îl publică în fiecare miercuri aici.

Sector 7 mi-a scos copilul din casă

Vladimir a descoperit episodul acesta, mai vechi, al Sector 7.

L-a văzut de mai multe ori, a râs bătând cu palmele în masă, ne-a chemat pe toți să-l vedem și apoi s-a produs miracolul. Mai mult

Mulțumesc!

”M-am întâlnit cu domnul doctor la trei noaptea. Sau trei dimineața. Nu știu cum să spun, înțelegeți voi! El era de gardă și avea atâta energie, ca după cafeaua de dimineață! M-a consultat îngrijorat. Chiar dacă mă durea rău abdomenul, el a făcut o mie de glume cu mine, de am uitat de crampe.

Vizita de noapte la Spitalul Grigore Alexandrescu s-a lăsat cu mai multe zile de internare și perfuzii din partea casei.  Nu am avut voie să mănânc câteva zile, dar nu m-am supărat: și așa nu-mi prea place să stau la masă. Mi-am închipuit că în perfuzii sunt esențe de cheeseburger, ba chiar pizza, un mega-smoothie de fructe, crenvurști și înghețată delicioasă. Yammy! Mai mult