circulatie

Bode ne-a arătat tuturor ce este ștăbismul

Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată o colecție mai mare de scuze venite de la vârful statului pentru gestul unui ministru. Și mai ales pentru o activitate cu urmări care puteau duce la moartea unor oameni. Mă refer aici la accidentul în care a fost implicată mașina ministrului Bode.

Nu cred să fi existat o mai mare răstălmăcire a adevărului făcută de cineva din statul român. Sau, dacă liderii noștri cred vorbele de mai jos, lucrăm cu realități paralele. Dar să le vedem pe toate la un loc:

„Cu greu pot fi comparate cele două spețe ( n.r. cazul Oprea). Acum câțiva ani, un polițist a murit în acel accident. La Bode nu a fost vorba de o coloană, ministrul s-a deplasat cu mașina pusă la dispoziție de SPP”.

Președintele Klaus Iohannis

„Trebuie să cunoașteți legislația în domeniu, trebuie să cunoașteți activitatea d-lui Bode, care rareori a apelat la transportul cu mașina SPP. El a utilizat mașina de la Ministerul Transporturilor. Atunci când ești într-o mașină SPP comunici doar destinația și ora la care trebuie să ajungi. Demnitarul nu are nicio putere de a dicta echipei SPP viteza și conduita în trafic

Prim-ministrul Ludovic Orban

„Am văzut această turnură a accidentului pe care l-a suferit ministrul Bode zilele trecute. Poate este bine de ştiut că ministrul se deplasa cu maşina SPP, că stătea pe bancheta din spate, că dormea şi că, practic, nu are nicio vină în privinţa acestui accident. Dacă mă întrebaţi pe mine, cred că pur şi simplu s-a exagerat destul de mult în privinţa acestui accident. Asta nu înseamnă că demnitarii nu ar trebui să ţină cont de semnalele publice şi atunci când sunt cu maşinile de serviciu să ceară mai multă prudenţă. Dar de aici şi până la a cere demisii şi a face nişte acuze pentru un om care nici măcar nu ştia în ce regim se deplasa maşina pentru că dormea, este o cale destul de lung”

Vicepremierul Raluca Turcan

Le-am comunicat celor de la SPP că destinația finală este sediul Guvernului iar ora de sosire pe care o anticipez era ora 20.00. Nu aveam niciun motiv să ne grăbim. Absolut toate deplasările pe care le-am făcut am stat pe bancheta din spate, unde am posibilitatea să citesc, lucrez sau să mă odihnesc. Niciodată nu am fost preocupat cum conduce angajatul SPP în zecile mii de kilometri parcurși, pentru un motiv foarte simplu: până duminică au condus impecabil. În momentele premergătoare incidentului, mă odihneam. Călătoream de 4 ore și jumătate.

Chiar împricinatul Lucian Bode

Ați citit vreodată o colecție de scuze mai penibile care să dea peste cap întreaga realitatea? E posibil. Dar cu siguranță nu de la cel mai înalt nivel al statului român. Niciodată nu a existat o coaliție mai mare pentru a răstălmăci o situație care se vede din avion.

Din ce ne spun demnitarii noștri, domnul Bode a fost răpit de un ofițer SPP și dus cu viteză pe meleagurile patriei. El nici măcar nu are autoritatea de a se opune la ce face ofițerul. Nici nu poate să-i spună omenește: ” Las-o dracu’ mai încetul că ne înjură ăștia!” Sau orice i-ar spune fiecare dintre noi unui prieten care conduce tare și periculos. „Las-o ușor că ne omori!”

Stupizenia e atât de mare încât Ludovic Orban sfidează și legile fizicii, dar și ale administrației. El spune că demnitarul fixează ora de ajungere și că de acolo nu-l mai interesează care e treaba. E răspunderea SPP-ului. Păi dacă foxează ora, atunci stimatul demnitar fixează și vitează. Pentru că-i scriu domnului Orban din manualul de clasa a șasea: „viteza reprezintă raportul dintre distanța parcursă și durata deplasării corpului.” În ce privește legile administrației românești, numai un prost poate să creadă că sepepistul ministrului decide ce și cum.

Observați încă un lucru grețos până la Dumnezeu și înapoi. Nu știu cine este șoferul ofițer. Dar el este făcut vinovat, ceea ce și este, dar este făcut și vinovat moral al acțiunii. Ceea ce nu este. Toți acești boieri mari spun că un acar i-a făcut asta ministrului.

Dar de ce această coaliție a minciunii împotriva unei realități evidente?

Pentru că ceea ce-ați văzut este un mod de viață. Așa trăiește ștabul român, posesorul unui model de viață numit ștăbism. Ce înseamnă asta? Că de la comunism și mai jos încoace, cetățeanul ștab a avut drepturi suplimentare față de muritorii obișnuiți. Adică el are drumuri doar pentru el, casele statului, magazinele acestuia, banii de coșniță de la stat, spitale pentru el, argații lui. Și totul venind de la stat.

De la Volgile negre până la mașinile cu număr mic am avut generația comunistă de ștabi. Străzile erau pustii și numai apariția unei Dacii negre le făcea și mai goale. Aceștia au fost întemeietorii.

După care, ștăbimea și-a luat mașinile cele mai mari. Au fost primii care le-au avut. Mașini străine, mai mari, mai puternice, care omoară mai bine și mai curând decât Daciile și Cielo-urile celorlalți. Și au mers cu mașinile astea mari până când și poporul le-a avut. Și atunci, în caz de accident, era scor egal.

Și apoi, următorul stadiu, când poporul a a avut mașini, le-a rămas ultima redută: girofarul. Girofare, licurici, lumini mai altfel, dar și mașini mari. Toate care să arate că sunt altcineva, că pot merge mai bine și mai repede.

E semnul puterii prieteni. Acest girofar, acest sepepist sunt peceți ale puterii. Ce mai rămâne din ei dacă le luați mașina, girofarul și sepepistul? Vor sta la coadă pe Dealul Negru ca și noi. Nu vor mai putea face trei minute de la Interne la Guvern ca Oprea, ci 25 ca noi.

Ce mai rămâne dacă le iei ofițerul căruia să-i dea ordine? Cine o să le care gențile scumpe? Dar paltonul cine o să-l mai ducă la cuier? Cine o să le mai ia țigări sau cine o să le mai pună whisky-ul pe masă chiar dacă nu poartă măști?

Și chiar așa ce o să mai rămână din ei, dacă le ia cineva funcția? Cum ar mai putea să fie ei oameni obișnuiți și să stea după o linie continuă? Acesta este ștăbismul prieteni și de aceea l-au apărat așa mult. Pentru că fără el, nici ei nu sunt mare lucru.

P.S. Fotografia făcută de George Călin de la Inquam ne arată un alt moment în care domnul Bode a fost luat prizonier. Când turcii care s-au apucat de o autostradă au dat cu artificii. Iarăși nu știa. Probabil dormea.

Pietonul Oprișan se poate gândi la efectele vitezei

În fiecare zi la ora 17, la Europa FM auziți un anunț. E singurul pe care nu am vrea să-l facem. El vă spune zilnic câți oameni au murit în accidente de mașină de la începutul anului. Numărul de astăzi a fost 509. Trist. Și cred că e un moment potrivit să vorbim de permisul de șofer pe care domnul Marian Oprișan trebuie să-l predea la poliție. 

Pentru cine nu a aflat încă, președintele Consiliului Județean Vrancea a pierdut în instanță procesul prin care contesta ridicarea permisului de conducere de către Poliție. Asta s-a întâmplat cu trei ani în urmă, iar la data respectivă, Poliția l-a oprit pe domnul Oprișan care avea o viteză de 191 de kilometri la oră în afara localității Oreavu, din județul Buzău. 

Președintele PSD Vrancea a spus că nu a văzut radarul și că nu crede că depășise viteza legală. Trei ani de procese mai târziu, instanța a încuviințat ridicare permisului. Așa că viteza domnului Oprișan este oficial de 191 de kilometri la oră. 

Dar ce legătură are asta cu ceea ce-am spus la începutul intervenției mele? Și anume că de la începutul anului până azi în România au murit 509 oameni în accidente de mașină? Adică aproape patru pe zi, dacă socotește toate zilele trecute. Nu uitați însă că două luni nu am putut circula. De fapt, de când am ieșit din izolare, numărul accidentelor crește repede. Pe 22 și 23 aprilie erau 390 de de decese. Pe 1 mai 408, pe 25 mai, 476. Pe 1 iunie, 509. 

Marian Oprișan este doar unul dintre șoferii români. Și el nu poate fi ținut vinovat decât pentru faptele sale. Ceea ce judec eu aici este, însă, un tip de atitudine. 191 de kilometri la oră nu e o viteză pe care o atingi accidental. Îți trebuie dorință, curaj și ceva pricepere să atingi acea viteză. Și o țâră de obișnuință. Nu ajungi acolo decât dacă în mod obișnuit ești antrenat pentru asta. 

Viteza este a treia cauză a  accidentelor din România. Prima este indisciplina pietonilor, apoi neacordarea priorității la trecerile de pietoni. România ar trebui să ducă campanii de reducere a vitezei în fiecare zi. Pe foarte multe drumuri din România este un adevărat concurs de viteză, iar asta răpește multe vieți. Am ajuns țara cu cei mai mulți în accidente rutiere din întreaga Europă.

Radarele fixe, mobile, echipaje de Poliție mai multe și mai corecte, toate ar fi soluții. La fel educația permanentă începută de la școală, dar chiar și la vârste mai târzii. Nu există răspunsuri destule la câte vieți se pierd. Între 2001 și 2017 au murit 39 de mii de oameni în accidente rutiere, după datele Poliției. Și 43 de mii după datele Institutului de Medicină Legală. Datele diferă pentru că metoda de clasificare e diferită. 

Din păcate noi nu avem destule campanii împotriva vitezei. Dimpotrivă, clasa politică a dus o campanie pe dos. Am avut legi depuse pentru desființarea radarelor nesemnalizate. Proiecte au fost depuse și de PSD și PNL și votate mai de toată lumea cu excepția USR. Legea care împiedica munca Poliției a fost răsturnată de două ori de Curtea Constituțională. Toată campania din Parlament s-a bazat pe faptul că Poliția este problema, nu cei care depășesc viteza. 

De asta orice politician care depășește viteza legală este un exemplu prost. Pentru că arată tuturor că dacă ai putere poți treci dincolo de reguli. Asta îi invită pe toți să nu respecte regulile pentru că acesta e modelul de putere. La noi, reușita presupune o mașină mare, o viteză peste limită și un refuz de recunoaștere a autorității și controlului. Acestea sunt elementele care duc la numărul acesta uriaș de morți pe șosele. Și la incapacitatea de  găsi răspunsuri. Vă asigur că în anul în care nu vom mai avea legi împotriva ordinii și nici politicieni sancționați, atunci vor apărea zorii normalității.   

Photo by Digital Buggu from Pexels

 

BMW vs tramvai. Cine are dreptate?

Două sunt lucrurile importante în trafic, după mintea mea. Sau cel puțin așa am fost educat și încerc să-mi educ și eu copilul. Primul este să ajung acasă întreg. Al doilea lucru este să fac tot posibilul ca și cei care sunt în preajma mea să ajungă întregi la familiile lor. 

Nu mă interesează să fiu primul. Nu mă interesează să merg tare. Nu mă intereseză să am dreptate. Mă interesează să fim bine împreună. Și mă port ca atare. Acesta este setul meu de valori pe care l-am aplicat cazului BMW vs tramvai. 

Ce văd eu acolo? 

Întâi de toate, o mașină BMW care depășește coloana la semafor. Nici măcar nu avea motiv pentru că nu era trafic aglomerat. Genul de mizerie care se întâmplă zilnic în București în cantități și proporții îngrijorătoare. Plus că e o mașină care e deja legendară pentru genul acesta de fapte. Șoferul are toate datele celor care ne fac viața o mizerie. 

Vatmanul este probabil nervos pentru ce face. Vine lângă el și apoi se enervează și mai tare pentru că omul nu pleacă primul la verde. Se apropie periculos de tare și-l claxonează. Senzația mea este că la minutul 2.04, vatmanul îl împinge pe cel cu mașina. Mi se pare că o ia din loc, înainte ca BMW-ul să se miște. După care șoferul de BMW are reacția celui lovit din spate. El vrea să se oprească, să coboare, să vadă despre ce e vorba. Nu i se dă o șansă până nu se dă la o parte. Amândoi au o criză de furie. Se țipă, se urlă, nu înainte ca vatmanul să-l și ia la mișto. ”Eu fac bine. Tu ce faci?”

Cred că vatmanul a fost agresiv deliberat. E treaba lui de ce. Îmi stă în minte prima reacție din momentul lovirii. ”Bag p…în rasa ta” E reacția unui om decent? Asta ai fi făcut tu, cititorule, dacă erai în locul lui?

Să lămurim lucrurile: asta nu-l face mai puțin vinovat sau iresponsabil pe cel cu mașina. Din cauza a mii ca el, orașul acesta este un coșmar. Toți ca el cred că au drepturi superioare sau că ceilalți trebuie să li se supună. Faptul că omul nu are niciun fel de simț al responsabilității ne este arătat și de faptul că nu s-a dus la Poliție în orele următoare. Un om responsabil și căruia îi pasă de societate așa ar fi făcut. Agresiv, incompetent, cu comportament mizerabil, el este întruchiparea lucrului greșit din societatea noastră. 

Golănelile de genul acesta ne mănâncă viața în fiecare zi. Dar ele se și repetă din cauza faptului că ani de zile statul s-a dovedit incompetent în stăpâni genul acesta de personaje. Nici amenzile, nici ridicările de permise, nici exemplul pozitiv sau negativ nu a funcționat. Nu s-a găsit în România nicio metodă de a spune ”stop”. Ba, mai mult, sute de oameni de la vârf au încurajat acest comportament. Aceasta este casta și clasa conducătoare a României. Cea din BMW. 

Întâmplarea face ca poporul din tramvai să-l fi lovit drept în spate. Și, recunoașteți că ați avut un sentiment de satisfacție cu toții. Inclusiv eu. Măgarul cu BMW a fost pedepsit și poporul, după ani în care nu s-a făcut nimic, a primit dreptate. Căci despre asta e vorba aici: rațiune versus dreptate. Bogăție și tupeu versus decență și o plată simbolică venită de pe șine. Știu că așa e împărțită lumea modernă. În acest hal am ajuns. 

Dar eu refuz să trăiesc în acest mod. Eu cred că aici suntem nevoiți să trăim împreună. Și nicio o încălcare de regulă nu ne va ajuta să reparăm toate nedreptățile comise. O greșeală nu se îndreaptă cu o altă greșeală. Cred că doi oameni civilizați vor încerca prima dată să evite un accident. Apoi, dacă nu vor reuși, vor încerca să rezolve cu cap și empatie ce s-a întâmplat.

Cred că BMW-ul nu avea ce să caute acolo, blocând oamenii din tramvai. Cred că vatmanul nu avea de ce să se grăbească încât să forțeze eliberarea șinelor. Grija față de ceilalți a lipsit cu totul. Despre asta e vorba. Sper ca data viitoare să nu dezbatem aici dacă un șofer are sau nu dreptate dacă a călcat un pieton care traversa aiurea. S-ar putea să aibă dreptate și niciodată somn noaptea. Gândiți ca pentru copiii voștri. 

Și soluții avem. Dacă tot are camere pe tramvaie, STB ar putea derula o campanie în care zilnic, săptămânal, lunar, să ni-i arate pe golanii din trafic. Ar putea crea o presiune publică importantă. Și ar primi mult sprijin. 

Există în lumea asta o teorie care se numește ”a geamurilor sparte”. Ea spune că la o clădire unde se află un geam spart, dacă nu este înlocuit repede, se vor sparge și alte geamuri. Un geam spart va duce la vandalizare, la nepăsare. Mizeria va atrage mizerie, corupția va atrage corupție. De asta este important ca fiecare geam să fie înlocuit la vremea lui și fiecare faptă să fie pedepsită. Așa a salvat Rudy Giuliani New York-ul, pedepsind orice abatere minoră a comunității. Orice încălcare a regulilor sociale. Dacă am face asta acum, am mai avea o șansă. 

 

Cum să omori în trafic. Prima lecție

Prietenul Vlad Petreanu a pus zilele astea pe blog o filmare în care o doamnă într-un Porsche era să se suie pe el în trafic. Fără niciun fel de emoții, doamna și-a văzut de telefon mai departe. Asta mi-a adus aminte că acum ceva vreme am văzut faza de mai jos într-o intersecție din București. 

Nu numai că cetățeanul cu taxi depășește coloana la semafor, dar o face concomitent cu mașinile care veneau de pe partea opusă, pe care le obligă să treacă pe banda unu. Evident că apoi taie fața la semafor și se duce mai departe. Ceea ce este mai ciudat e că ar fi trecut în două semafoare. Deci ar mai fi avut de de așteptat cam trei minute. 

Dar asta nu e tot. Din urma lui vine o altă mașină. Ce se gândește omul? Băi, oricum eu fac stânga, asta nu are cum să fie interzis. Doar nu o să mai stau la semafor ca să intru la magazin. Eu am treabă la stânga, nu înainte. Deci, prevenirea unui accident este lăsată în seama celorlalți care sunt în trafic. Iată:

Și ca să nu înțelegem greșit. Aici nu e vorba de grabă. E lipsă de respect. E cea mai cruntă lipsă de respect și desconsiderare față de ceilalți. Este o incapacitate de a locui în comun și de a funcționa în comun. Omul acela cred că dacă face ceva de unul singur îi va fi mai bine. La un moment dat se va întâmpla însă o nenoricire. 

P.S. Nu știu dacă asta e doar la București sau se mai întâmplă în România. Voaim doar să spun că la concertul Bryan Adams de la Cluj, am văzut o scenă pe care sigur nu aș fi observat-o aici. Pentru că intrarea în sală a fost întârziată, lumea a stat în fața ușilor poate mai bine de jumătate de oră. Drept urmare, nu au stat grămadă în fața ușii ca să prindă mai repede, ci au făcut o coadă mare și lungă, de câte doi oameni. La un moment dat ea avea vreo 300 de metri de oameni care stăteau liniștiți și așteptau. Au intrat în câteva minute, atunci când li s-a dat drumul. 

Noul Cod Rutier, inept și populist

Pentru că nu se mai pot înțelege cu polițiștii pe stradă, câțiva parlamentari au inventat culmea Codului Rutier. Pedeapsa se aplică doar dacă ai deranjat pe cineva. De fapt, oamenii propun într-o modificare a Codului Rutier principiul ”nu deranjezi, nu iei amendă.” Ne spun că e apărut undeva în China și că e foarte util la ce se întâmplă în România.

E adevărat, nu e prima propunere. Prima propunere se referă la interzicerea mașinilor fără însemne ale Poliției. De acord, poate ar trebui ca polițiștii să te ia doar în uniformă, doar din mașini cu girofar. Nu fac o mare discuție. Oamenii se plâng că și ei, chiar ei, ce sacrilegiu, au fost luați de radare din mașini fără însemne. Vedeți că nicio secundă nu se pune problema dacă au încălcat legea. Se pune doar problema dacă cei care aplică legea respectă toate formalitățile.

Mai mult

Octavian Bellu a deschis programul VIP-uri în intersecții

Cred c-ați aflat în ultimele ore că Octavian Bellu a trebuit să dirijeze un pic circulația în mijlocul Bucureștiului. Nu a făcut-o de plăcere, ci pentru că altfel nu reușea să mai plece de pe loc. Autobuzele din fața lui erau blocate de câteva mașini parcate aiurea. Bellu și alți colegi de trafic au ieșit din mașini, au mutat un Fiat și au încercat să facă același lucru cu un gipan. Nu au reușit. Au reușit însă să facă un pic de spațiu cât să treacă toată lumea.

Am vorbit cu omul și mi-a spus că primul lucru care i-a venit în minte este că prima mașină din București a aparținut baronului Bellu. ”E ca un arc peste timp, se închide un cerc.” ne-a spus râzând. Cum ar veni, o sută de ani mai târziu, un alt Bellu nu prea mai are ce mai face cu mașina în București.

Mai mult

Pringles, vezi că ți-am livrat două TIR-uri!

Scena este un pic ireală, dar nu chiar de tot. Intru cu SUV-ulețul într-o baltă de noroi, pe un drum denivelat care îmi rupe mie mașina. Cele două TIRuri din spate gem din claxoane. Lângă noi e un trailer uriaș, iar în față ne blochează o cifă. 

Când îi aud pe cei din spate îmi dau seama c-am belit-o. Nimeni nu-i mai scoate pe ăștia de aici cu cei 60 de metri de camion. Dar partea  cea mai nasoală este că eu i-am băgat acolo. Muncitorii se uită la mine, mă înjură printre dinți și probabil se întreabă și ei cum dracu am ajuns acolo. Să vă povestesc.

Mai mult

Nu am scăpat de cozi la podul de la Fetești

Impotentul guvern al României chiar a reușit să facă o chestiune să funcționeze: taxa de pod de la Fetești. A reușit prin sistemul electronic de taxare să elimine cozile la care am răcnit cu toții vreme îndelungată. Am răcnit când existau, iar unii au țipat și când au fost scoase taxele, că se pierd bani de la buget. Acum, teoretic, nu mai sunt nici cozi și posibil să vină și ceva bani la buget.  Mai mult

Copacii de pe marginea drumului de la ”ucigași” la ”șpăgari”

La un moment dat pornise prin România o dezbatere, dacă sunt buni sau nu copacii de pe marginea drumurilor. Eu zic că nu sunt, măcar dacă te uiți pe vreo două știri. Sunt periculoși. Nu neapărat pentru că se merge cu viteză. Ci pentru că pot apărea defecțiuni tehnice, derapaje sau altele. E mai bine ca în fața ta să fie un câmp gol decât un trunchi puternic. PD-L a vrut să-i radă la un moment dat, că tot era pus pe tăieri. Dar cum atmosfera era atât de anti-Băsescu atunci, propunerea a fost ridiculizată.

Una peste alta am crezut însă că lumea a înțeles că pericolul este real. De asta m-am mirat când am văzut că pe cel mai periculos drum din România, E 85, a apărut un rând de pomi tineri.

copaci pe drum

Mai mult

Cum să faci accident în lanț pe autostradă

Alegi să mergi cu 90-100 hm/h pe o ploaie cruntă în care nu se vede la 100 de metri. Ca în imaginile de mai jos.

O doamnă a făcut inclusiv manevra aceea, super-enervantă: s-a lipit  de spatele meu și a mers așa jumătate de kilometru. De ce aleg acești oameni să-și acorde șanse la sinucidere? Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!