Duminica asta am trecut pe lângă atelierul de pălării al lui Măgeanu. E chiar pe bulevardul Pardon, vis-a-vis de parcul Merci. Și am stat un minut să-l salut pe maestrul Mușatescu. Atelierul nu mai există, e transformat într-unul de rochii de mirese. Nu mai purtăm pălării și cu siguranță noi, bărbații, avem mai puțină prestanță decât atunci. 

Întâlnirea m-a îndemnat, însă, să mai caut prin operele conului Mușatescu. Cum toată lumea  făcut un concurs de replici pe Facebook-ul meu, plecând de la pălărie, am zis să văd  care sunt alea exacte. Și mi-a dat așa.

”Trebuie să fii tu ca să-ți închipui că eu o să te las să umbli cu pălărie de morți!” Așa-i spune soacra lui Spirache, dar nu are nicio remușcare atunci când laolaltă cu familia îl împinge în politică. Acolo unde o să vedeți câteva secvențe mai târziu că nu numai pălăriile morților, dar și aceștia sunt la mare cinste. 

Coane Livache, ia și bagă un ochi matale aici să vezi această moștenire istorică a poporului român. Eu cred că nu există un argument mai bun ca să te aperi pentru voturile din Teleorman. Este clar parte din tezaurul nostru politic și o bună explicație pentru situațiunea în care ne aflăm. 

”Și nu uitați că sunteți morți,” le spune responsabilul politic, în timp ce le dă banii de votare. Morți chiar de trei ori, după câte cărți de alegător le pune în mână.

Mă întreb, astfel, câți morți or fi votat de-a lungul istoriei noastre. Și câți Livache or fi golit cimitirele să scoată morții la vot. Și uite așa, mort după mort, stăm noi aproape o sută de ani mai târziu să ne întrebăm pe unde am greșit.