Am văzut filmul cu procurorul Horodniceanu, publicat de jurnalist.ro. Zic așa.

Domnul procuror nu are nicio scuză pentru ce spune. Chiar dacă te simți nevinovat și oprit pe nedrept, tot ce trebuie să faci este să fii politicos. Cu atât mai mult cu cât ai o funcție respectabilă.

Poți să pui întrebări, să ceri respectarea drepturilor, să-ți spui punctul de vedere, dar așezat și cumpătat.

„Tu știi cine sunt eu” și „îți sun șeful” sunt apucături pe care niciun om civilizat nu le mai practică.

Comportamentul său este de anii ’90. Dar cred că încă este relevant pentru o mare parte din România.

Mai este un lucru aici: imaginile arată disprețul pe care mulți procurori îl poartă polițiștilor cu care lucrează, dar și altor colegi care-i ajută profesional.

Domnul procuror spune că regretă, dar nu-și cere scuze. Pentru mine, asta spune ceva mai mult decât episodul în sine.

Aștept o reacție și din partea CSM

În fine, Ministerul de Interne ar trebui să ne lămurească ce aparatură de înregistrare pot purta angajații săi și în ce condiții. Sunt înregistrările de pe body-cam sau un dispozitiv privat? În ce condiții pot fi înregistrat? Pot ajunge imagini cu mine în spațiul public, doar prin voința polițiștilor.

Ambele părți sunt pensionari speciali.