poliție

”Lăsați linia liberă!”

Ce ați ascultat la 112 în cazul Alexandra nu este o întâmplare. Eu cred că, de fapt, așa se întâmplă îndeobște. Ori este ceva ce nu înțelegm noi din procedurile lor, ori pur și simplu oamenii nu au chef de lucru. Și nu mă refer la operatorii 112, ci la relația omului cu Poliția. De multe ori, de prea multe ori, Poliția nu ia în calcul sau nu se obosește să investigheze ceea ce reclamă oamenii.

Mai jos o să ascultați o înregistrare care o să vă arate reacția Poliției într-un caz de răpire al unei fete care era destinată prostituției. Daniela din Brașov ne-a sunat și ne-a povestit ce-a pățit fiica sa. Poliția a refuzat să o ajute. A fost nevoie ca ea să fie extrem de curajoasă ca să-și scoată fata de acolo. Ascultați!

Povestea a fost rezolvată cu ajutorul televiziunilor. Femeia a apelat la ele și după ce s-a creat o presiune publică, polițiștii s-au pus în mișcare. Am ascultat și azi dimineață alte mărturii ale ascultătorilor noștri. Refuzul de-a prelua cazul pare cea mai întâlnită practică a Poliției române. Iar ceea ce vedem azi este doar o ieșire la suprafață a acestei practici. Adevărul este că în lipsa presiunii șefilor, a pilei sau a opiniei publice lucrurile nu se mișcă.  

Țara în care ai nevoie de pile ca să-ți găsești copilul răpit

Sunt câteva lucruri care nu-mi ies nicicum din cap. O să le enumăr:

1. Cazul acesta există public pentru că tatăl Alexandrei este văr cu Alexandru Cumpănașu. De mai bine de 15 ani, Cumpănașu conduce un ONG a cărui principală activitate a fost supravegherea profesionalismului din Poliție și a gradului de corupție diin aceasta. El a făcut parte din prima structură internă de supraveghere a Poliției, înființată în mandatul lui Ioan Rus. Cumpănașu știe pe de rost toată Poliția Română. El a sunat la șeful Poliției și la Procurorul General. Adică a pus pile și a făcut ce făcea în țara orice om sănătos la cap ca să salveze copilul. Dacă nu era el, nici acum nu știam nimic. Polițiștii și procurorii s-au pus pe treabă serioasă doar după ce-au fost sunați de la București. Așadar, statul român s-a pus pe salvat un copil doar pentru c-a avut o pilă. Dacă ea nu exista, se prăbușea în anonimat. Dar nici asta nu a fost deajuns.

2. O ceată de bărbați a stat toată noaptea în fața unei porți și nimic nu i-a determinat să intre înăuntru. Și acum mint separat și împreună cu nerușinare. Pentru mine acesta este cel mai curios fenomen social  care s-a putut întâmpla în ultimii ani în România. Ce s-a întâmplat acolo? Ce-au gândit? Ce-au vrut să facă?De ce nu au intrat? Cât de căcănar să fii să stai în inacțiune? Și nu s-a găsit nimeni acolo mai bărbat?

3. Convorbirea de la 112. Sigur că șefii îl împachetează acum pe acarul Păun. Dar a nu reacționa cum trebuie la un astfel de apel, la orice apel, e un gest care nu are decât o singură explicație: nu mai ești om.

Și aici voiam să ajung. Eu credeam până acum că statul român este alcătuit în proporție mare din mediocri, din pile, amante sau numiți politic. Nu tot, dar acești oameni ajung în locuri cheie. Și că statul e slab pentru că structura sa intelectuală este cangrenată. Adevărul este că o parte din oamenii de acolo s-au dezumanizat. Storși de moleșeală, de căldura nesancționatoare a postului, de bănuții aruncați cât să te scoată binișor peste limita din sărăcie, de miserupisme și de sentimentul că pot rezolva ceva, oamenii de aici nu mai răspund la stimulii umani corecți. Nu le mai pasă, plutesc peste săraci și cei care nu sunt parte din sistem. Își încoredează mușchii la un telefon de la București și se uită cu dispreț la oricine altcineva. 

Timorați, fricoși, lași, dar sătui și gata să sară la o nouă sinecură, pactizând cu stăpânii nu cu populația, ei sunt adevăratul sistem. Unul care a încetat să fie uman. 

Ce nu știi despre ”măicuțele” de la Vaslui

Știți cazul măicuțelor care au aruncat un om pe linia trenului la Vaslui. Ele au început să fie căutate după ce imaginile au apărut la televizor. Anterior, deși agresaseră oameni prin oraș, Poliția le-a dat drumul. Probabil că nu aveau cadru legal să le rețină.

Ce nu știți însă este că ele sunt într-un tur al României. Un mic experiment telefonic la radio ne arată că ele au făcut turul țării în ultimii ani. De la Brad, la București, la Ploiești, ele au făcut scandal peste tot. Același scandal și același tip de exprimare ca la Vaslui. Partea cea mai interesantă este că la scurt timp după ce s-a aflat de incident și-l știa o Românie întreagă, ele au fost văzute la Tecuci de o femeie. Ea a raportat la Poliție, dar aceasta nu știa nimic.  

Dialogul este halucinant. Sunând la 112, ea a fost trimisă la Galați, apoi la Tecuci, apoi la plimbare. Femeia s-a jurat că niciodată în viața ei nu o să mai sune la Poliție, indiferent de ce va vedea. 

Ce vreau să spun? Că încă o dată se dovedește cât de fragil și cu picioare de lut este statul român. Că nu poate să-și apere cetățenii și că nu are acel timp de colaborare instituțională care să preîntâmpine lucruri. Norocul face ca acum toată lumea să fie în viață. Dar în același timp, vezi delăsare și incompetență. Și un miserupism absolut de neănțeles. Suntem ca un șvaițer. Cu găuri peste tot. 

 

Soția unui polițist: ”Vreți să știți cum e cu adevărat?”

Este de ajuns să citești doar un pic forumurile sau comentariile de pe FB la sinuciderea criminalului care a ucis un polițist. Este un val de neîncredere la adresa Poliției și puțini sunt cei care nu cred că omul a fost omorât în pușcărie. 

Contribuie la asta valul de mesaje emoționale venite dinspre Poliție. Începând de la cel al lui Marian Godină care spunea că ”din păcate, nu s-a opus” și continuând cu alte editoriale. Prezentarea criminalului ca trofeu adaugă la povestea asta. Și apoi lumea și-a adus aminte că și asasinul din 2017 al unui polițist din Suceava s-a sinucis în pușcărie. Tot singur în celulă. 

Oamenii pun întrebări. Și e firesc să fie așa. Când limitele discursului exced spațiul legalității, când mesajul din întreaga poliție este revanșard, lumea se va îndoi. Suspiciunea este, de altfel, o constantă a spațiului nostru și astfel de atitudini nu fac decât să o alimenteze. Nu ar mira pe nimeni să afle că există comandouri de justițiari care fac dreptate. S-ar găsi destui care să-i și apere.  

Evident aceasta este o supoziție, o deducție care vine direct din logica frântă a celor care au promovat discursul la care mă refeream. Cu ocazia asta ei au aruncat o suspiciune asupra întregului corp profesional și au ratat ținta pe care ar trebui să o urmărească. Și anume corupția, delăsarea, incompetența și politizarea Poliției. 

Cristi, polițistul omorât la Timișoara, a fost trimis la moarte într-o acțiune prost croită, neechipat, nepregătit pentru acest gen de operațiuni. Rolul său în societate era altul. Moartea sa este capătul unui lanț la care se adună zeci de compromisuri și influențe greșite. Moartea sa nu mai poate fi întoarsă. Ar fi putut fi, însă, semnalul unui reașezări în Poliție. Ținta a fost alta.

Iar ca să vedeți care este situația reală, ascultați-o mai jos pe Cristina! Soția unui polițist, care este omologul lui Cristian, stă cu inima strânsă de fiecare dată când pleacă el de acasă. Ea este și femeie de serviciu și psiholog pentru postul soțului său. Iar el știe când pleacă, dar nu când vine. Și nici măcar când dă pistolul la curățat nu se întâmplă asta. O unitate de apărare publică, lăsată de izbeliște. Întrebarea este dacă mergem mai departe.    

 

Sentimentul de superioritate al pulanului afumat

Știrea că doi șefi din Poliția Română au fost prinși băuți la volan are toate șansele să fie trecută la fapt divers. De altfel, ea a apărut ca o notiță în mai toate gazetele și s-a oprit acolo. Nimeni din presă nu a împins mai departe, deocamdată, dar sunt sigur că o să apară date. 

Faptele spun că în seara zilei de vineri mai mulți polițiști sărbătoresc la un restaurant din zona Dudești-Pantelimon. Spre finalul serii, cel puțin doi dintre ei, s-au urcat băuți la volan. Mai multe publicații spun că este vorba despre Stan Cristian Ionuţ – chestor de poliţie în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia Cazier Judiciar și de comisarul șef Drumariu Cornel – şef al Poliţiei Sectorului 4.

Cei doi s-au urcat, atenție, la volanul mașinilor de serviciu și nu la volanul mașinilor personale. Au fost opriți la trei ore distanță unul de altul de un filtru care făcea o acțiune standard de verificare a alcoolemiei. Potrivit datelor mele, este posibil ca acțiunea să fi fost la pont și să-i fi urmărit fix pe cei doi sau pe restul mesenilor. Asta ar fi justificat și de viteza cu care Poliția a dat comunicat. Acțiunea ar fi fost cerută de cineva din conducerea Poliției, care ar fi știut de chermeză.

Ambii polițiști șefi s-au legitimat în fața colegilor, dar potrivit datelor mele nu au făcut presiuni asupra lor. Aceste presiuni nu ar exista nici la această dată, poate pentru că situața este publică. 

Sincer, nu mă interesează mațele Poliției Române, dacă e o acțiune de curățare internă, dacă e o acțiune de răzbunare sau ce mai au oamenii aceștia acolo. Aici trebuie să vedem problema de fond și să facem un pas în spate.  Oamenii aceștia, prinși băuți la volan, aveau o grămadă de posibilități pentru a merge acasă. Puteau să-și cheme șoferii, să ia taxiuri, Uber, să plece pe jos. Unul dintre ei stătea la mai puțin de un kilometru de restaurant. Nu exista nicio urgență care să-i suie la volanul mașinii de la muncă să-i scoată în trafic cu vinul în nas. Ușurința cu care au făcut-o și au plecat pe stradă, în văzul colegilor cu care se aflau la masă, arată mai multe lucruri. Credeți că le-a spus cineva dintre cei prezenți c-ar trebui să lase mașina acolo? 

Încălcatul legii este o atitudine de grup la participanții de la masa respectivă. Uniforma și carnetul de polițist sunt argumente în fața controlului. Știau că vor scăpa, chiar dacă sunt opriți.

Nici unul, nici altul, nu au luat în calcul că pe stradă se află și alți oameni. Problema care se pune nu este dacă ți se va întâmpla ție ceva, ci ce-ai putea face altora. Despre asta e vorba. Poți omorî un pieton, un copil. Nu cumva ar trebui să-ți pese și de asta?

Sentimentul impunității când faci parte din administație. Întregul discurs al ultimilor ani ne-a dus în această situație. Micii șefi din aparatul de stat din România au căpătat obiceiul de a ști că scapă. Și ei sunt siguri că scapă. Tot timpul li s-a spus că vor scăpa. Că nu sunt vinovați, ci victime în diverse jocuri de interese și culise. Chiar și această acțiune li se pare acum, probabil, din aceeași gândire. Cine vrea să ne-o tragă, se întreabă oamenii acum. De ce noi, când toată lumea face la fel?

Și, într-un fel au dreptate. Șefii ideologici ai acestei mlaștini au înlăturat morala din spațiu public și, în egală măsură, gândirea comunitară. Nu ne mai pasă de alții și cu atât mai puțin dacă avem funcție. Dimpotrivă, restul populației este de un rang inferior pentru că nu a ajuns la nivelul acesta de protecție. Și cu cât mai sus, cu atât protecția mai puternică. Și de asta administrația pică în cap. Pentru că nu mai menține raporturi corecte, echilibrate, de respect, ci de slugăreală în fața unor mici compromisuri. 

În România, într-un singur an, sunt prinși băuți la volan 15 mii de șoferi. Suntem în toate topurile de morți pe șosea. Ne întrebăm acum de ce nu reușește niciun plan de rezolvare a acestei situații. Pentru că, aici, avem deja o clasă de oameni cărora nu li se mai aplică legea. Și care nu sunt dispuși să o respecte. Nu numai când merg cu mașina pe drum, ci în zeci de alte mici situații. 

Vi se pare puțin și nespectaculos că doi șefi de Poliție sunt băuți la volan? Hai să nu ne amăgim. Nu sunt niște ghinioniști care au fost prinși la prima tentativă de acest fel. E un obicei. Așa cum, probabil, e la toată masa la care au fost. Obiceiul care spune că ”nouă nu ni se întâmplă.”

 

Însemnătatea cașcavalului în Poliția Română

Știu pe cineva care ani de zile a fost director la o fabrică de lapte din România. A fost director și înainte și după 1989. Cred că era una dintre funcțiile cheie pe care un om putea să le aibă în perioada comunistă. Cheia și lăcata la mâncare. Visul întrupat al tuturor, căci putea face rost de la lapte până la brânză și mai ales de cașcaval. 

Cașcavalul, acest Graal al mâncărurilor din România. La un moment dat, omul meu a fost oprit de miliție într-o intersecție. Era un pic atins, ca după o seară complicată la muncă. Oamenii l-au întrebat unde muncește și în schimbul carnetului le-a promis cașcaval celor trei polițiști. A doua zi, pe rând, la poarta fabricii, fiecare s-a prezentat să-și ia roata de cașcaval. Firesc, actele reținute le-a primit doar când s-a achitat de datorie.

Mai mult

Putreziciunea

Azi după-masă, o gașcă de iresponsabili se va aduna în centrul Bucureștiului pentru a hotărî dacă șeful unui guvern slab trebuie să mai rămână în funcție sau nu. Motivul pentru care va fi înlăturat nu are nicidecum legătură cu pregătirea sau performanța  guvernului. Băieții nu s-au înțeles cum trebuie împărțită plăcinta pe care o au la dispoziție, de aceea se despart. 

Și, acum, uitați-vă un pic în jurul vostru. În cine sau în ce instituție mai aveți încredere? 

Mai mult

O oră și jumătate cu statul român

Doamna de la ghișeu ridică mâna sus-suuus. Tot mai sus. Se ține de foaia care iese din imprimantă. Trei imprimante se aud deodată cu sunetul acela ascuțit și sfredelitor. Imprimante vechi din alea cu ac sau ce-o fi, că din altele nu sunt la Poștă. 

Doamna scoate cearșaful din imprimantă. Are cam jumătate de metru și este o singură chitanță ”Mă mai mărit odată și mai fac un rând de copii până printează asta.”  Totul se mișcă mai încet aici. Suntem opt oameni la rând și după o oră mai am un om în față. Doamna face drumuri între dulapuri, merge în față și în spate, parcă ar fi un roboțel de la sortare. 

Mai mult

Noul Cod Rutier, inept și populist

Pentru că nu se mai pot înțelege cu polițiștii pe stradă, câțiva parlamentari au inventat culmea Codului Rutier. Pedeapsa se aplică doar dacă ai deranjat pe cineva. De fapt, oamenii propun într-o modificare a Codului Rutier principiul ”nu deranjezi, nu iei amendă.” Ne spun că e apărut undeva în China și că e foarte util la ce se întâmplă în România.

E adevărat, nu e prima propunere. Prima propunere se referă la interzicerea mașinilor fără însemne ale Poliției. De acord, poate ar trebui ca polițiștii să te ia doar în uniformă, doar din mașini cu girofar. Nu fac o mare discuție. Oamenii se plâng că și ei, chiar ei, ce sacrilegiu, au fost luați de radare din mașini fără însemne. Vedeți că nicio secundă nu se pune problema dacă au încălcat legea. Se pune doar problema dacă cei care aplică legea respectă toate formalitățile.

Mai mult

Cazul polițistului omorât și al unor politicieni ignoranți

Nu mai ajută acum nimănui că miniștri și generali în funcție au fost alături de familia și colegii polițistului omorât la Suceava. Ce imagine de respect tardiv. Ce promisiuni, ce discursuri s-au rostit în biserică la căpătâiul celui mort.

Primarul din localitate, om politic și el, i-a luat la rost pe mai toți mai marii zilei pe care i-a găsit acolo. Și pe drept cuvânt. Luni de dimineață, premierul Tudose se întâlnește cu liderii sindicatelor pentru a rezolva situația. Iar situația este numită în ochii opiniei publice drept ”polițstul patrula de unul singur. Cum e posibil așa ceva?”

Mai mult