Mergem mai departe

Două doamne stau de vorbă lângă mine. Una e în vârstă bine, in jur de 80. “Să știți că pentru mine trag.” Lucrează să-și repare o mână lovită. “Sunt singură. Uneori mi-e greu și cu două mâini, darămite cu una.”

Părul e alb complet, mișcările încete. “Să știți că eu nu mă opresc, am lucrat puțin azi.” “E destul pentru dvs,” i se spune. “Trebuie să mergeți acasă. Cine vă ia?”. Batrâna se încruntă. “Singură vin de la Obor.” “Singură?”, se întoarce toată sala.

“Cu tramvaiul vin. Uneori e mai aglomerat. Circulă lumea, n-ai ce-i face. Au muncă.” E liniște in sală. “Uneori imi mai și spun: te caută …. (nu-i spune pe nume) pe acasă și tu umbli cu tramvaiul. Mă fac și eu că nu aud și merg mai departe. Că eu merg mai departe.”

Acum e și mai liniște. Sala e plină de oameni care-și caută viața. Oameni cu necazuri care-și recaută viața sau tinerețea. Scripeți, bicicletele și aparatele de forță scârție lung. Fiecare are o operație, o poveste sau o lovitură. 

Femeia cu părul alb privește peste toți. O lumină îi plutește în privire ca și cum ne-ar cunoaște de o viață și acum se bucură că ne-a revăzut. Își încalță șoșonii și iese. ”Vin mâine la 12.”

Acum n-au încotro: toți merg mai departe.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *