Ce legătură poate fi între un jaf la drumul mare, la câțiva kilometri de București, o închipuită care ”nu știe vorbește” la București și un parlamentar care le spune jurnaliștilor că nu pricep, fix ca pe vremea lui Traian Băsescu. Păi să fie. 

Te aștepți ca hoții să dea lovituri, să intre în magazine, să atace bănci, să se organizeze. Te aștepți să auzi de violuri pentru că rata de agresori bolnavi rămâne constantă. Micile furturi, găinăriile vor fi și ele la locul lor. Dar mai puțin te aștepți să nu poți opri într-o parcare pentru că ți se va da în cap. 

Episodul acesta de haiducie, de tâlhărie la drumul mare dispăruse din memoria noastră colectivă. Ce mai știam la jumătatea anilor 90 era faptul că din când în când asta li se mai întâmpla camioanelor în mers pe autostradă. Dar România ultimilor ani a fost un tărâm liniștit. 

Ce s-a întâmplat în ultimii ani? Atacul imposturii, incompetenței și hoției a scos hoții la iveală. I-a readus în România. Nicăieri în lume nu se discută mai mult de drepturi ale hoților. De la numărul de metri în celule, la închisoarea acasă, la închisoare plătită, avem o salbă de legi care să-i apere. Adăugați aici numeroase proiecte de despăgubiri, căinarea permanentă și atunci va rezulta acest atac asupra fundamentelor unei vieți pașnice. 

Priviți aici aceste date. Oameni buni, în București 70 la sută dintre furturi au autor necunoscut. De fapt majoritatea hoților scapă. Deunăzi, o femeie de la țară îmi povestea despre cum i-a spus polițistul local să-și caute singură hoțul.

Știu că mai marii zilei și-au făcut socoteala că toate înlesnirile sunt pentru ei, dar de fapt ne transformă în țara hoților. Ele au scos la iveală și-au adus la televizor personaje uluitoare, care într-o societate normală doar noaptea pe la colțuri ar umbla. Au dezlegat barierele fricii și le-au lăsat libere pe ale disprețului. Agresiunea asupra omului obișnuit a devenit mult mai complicată.

Voi ați observat că nimeni nu mai vorbește de lege și ordine în țara asta? Că nimeni nu mai spune că furtul trebuie pedepsit? Sau că hoția este rea? Lasă deoparte lupta anti-corupție. Aici nu mai vorbim de hoții obișnuiți, decât dacă îi căinăm.

Și cum să fie altfel? Ei sunt primii care simt că liderii sunt slabi sau proști. Știu când la guvernare este un ”fraier” ca Viorica. Și se simt foarte bine când la o întrebare simplă, un neica-nimeni ca Iordache spune unei ziariste ”ce nu pricepi, domnișoară?” Pe principiul ”pune-te pe masă să-ți explic”

Iordache, Liviu și Viorica au devenit tătucii hoților. Dar asta nu mai e o problemă care să-i facă doar pe ei scăpați. A început să fie una personală de vreme ce ni se dă în cap pe stradă.