Fricile lui Răsvan Popescu

Recunosc l-am citit pe Răsvan Popescu în interes profesional. Am făcut așa și cu cu Purtătorul de cuvânt, să văd mațele unei guvernări întinse foarte frumos pe sârmă. La fel am făcut și acum cu Cutia cu Maimuțe, fiind sfătuit de un fost director de televiziune: „Citește-o ,carte obligatorie pentru cei care lucrează în industrie.” A avut dreptate.

Fostul președinte al CNA își povestește mandatul într-o perioadă în care PDL acaparase tot, mai puțin câteva televiziuni. Cum n-au reușit să le facă să vorbească în folosul lor, s-au gândit că trebuie să le pună botniță cu ajutorul CNA. De aici presiuni constante , șicane și șmecherii cum doar în politica românească găsești. Dar și o privire asupra modului în care se văd de la CNA programele tv. Răsvan Popescu nu dă nume, dar recunosc că mi-am regăsit programul pe acolo. Nu mi-a plăcut cum se vedea. Important e însă că-i plăcea publicului, aș putea spune. Și aici am însă îndoieli, despre care o să mai vorbim.

Scenele descrise sunt însă pe alocuri halucinante. Închipuiți-vă că șeful CNA se întâlnește pe ascuns cu un parlamentar. Îl trage într-o scară de bloc și-l duce apoi în apartamentul mamei, devenit casă conspirativă pentru a discuta despre protecția CNA. Totul de teama ascultărilor. Cred că înnebunim cu toții. Ce țară e asta oameni buni? Câți dintre voi trăiesc așa în frică? Și de ce? Ce ar putea să ne mai ia?

Liniștea e răspunsul pe care vi l-ar da Răsvan Popescu, relatând zecile de amenințări pe care el sau membrii nePDl  ai Consiliului le-au primit. Christian Mititelu e unul dintre ei. Mi-l și închipui. Lui, care era greu să înțeleagă restaurantele din România, darămite agresiunea permanentă de la care plecase mai bine de 40 de ani.

Apoi, modul în care sunt descrise acțiunile ANI te umple de amară obidă. Horia Georgescu, dacă e adevărat ce scrie omul ăsta aici, atunci ANI chiar vânează oameni. Nu poți să-i controlezi cuiva tot trecutul, doar, doar de s-o găsi ceva… ANI trebuie să răspundă. E în interesul său.

[citat] Râd când aflu că șeful CNA a negociat cu conducerea TVR să o ia pe Sorina Matei,  plecată de la Antenă. Nu cred că Sorina a știut. E așa luptătoare, că l-ar fi martelat pe Răsvan Popescu dacă ar fi aflat.[/citat]

O să aflați de aici și cum a gândit Sorin Oancea când a reconstruit B1. Sunt curios ce mai gândește acum. Și cum a vrut PDL să amuțească Consiliul în fel și chip, modificând legile și schimbând pârghiile democratice.  Amuzant și modul în care e descrisă coaliția portocalie din Consiliu. Uneori am impresia că oamenii ăștia făceau front comun mai ceva decât partidul pe vremuri.

Bănuiala mea e că genul ăsta de presiune îl va împinge și pe Răsvan Popescu într-o zonă politică lipsită de nuanțe. Se poziționează clar într-o tabără, identifică dușmanii și trage cu toate armele. Uneori e corect , dar mie mi se pare rău. Cum – doamne, iartă-mă! –  să trăiești așa ca pe front, fără nuanțe și fără mâini întinse?

Ba la un moment dat spune că cea mai mare realizare a sa la Consiliu e că a ținut locul ocupat, să nu vină altul mai rău. Nici măcar dacă Guvernarea aia a fost atât de rea, domnule Popescu, răspunsul nu e corect. Mie îmi place însă că sub mandatul dvs, la tv se vorbește mai corect românește.

Și îmi mai place că sunteți sincer și nu vă e frică. De fapt, despre asta e cartea asta, nu-i așa? E acolo o frică de ratare, o frică de irosire, grozavă, că mi s-a făcut și mie frică când am citit:

[citat nume=”Rasvan Popescu” descriere=”scenarist”]“Nu mi-au ieșit lucrurile cum trebuie…Al doilea jurnal…Cartea irosirii…La ultima judecată o să recunosc: sunt vinovat! M-am împrăștiat, m-am lăsat ispitit, amăgit, abătut. Și chiar m-am bucurat…N-am agonosit operă ca alții. La 50 de ani am doar incertitudini.”[/citat]

O suferință că în loc de cărți ați ales nenorocitul ălă de Consiliu cu privilegiile și meschinăriile lui. Și poate aveți dreptate, căci la scris sunteți bun – fie cărți, fie film. Dar prea des le socotiți: 7 cărți subțiri și 7 filme. Parcă sunteți Mihaela Rădulescu, că la ea am mai văzut așa contabilități. Bucurați-vă de ele! Sunt mișto ca și cartea asta.  Cât despre Consiliu, orice ați spune dumnevoastră e inutil. Publicul o să decidă, ca și la emisiunile mele.

Cartea asta subțire costă cât un meniu de prânz pentru corporatiști  și se citește cam pe durata unui prânz liniștit cu prietenii. Iar dacă ești din industrie, bagi și la cap.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *