Cum arată o afacere sănătoasă în România

Alina a pierdut cheia de la mașină la 12 noaptea. Singura cheie de la mașină. Într-o sâmbătă noaptea. Internetul rezolvă rapid povești din astea, dar nu și oamenii. A sunat la două firme de tractare ”non-stop”. Doar un șofer a vrut să vină. 

Nu a luat mașina, i-a dat relații despre ”niște băieți” care deblochează mașini și fac chei. Oamenii au răspuns la telefon la 1.30 noaptea. A doua zi la 10 erau la mașină și au lucrat până la 4. Duminică. Afacerea lor, banii lor.

O vulcanizare din Câmpulung Muscel rezistă cu brio pe piață de ani buni. Patronul și fiul său au toate serviciile legate de cauciucuri. De la vânzări, la montaj și reparații. Acolo nu se ia niciodată șpagă. Muncitorii refuză. ”Dacă îi prind îi dau afară.” Omul le-a făcut cărți de muncă, îi plătește un pic mai bine și le cere corectitudine. ”Șpaga, bacșișul este cancerul societății românești. Clientul trebuie să plătească ce are de plătit când vine la mine.” Și de fiecare dată pleci cu factură.

Un muncitor vede că anvelopele de vară că sunt murdare. ”Să le spălăm un pic să nu plecați așa de la noi.” Patronul pune chiar el mâna pe cârpă și șterge jantele ca să nu stea lumea în loc. Munca nu e niciodată o rușine.

La o spălătorie din București, patronul verifică fiecare mașină care pleacă de pe rampă. Mai șterge un pic o oglindă, un pic o aripă. ”Oamenii trebuie să plece mulțumiți.” De ani buni are aceiasi clienți. Toți revin să-i dea bună ziua.

Fiecare din aceste mici afaceri sunt sănătoase. Și rezistă pentru că sunt lângă client chiar atunci când are nevoie. Și pentru că omul se simte un pic măgulit de atenția care i se acordă. Simte că banul său are și altă valoare și parcă nu-i pare rău că-i pleacă din buzunar. Micii meseriași, afacerile de familie ar trebui să fie coloana vertebrală a oricărei economii. Căci până la bani, oamenii își dau bună ziua unii altora. Și vrei să simți că te poți baza pe cineva.

Vă povestesc toate astea pentru că aseară am ajuns la un atelier de chei, parte dintr-un mare lanț, aflat într-un loc cu ștaif și vad, puțin după ora închiderii. Angajații de acolo m-au refuzat pentru că s-a terminat programul. Nu-i condamn. E un loc de muncă, unul bun, iar programul e program. Doar că în loc să dau zece lei pe o cheie, o să dau zece lei și două ore pentru că azi trebuie să fac totuși o copie. Și sunt convins că un mic meseriaș, care are grijă de afacerea lui, nu m-ar fi lăsat să plec vreodată de acolo fără să mă ajute.

Pentru că e mai mult de o cheie sau o afacere. E viața lui.     

 

Nu rata niciun articol important

Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

5 comentarii la Cum arată o afacere sănătoasă în România

  1. Raluca spune:

    Te citesc zilnic, la cafeaua de dimineață. Lectura merge bine, așa, pe stomacul gol. O sugestie: „aceiași clienți”. O scăpare, sunt sigură. Zi faină!

    1. Raluca spune:

      Îmi dau una în frunte și zic: „VĂ citesc zilnic, Raluco, că nu aveți aceleași șireturi…” Cu scuze, cu tot. 🙂

  2. Ramon spune:

    ce-i normal și ce-i anormal ? Un angajat plătit cu salariul minim să facă ore suplimentare, să vină noaptea, eventual să și declare acești bani cu cei din parlament care vin când voi ei la muncă ? Sau să se întrebe cât să dea medicului să fie băgați în seamă ? Sau poate să se ducă la cabinetul privat al medicului, (consultația costă peste 150 lei la cardio, adică cât nu iei salariu în 3 zile de muncă corectă). Îmi aduc aminte o vânzătoare foarte amabilă, apoi am aflat că e soția patronului. Magazinul respectiv nu cred că a existat mai mult de un an. Am fost la un supermarket în Paris. Casierul (negru – nu ca jignire ci ca realitate) a plecat la ora (minutul) la care-i expira orarul de lucru, lăsând vreo 6 români să se mute la altă casă de marcat (altă coadă). Mi-a plăcut în articolul dvs că spuneți că nu-i condamnați. Mulți alți conaționali i-ar fi jignit, le-ar fi spus cum vrem noi să fim serviți. Iar dacă nu v-au servit, vă puteți gândi data viitoare să găsiți alt atelier de făcut chei, poate veți fi servit (sau poate nu).

  3. Catalin spune:

    @Raluca, Multumesc de corectura. Si multumesc ca treci zilnic pe aici. Apropo, eu sunt Catalin:))
    @Ramon, eu vorbesc de modul in care imi face placere sa merg la unii oameni. Nu-i condamn pe angajati care au drepturile lor. Si eu sunt angajat:)

  4. Iulian spune:

    un contact de la cei cu deblocare auto se poate? 🙂

Dă-i un răspuns lui Catalin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!