Alina stă la coadă la o covrigărie de la Lujerului. Nu e multă lume, nu e tocmai ora cea mai aglomerată. În fața ei, o tânără, un pic trecută de 20 de ani, cu un copil mic, poate la 4-5 ani. În spate, un domn cum ar veni, trecut de 50.

Fata e bine îmbrăcată, e curată, vorbește politicos cu fetele de la covrigărie. Poate e un pic brunețică, dar nu-ți sare în ochi mai mult decât orice altă locuitoare a Bucureștiului în prag de iarnă. Copilul alege încet din multe feluri de covrigi aflate în galantar. Se mișcă greu și se mai și răzgândește ca un copil de 5 ani care ar vrea să le guste pe toate și nu știe cum.

Într-un sfârșit alege, fata plătește și dă să plece. Omul din spate o oprește și-i spune drept în ochi: ”să știi că mie nu-mi plac țiganii. Nu-ți fac nimic, dar am vrut să știi. Țiganul nu este om.” Copilul nu pricepe încă grozăvia de sub ochii lui, dar fata este înspăimântată. Îl ia de mână și aproape că fuge din fața chioșcului.

Alina se întoarce și nu se poate abține. ”Cum îndrăznești să vorbești așa? Cum poți să te iei de o fată și un copil pe care nu-i știi și nu au făcut decât să ia un covrig.” Îl trece apele pe mârlan, țipă la el și-l amenință cu Poliția. Mai să-l bată cu poșeta. ”Ce ai cucoană, că nu am vorbit cu tine.” Ăsta e argumentul omului surprins că cineva îi poate cere socoteală pentru actul său rasist cu care este mai mult decât obișnuit, probabil.  

Nu are îndrăzneala să riposteze mai mult în fața cuiva care este alb și îmbrăcat mai bine. Nu-i bai, că o fac femeile de la chioșc. ”Dar ce vreți doamnă, are dreptate domnul. Țiganii fac numai necazuri.” Alina nu mai stă, că riscă să-i stea covrigul în gât. Brusca solidaritate împotriva unui dușman despre care nu știi nimic te lecuiește de pâine, oricât de bună ar fi.

Înțeleg zilele astea că nu mai e la modă corectitudinea politică. Că Trump ne-a eliberat și că le înțelege mai bine ce vor oamenii sătui să li se spună că nu au voie să facă aia sau aialaltă. Înțeleg că de azi e gata, lumea are dreptul să spună clar că nu vrea imigranți, că nu locuiește lângă țigani și că homosexualii sunt răul suprem.

Dar dacă inamicii corectitudinii politice au înțeles că asta înseamnă să ai voie să vorbești pe Facebook sau în presă se înșală adânc. Dacă ei cred că e vorba de o libertate a discursului se înșală. Aici e vorba de un set de valori. Corectitudinea politică, așa proastă cum e ea, te împiedică să-i dai una în cap altuia diferit. Te împiedică să înjuri, să dai deoparte, să nedreptățești pe altul când e diferit de tine. Te obligă cumva să te uiți la el ca un om și să nu generalizezi.

Ori, înțeleg, că voi vă doriți o lume unde să vă puteți exprima supremația. Dată de rasă, bani, poziție socială. O lume care să vă recunoască pentru ceea ce sunteți, dar musai în comparație cu alții mai slabi. Dar, știți ce, dacă mergeți pe drumul acesta, întotdeauna o să fie unul mai bun ca voi să vă calce în picioare.

De asta, deunăzi, se temeau și actorii din Hamilton care l-au oprit pe vicepreședintele Pence să-i spună câteva lucruri.

https://www.youtube.com/watch?v=qo7FfNPkOwo

Știți care a fost reacția lui Trump? Că Pence a fost agresat. Că nu se mai poate așa ceva. O grămadă de oameni i-au sărit în sprijin. ”Ia, nu ne mai dați voi, liberalii, lecții!”. Chiar la mine pe FB sunt unii care au început să spună că e ca și cum ”Salam l-ar certa pe Iohannis pentru că nu e brunet.”

Deci oamenii se simt agresați de o rugăminte. Sunt agresați de temerea unora că nu le vor fi respectate drepturile. Sunt agresați de ”corectitudinea asta politică.” Dar nu sunt agresați când se iau de alții diferiți pe stradă, când îi dau afară și le spun drept în față că sunt inferiori. Știți ce? Ar trebui s-o las dracului de corectitudine să vă spun de acum înainte fix cum sunteți. Poate o să aveți o înțelegere mai bună a vieții.