Oamenii chapeau!

Cadou pentru tura mea. Fotoreportaj cu vedetele mele

Dacă vă uitați prea mult la filme o să credeți că înainte de emisie e așa o alergătură, cu lume frenetică, oameni care se agită, lucruri făcute pe ultima sută de metri, adrenalină și că totul iese perfect în ultima secundă. Probabil că se întâmplă așa la o emisiune de știri, unde lucrurile vin val peste tine.

La o emisiune de seară nu prea îți permiți să nu ai lucrurile gata cu o oră înainte. Să ai timp să faci mici retușuri, să pui la punct chiar și detaliile. Așa că există chiar și un mic ritual, care a venit de la sine. Înainte de emisie, toată tura se aduna la o cafea și la o țigară vis-a-vis de studio.

Acolo a început emisia mea în ultimii doi ani și jumătate. La o vorbă cu băieții, la un banc și o bârfă. 10-15 minute, la care se alătură uneori și invitații, unde ne luam pusul unii-altora.

 

Mai mult

Sorin Magicul

Nu știu dacă ați apucat să vedeți interviul de final de an al Primarului General Sorin Oprescu, la Adevărul. Judecând după traficul din oraș, nu cred. Care va să zică, cât voi ați stat blocați pe toate bulevardele mari din capitală și pe străzile adiacente, Sorin a dat o fugă până în Pipera să ne spună cum stă treaba.

Interviul e epocal, măcar că aflăm de la Sorin uluitoarea informație că SRI a numărat cățeii maidanezi din oraș: „Nu a stat nimeni să numere câinii, dar încercări au fost. În urmă cu câţiva ani a fost o numărătoare când s-a vorbit de 65.000 de câini. După tragedia cu Ionuţ am cerut o identificare cât mai apropiată de adevăr. Am primit un raport de la Serviciul Român de Informaţii (SRI). Este fantastic cât de mult se apropiau cifrele. Cu mici abateri, se duceau către 62.000.

Mai mult

Zhu Rong Fu și discipolii săi.

În mitologia chineză Zhu Rong este zeul focului. Nu știu dacă e o întâmplare că maestrul poartă numele ăsta dar e cert că dacă pune mâna pe tine simți că-ți iese foc din spinare. La noi e cunoscut pentru tratmentul cu ace pe care îl face de 20 de ani în zona Obor. În fapt, omul e celebru pentru că e un mare luptător de wu-shu una din artelele marțiale chineze, discipol al unui maestru legendar Wang Ziping.  De-a lungul anilor a fost campion la suliță și lanț.

În România s-a stabilit că era un pic mai bine decât în China. Acolo era angajat într-un cabinet de acupunctură, aici are propria afacere. Dacă-l întrebi unde-i mai bine, în România sau în China, o să-ți spună că viața sa e aici. Negreșit că i-ar fi plăcut și în America. Unul din prietenii săi e instructorul lui Jet Li, iar la rangul său în artele marțiale, cu siguranță că Hollywood-ul l-ar fi primit cu brațele deschise. Mai mult

Victoria noastră de la RomâniaTV

Ne-or fi bătut grecii la fotbal, dar pentru noi a fost o seară foarte mișto. S-a adunat parcă toată redacția, fiecare vrând să dea o mână de ajutor. A rezultat o transmisie impecabilă, fără probleme. Dar cu mari emoții în spate, pe care le-am trecut cu bine. Vă las să vă bucurați de aceste imagini, cum ne-am bucurat și noi. Mai mult

Fotbaliștii pe care ți-i arată tata

“Stai, mă, și tu într-un loc și uită-te la televizor! Uite-l pe Ștefănescu. Mare fotbalist!” Atenționarea tatei e probabil prima mea amintire palpabilă despre fotbal. Am văzut atunci cursa lui Cămătaru pe Rasunda, bara lui Hagi pe Wembley, golul uriaș al lui Bölöni împotriva Italiei. Erau imaginile cu care începeam să construiesc povestea fotbalului meu. Eram prea mic să stau într-un loc un meci întreg, dar destul de mare să ascult poveștile tatei și ale prietenilor săi. Lângă ei și cu Domozină la radio, aveam să înțeleg că Balaci e irepetabil, că Boloni e deștept, Cămătaru puternic, că Irimescu are tun în loc de picior, că Lung e înaripat, dar că cel mai respectat e Costică Ștefănescu. Și visam ca atunci când o să joc fotbal, eu să fiu precum Ștefănescu.

La nervi, tata spunea despre fundașii naționalei că au  doar două fire în cap care, din când în când, se ating între ele. Puțini să fi scăpat de gratularea asta. Costică Ștefănescu era singurul pe care , în pasiunea sa, tata nu l-a beștelit în vreun fel. Cu timpul aveam să înțeleg și de ce. Mereu cu capul sus, ministru al apărării, bun și cu mingea, de la Ștefănescu porneau toate: și organizarea în apărare și plecările în atac. Dar cred că nu era vorba numai de fotbal. Ștefănescu, jumătate fotbalist, jumătate istorie în devenire, vorbea din privire. Nici cel mai înalt, nici cel mai voinic, pe el se vedea că e șeful . Și ce șef! Liderul unei generații care, blocată în România, aduna câte două vedete pe fiecare post.

Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!