Ieri, în sala de așteptare a unui spital din București, un bătrân și o bătrână, mărunței,  peste 80 de ani, cocheți, simpatici si îndrăgostiți. Ea cu o fusta asimetrică de in, verde crud, cu nasturi de lemn imenși, bluza înfiorată si palariuță ușchită; el cu cămașa si pantaloni de culoare deschisă, mocasini de piele cafenii…  Ce mai! 

 

Ea trage cu ochiul de câteva ori la pantofii mei si intreabă:

 

„- Ce număr purtați?” „

– 35-36″ zic.

-„Eh, ce vremuri! Tot timpul mi-a plăcut să port tocuri! Fix modelul ăsta…  Am zeci de perechi și așa mă mă doare sufletul să îi arunc sau să ii dau, că  – uite! – am îmbătrânit și nu mai pot purta deloc de vreo 10-15 de ani..” 

La care bătrânul se ițește de după ea și-mi zice zâmbind:

„- Adevarat că nu mai poate purta pantofi cu toc, dar tot își cumpără…!”