Când și cum am anunțat că emigrez în Brazilia

Sunt câțiva ani de atunci. Noaptea ne-a prins în mijlocul Amazonului, lucru oarecum interzis din cauza navigației dificile. Alții erau însă mai rău decât noi. Dinspre malul stâng ni se semnaliza cu insistență o problemă. Ce a urmat am scris pe loc, atunci:

Spre 10 seara căpitanul a întors brusc vaporul din drum. S-a apropiat de unul dintre maluri, unde o altă barcă îi ceruse ajutor. Cei de acolo rămăseseră fără benzină. Aşa că echipajul nostru a umplut rapid două butoaie, pe care le-a dat celor rămaşi în pană. Barca era în drum către Parintins, dar oamenii s-au rătăcit şi au rămas fără combustibil.

Vaporul în pană arăta ca una dintre zecile de bărci de lemn din Amazon. Cu două punţi, scorojit, înghesuit, el adăpostea câteva zeci de oameni. Pe acoperişul punţii superioare două fete îşi pregătiseră paturile pentru culcare. Lumea nu părea însă foarte preocupată că avea să-şi petreacă noaptea în mijlocul pustietăţii.

Ba chiar erau destule zâmbete. Iar după cinci minute de sporovăială de pe-o punte pe alta, parcă eram prieteni de-o viaţă. Întâmplarea face ca cei pe care i-am scos din necaz sa fie o formaţie de muzică şi dansuri populare, Banda Gemido. Nu le-a trebuit mult să-şi intre în mână.

După cinci minute s-au adunat cu toţii pe puntea din spate şi au inceput concertul, iar fetele s-au apucat de dansat. Samba, poate nu ca la marile şcoli, dar trăită din plin, oricum. Totul pe un spaţiu de doar 5 metri pătraţi. Aşa că am avut parte de o petrecere de 30 de minute cu cele mai populare cântece braziliene. Au fost şi câteva la cerere. Colegii noştri de la secţiile braziliană şi portugheză au ştiut ce să aleagă. O tobă şi un acordeon au acompaniat un cor de fete şi băieţi, cărora li s-au alăturat cunoscătorii de portugheză de pe vapor.

Înregistrarea de atunci am căutat-o acum înainte de Campionatul Mondial. Ignorați motoarele bărcilor, căci căpitanii se cam grăbeau să-și vadă de drum.

Noi am stropit petrecerea cu caipirinha și multă bere locală. Ca și alte nopți din cele multe pe Amazon. Întreaga călătorie am scris-o pe bbc.ro și mă bucur că de atâția ani, Corporația nu ne-a șters amintirile.

Iar dacă azi la tv vedeți numai nenorociri legate de Brazilia, jafuri, proteste și greve, la fața locului să știți că situația e mult mai relaxată. Țara asta râde mult, are multă bucurie de oferit și locuitori cărora sărăcia nu le alungă relaxarea. Și nici pofta de fotbal.

Pofta asta am regăsit-o la un moment dat într-o mică comunitate, Santa Luzia, în mijlocul Amazonului. O furtună violentă ne-a obligat să acostăm.

IMG_0562

 

Ei bine în mijlocul unei sărăcii vesele am găsit un teren de fotbal cu porți adevărate și plase, cu careu marcat și tabelă de marcaj. Iar jucătorii localnici au lăsat imediat munca la făina de manioc să ne arate cum se face treaba. Să mai spun că mai toți aveau ghete adevărate de joc?

IMG_0612

De asta Brazilia merită Campionatul ăsta, iar eu am zis la întoarcere că , dacă o fi să emigrez vreodată, acolo merg.  Iar pe voi , printre picături vă învit să ascultați de ce am fost eu acolo, ce am găsit și de ce e important pentru noi.

A și să nu uit. În studio Banda Gemido sună chiar spectaculos.

Fotografiile de le vedeți sunt semnate de colegii mei Simon Chirqwin și Ping Shum. Am descoperit că am câteva mii alături de cele făcute de mine. O să le public pe durata Campionatului căci altfel toată viața din ele se pierde.

Despre autor
Blogul striblea.ro s-a născut pentru a da voce pasiunilor mele, de la cărți la fotbal, gândurile mele care nu au loc la tv și, deseori, poveștile...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *