Vladimir Striblea

Super-loc unde să rupeți copiii de tabletă și telefon

Pe Vladimir îl știți. Dacă a prins o tabletă sau un telefon le arde până rămân fără baterie. Mai ales dacă e într-o adunare de oameni mari pe care nu îi știe. Mai noua sa pasiune sunt fotografiile, unele chiar mișto. Așa că o imită pe Alina, iar împreună arată ca doi turiști japonezi care documentează un loc cu mii de fotografii.

Așa s-a întâmplat și la Tabăra Oratia din Podu-Dâmboviței, pe drumul de la Rucăr până la Bran. Tabără e creația a doi oameni inimoși, Carmen și Viorel Bârloiu, care au părăsit definitiv Bucureștiul pentru a-și căuta menirea. Vladimir i-a înnebunit și pe ei cu tableta până când a descoperit peretele de escaladă. Ghidat de fiul celor doi, Horia, un puști foarte responsabil pentru cei 14 ani, piticul a urcat jumătate de perete fără frici sau mârâieli.

Mai mult

Cultura de cartier face educație cu Vladimir

Vladimir se întoarce mândru de la școală.

”M-a lăudat Doamna.”

”Dar ce ai făcut bine?”

”Am răspuns frumos la întrebarea ce importanță au cărțile pentru viața omului?”

”Și ce ai spus?” Mai mult

Bucureșteanul Vladimir merge la țară

Copilul nostru este urban. El când se duce la țară, tot la oraș se duce. Vasluiul și Hușiul, cât de mici și amărâte sunt, tot orașe sunt până la urmă.

Așa că excursia în nordul Moldovei, la capătul hărții, la modul propriu, a fos așteptată cu curiozitate. De noi. El m-a întrebat la fiecare trei ore cât o să stăm. ”Două zile? Bleaaaah!” Cel mai tare l-a durut că acolo nu există internet, ci doar un pic de telefonie mobilă. Și asta undeva într-o zonă din fața casei. Mai mult

Vladimir s-a hotărât: merg la Harvard!

Trei Vladimirisme din ultimele săptămâni:

Lucrurile s-au încins bine între Vladimir și Alina. Nu mai știu exact motivul, probabil unul din numeroasele sale refuzuri legate de diverse activități. E într-un mood pre-adolescentin. Se retrage în dormitor. Încerc să mai îndulcesc situația:

-Vreau să înțelegi că sunt lucruri pe care trebuie să le faci, spre binele tău. 

-N-are rost, e ca Rusia. Mai mult

Mulțumesc!

”M-am întâlnit cu domnul doctor la trei noaptea. Sau trei dimineața. Nu știu cum să spun, înțelegeți voi! El era de gardă și avea atâta energie, ca după cafeaua de dimineață! M-a consultat îngrijorat. Chiar dacă mă durea rău abdomenul, el a făcut o mie de glume cu mine, de am uitat de crampe.

Vizita de noapte la Spitalul Grigore Alexandrescu s-a lăsat cu mai multe zile de internare și perfuzii din partea casei.  Nu am avut voie să mănânc câteva zile, dar nu m-am supărat: și așa nu-mi prea place să stau la masă. Mi-am închipuit că în perfuzii sunt esențe de cheeseburger, ba chiar pizza, un mega-smoothie de fructe, crenvurști și înghețată delicioasă. Yammy! Mai mult

Prima lui finală, prima mea finală de Cupă Mondială

Cea din 1986. Tot Germania-Argentina. Prima, în sensul că era prima pe care am văzut-o la televizor și am așteptat-o ca pe altceva. Am și pregătit-o cu ceva meciuri peste zi, cu băieții prin fața blocului.

Pentru generațiile mai tinere, văzutul la televizor să știți că era o chestie, căci nu se transmitea mai nimic la TVR. Eram fix în mijlocul celei mai negre perioade a lui Ceaușescu. Tâmpitul tăiase tot, nu numai mâncare, curent și căldură. Așa că noi, la Vaslui, am văzut meciurile pe Moscova 1 și Moscova 2. Mai mult

Cum făceam sport pe vremea lui Ceaușescu

Revin la mai vechea mea idee despre copilăria din anii 80, care nu e neapărat mai bună. Știți voi povestea: noi stăteam mai mult afară, trăiam mai sănătos, ce pățesc copiii noștri, bla. Fals.

Am fost de tură la supravegherea lui Vladimir week-end-ul ăsta. L-am dus de două ori la fotbal. Mai fusese la înot și la tenis.  Am văzut o grămadă de copii fericiți, roșii la față care au trăit la intensitate antrenamentul  de la Champion Club. Și m-am uitat un pic cu invidie la ei. Aveau echipament, bluze colorate, pantofi cu crampoane,o minge de calitate. Și porți cu plase, frate! Porți cu plase în care mingea se oprește să te poți bucuar de gol.Plus un profesor care să-i strunească

Și mi-am adus aminte cum era cu fotbalul nostru. Mai mult

La a câta generație devenim bucureșteni

Vladimir intră în casă cu o întrebare directă: ”Mamăăăă, care e antonimul la drept?” Fericire mare. Copilul a prins lecția cu antonimele și sinonimele cu care îl chinuise Alina cu vreo două zile mai devreme.

”Nedrept”, zice repede Alina. ”Nuuuuu!”, vine răspunsul. ”Este strâmb.”. ”Corect, dar este și nedrept” mai face o încercare Alina. ”Cuvântul drept are mai multe sensuri, uite întreabă-l și pe unchiu-tău, Alex.” Alex zice și el că merge și ”nedrept.”

”Nu e adevărat”, se burzuluiește copilul la noi. Mai mult

Hai să le scurtăm un pic vacanța copiilor

Și să nu vă aud că vă văitați. Că, vai, ce greu o să le fie, că-s încărcați de teme și muncesc mult. V-ați gândit că structura anului școlar, așa cum îl știm, vine din alte timpuri? Și că ar trebui să ne adaptăm un pic? Uite, două asociații solicită Președintelui să nu promulge legea cu structura noului an școlar și ne propun după cum urmează:

Începerea anului şcolar vineri, pe 5 septembrie Mai mult

La mulți ani, Vladimir!

Co-proprietarul blogului face opt ani astăzi. Opt ani pentru care îi mulțumim. O parte din drum:


Mai mult

ÎNAINTE SĂ PLECI

Poți primi toate noutățile direct pe email!